Se sustine ca fara Dumnezeu nu exista viata, ca ceea ce este fara credinta in El nu se mai poate numi viata.
De ce nu mai este?
Traind cu frica de Dumnezeu este viata? Traind mereu cu gandul ca pentru fiecare fapta si fiecare gand vei suporta o judecata, este viata? Traind cu frica de iad este viata? Traind facand fapte bune doar pentru asigurarea unui loc in rai este viata?
Imi traiesc viata sub un singur imperativ: sa am grija ca actiunile mele sa nu aibe consecinte asupra celorlalti. Restul ma priveste pe mine. Am ratiune si o folosesc, fiind ceea ce ma impiedica sa fac rau cuiva, fiind ceea ce ma motiveaza sa fiu solidar fata cineva.
P.S. Stiu ca am mai postat concluzia aceasta la o alta intrebare, insa este valabia cred eu pentru tema in discutie.
Ordonare:
După relevanţă
Răspunde
Corect, dar fara credinta poti trai. Ba chiar poti avea o viata frumoasa si linistita, cu un echilibru sufletesc la fel de bine ca un adevarat credincios. 
Răspunde
Fara credinta este cu neputinta sa fim placuti Lui...amu ca cei care poarta numele de ''credinciosi'' o iau pe aratura, e alta treaba; pace si linista ai cand traiesti viata frumos
Ma pregatesc sami plantez flori sa am ce duce in iad cu mine cand o sa mor, nu cred ca cineva care nu crede are vreo frica de iad ori i este frica ori i dus cu pluta
nu stiam ca-ti plac florile...
La ce va fi in Rai, eu zic ca MERITA si 100000 de vieti sa le traiesti asa.
Ai vrea sa-ti raspund ca ratiunea este data de Dumnezeu si, de fapt El ma impiedica sa fac rau?
Sau sa-ti raspund ca imi folosesc ratiunea sa caut motive pro si contra in ceea ce priveste demersul unei actiuni, sa ma intreb de ce as face rau cuiva, sa vad ce as castiga/beneficia daca as face rau cuiva, sau sa ma intreb daca am intr-adevar un motiv logic pentru care as face rau cuiva? In functie de raspunsurile la aceaste intrebari actionez. De ce sa fac rau cuiva daca nu am nici un motiv? Este ilogic. Daca as face rau cuiva din placere atunci trebuie consultat un psiholog. Ratiunea pe care am dobandit-o dupa milioane de ani de evolutie, ne ajuta sa judecam actiunile dupa criteriul bine/rau(criteriu inventat tot de oameni pentru o socializare normala, controlata) sau dupa criteriul avantaje/dezavantaje ce survin in urma actiunilor noastre.
Toate cele bune!
Dacă nu ai niciun motiv, cazul iese din discuţie. Dar, dacă ai un motiv să-i faci rău? Dacă te împiedică în cariera ta, în ceea ce vrei să faci, în viaţa ta? Atunci, în ce fel raţiunea te împiedică să-i faci rău? Nu ar fi mai raţional să-i faci rău?
Daca ai un motiv intemeiat sa faci rau atunci este foarte probabil sa il faci. Atunci ratiunea actioneaza la fel numai ca in scopul de a face rau.
Asta este şi părerea mea. Prin urmare, raţiunea, care în anumite situaţii te împiedică să faci rău, în altele te încurajează să faci rău şi te ajută să îl faci într-un mod mai eficient. Această concluzie teoretică e confirmată de practică, unde vedem că nu toţi făcătorii de rău sunt handicapaţi şi incapabili să raţioneze, ci, dimpotrivă, mulţi sunt cât se poate de raţionali.
În concluzie, nu putem spune că raţiunea singură e suficientă pentru hotărârea unei persoane de a nu face rău în general. Altfel formulat, o asemenea hotărâre este a-raţională, adică motivaţia ei nu este de ordin raţional. De altfel în general motivaţia, definită ca energie psihică ce ne împinge la a face sau nu face ceva, rareori este de ordin raţional, dar asta e deja altă discuţie.
Tot trecutul glorios a lui Dumnezeu se reduce în acest punct: dintr-o parte descoperirea tragică a morții lui Dumnezeu și din alta nevoia de a căuta divinul în experiența omului, dintr-o parte ne dăm seama ca Dumnezeu e doar un termen periculos care interzice omului de a trăi de a pune la încercare propriile sale puteri, de a învinge teama, iar pe de altă parte nu putem trăi fără această figură a divinului. Așadar, maeștrii pozitivizmului și neo-pozitivizmului sînt de părerea că ascuns după cuvintul "Dumnezeu" se afla efortul omului de a scăpa de toate probleme greu de rezolvat. Aceasta atitudine de a atribui lui Dumnezeu toate calitatile si puterile nu face altceva decit sa fure omului ceea ce are el mai bun pentru ca gindindune logic Dumnezeu e ceea ce omul nu e, pentru ca daca ar fi ..nu ar mai avea nevoie de Dumnezeu nu? Atunci afirmind ca Dumnezeu e perfect, bun, iubitor se neaga partea pozitiva a omului care se gaseste pe suprafata acestei sferi ca fiind, imperfect, rau si egoist. Raportul dintre om si Dumnezeu e exact acela dintre 2 talgere ale balantei : mai grea e una, mai puțină valoare are cealalta. Mai mult spatiu se lasa religiei, mai putin spatiu umanitatii.Se mai sustine ca suntem facuti dupa chipul si asemanarea lui, si nu poti sa-mi explic cum putem fii facuti de ceva acorporal, deci nu are logica din start ar pica. Numai bine!
Daca esti deja viu cum iti poti pune problema ca nu mai este?
Nu este vorba de a respira, nu vobersc de viata din punct de vedere biologic.
Eu cunosc o singura viata.Nu stiu daca exista viata biologica, viata sociala, viata spirituala.Este oare realitatea asta impartita pe segmente ori noi impartim fara sa ne dam seama. Daca nu am ochi nu am experienta luminii, daca nu am urechi nu percep sunetul.Da-mi voie sa iti spun un lucru.Intrebarea care se poate pune e:cat anume percep eu din ceea ce exista? Si daca mi-ai raspuns inca o data, cum poti spune ca nu te referi la viata biologica? AI experimentat altceva in afara de ea? SI daca raspusnul tau este da, tunci intrebarea ta initiala este inutila, pentru ca stii ca exista deja viata fara Dumnezeu.Iar daca raspunsul tau e nu, si intrebarea ta e una sincera inseamna ca nu te simti suficient de viu. Daca intrebarea ta e una sincera nu cred ca doua silogisme te vor multumi.Si problema se rezolva daca se rezolva, prin experimentare nu prin logica.Toate bune!
1.nu prin fapte bune iti gasesti locul in rai, ci prin Isus Hristos, prin recunoasterea lui ca Domn si Mantuitor si prin trairea dupa voia lui Dumnezeu 2.nu trebuie sa traiesti cu frica de iad atat timp cat nu pacatuiesti si faci cu spune Biblia 3. da traind cu gandul ca pentru fiecare fapta si fiecare gand vei suporta o judecata e corect, dar nu o vei mai avea daca te intorci la Dumnezeu, mergi cu placere la biserica sa asculti cuvantul lui Dumnezeu. Dumnezeu va sadi o noua inima in tine daca doresti sa-L cunosti.Acea inima va fi schimbata si fara nevoia de a pacatui.ASTA NE NESPARTE DE DUMNEZEU:PACATUL.Vara asta a fost intoarcerea mea la Dumnezeu si crede-ma, ma simt cum nu am fost niciodata.Iti recomand sa citesti Biblia si un site:http://www.everystudent.ro/
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
