Dumnezeu a existat dintotdeauna. La începutul timpurilor el era singur. Înafară de el nu exista nimic. Nici măcar "lumina", bunăoară. Şi pe vremeaaceea dumnezeu se numea "Elohim". Aşa se spune în textul ebraic vechi alcărţii "Facerea". Textual, cuvîntul "elohim" înseamnă "zei", şi este destul decurios că Biblia îl numeşte aşa pe un domn care era cu desăvîrşire singur. Aşadar, "Elohim", sau "Iahve", "Savaot", "Adonai", cum îi mai spune Biblia în diverse pasaje, se plictisea (sau "se plictiseau") de moarte în mijloculhaosului înconjurător, sau "tohu vabohu", cum numea Biblia haosul, ceea ce în traducere liberă ar însemna "talmeş-balmeş". Şi fiindcă veşnicia-i nesfîrşitde lungă, de bună seamă că "elohimii" s-au plictisit aşa milenii şi milenii fărănumăr. Pînă la urmă, şi-a zis dumnezeu (aşa îi vom spune de acum încolo, înspiritul vremurilor noi) că, devreme ce este dumnezeu şi care va să zicăatotputernic, nu se cade să se prăpădească de dor şi de urît, ci trebuieneapărat să facă o treabă oarecare. Şi s-a apucat moşneagul să creeze.Ar fi putut, ce-i drept, să le facă pe toate dintr-o dată. Ei bine, nu! Şi-a ziscă n-are rost să se grăbească: "Toate la timpul lor". Şi a făcut, la început, numai cerul şi Pămîntul. Mai bine zis, materia a apărut de la sine îndată ce şi-a manifestat el voia. Ce-i drept, o materie la început informă, pustie, plină deumezeală, un "talmeş-balmeş". "Şi pămîntul era fără chip şi pustiu şi întuneric era deasupra adîncului, iar duhul lui dumnezeu se purta pedeasupra apelor", spune versetul 2 din primul capitol al cărţii "Facerea". Care-i tîlcul acestor cuvinte, cititorul Bibliei n-are cum şi nici nu trebuie săştie.Şi ca să nu facă boroboaţe dumnezeu s-a gîndit că-i trebuie lumină. Ceeace înseamnă ― nu-i aşa? ― că, înainte de asta, milenii şi milenii de-a rîndul aorbecăit în întuneric. Noroc că n-avea de ce se lovi, pentru că de jur împrejurnu era nimic."Şi a zis dumnezeu: «Să fie lumină!» Şi s-a făcut lumină"
(Facerea, I, 3).
Ce fel de lumină era aceea, Biblia nu spune. Spune doar atît: "şi a văzutdumnezeu că lumina este bună". A rămas adică încîntat de realizarea lui.Prima lui grijă a fost "să despartă lumina de întuneric". Ce înseamnă asta, iarăşi n-are rost să încercăm a înţelege. "Şi a numit dumnezeu lumina ziuă, şi întunericul l-a numit noapte. Şi a fost seară, şi a fost dimineaţă: ziua întîi"
(Facerea, I, 5).
După aceea moşneagul s-a apucat să creeze... ghiciţi ce? Iarăşi cerul! Iatăcum descrie "sfînta" scriptură această operaţie prin care dumnezeu a creatpentru a doua oară cerul: "Şi a făcut dumnezeu tăria cerului şi a despărţitapele care sînt dedesubtul tăriei de apele care sînt deasupra tăriei. Şi s-afăcut aşa. Şi a numit dumnezeu tăria cer; şi a fost seară, şi a fost dimineaţă
ziua a doua"
(Facerea, I, 7
―
8).
Povestea aceasta cu apa de "deasupra" şi de "dedesubtul" tărieioglindeşte o eroare profundă a tuturor popoarelor primitive. Într-adevăr, oamenii din vechime credeau că cerul este masiv, tare, de unde şi denumireade "tărie". Se presupunea că de partea cealaltă a tăriei se află un uriaşrezervor de apă, al cărui fund este cerul. Astăzi orice om cu carte ştie căploaia provine din apa care se evaporă de pe Pămînt. Vaporii de apă, condensîndu-se, formează norii, din care umezeala cade, sub formă deprecipitaţii, pe suprafaţa Pămîntului. Într-o vreme se credea însă că ploaiaeste apa care curge din rezervorul acela de deasupra prin nişte ferestre spe-cial făcute în acest scop. Această părere, care acum ne face sa zîmbimcompătimitor, s-a menţinut multă vreme.O împărtăşeau toţi învăţaţii teologi din primele veacuri ale creştinismului.Dar să trecem mai departe. Ziua a treia dumnezeu a folosit-o pentru omuncă ale cărei roade au fost şi mai preţioase decît cele dinainte. Şi-a coborîtprivirile asupra apelor de jos şi şi-a zis că ar fi bine să le adune laolaltă şi sălase astfel să iasă la iveală părţile de uscat. Supunîndu-se voinţei sale, apeles-au unit în văile formate instantaneu pentru a le primi. Tot instantaneu s-auformat şi întinderile de uscat, înălţimile de pe care apele au început să curgăsub formă de pîraie şi rîuri spre mări şi lacuri."Şi a numit dumnezeu uscatul pămînt, iar adunarea apelor a numit-omări. Şi a văzut dumnezeu că este bine"
(Facerea, I, 10).
După cum se vede, de cele mai multe ori moşul era tare încîntat detreaba lui.― Ia te uită, îşi zicea el, de ce nu mi-a dat în gînd să mă apuc mai de multde toate astea? În ziua aceea dumnezeu a fost atît de mulţumit de uscatul şi de mările lui, încît nu l-a răbdat inima să nu mai facă ceva pînă la căderea nopţii. "Şi a zisdumnezeu: «Să odrăslească pămîntul pajişte verde, ierburi avînd sămînţă înele şi pomi roditori, care să facă, după soiul lor, roade cu sămînţă în ele pepămînt». Şi s-a făcut aşa"
(Facerea, I, 11).
Nici nu ştii cum să te minunezi de înţelepciunea "creatorului"! E greu de închipuit mai multă migală şi mai multă prevedere. Gîndiţi-vă numai ce-ar fifost pe pămînt dacă dumnezeu ar fi sădit pomi care să rodească altceva decîtli-i soiul. Să mulţumim grijuliului dumnezeu că nu ne-a dat meri care să facăportocale, portocali care să facă pere şi peri care să facă agrişe. Ce în-curcătură ar fi ieşit! Cînd Pămîntul i s-a supus şi merii au crescut, dînd mere şi nu altceva, dumnezeu iarăşi şi-a zis "că este bine. Şi a fost seară, şi a fost dimineaţă:ziua a treia"
(Facerea, I, 12
―
https://ateism-vs-teism.blogspot.com/2018/10/taxil-leo-biblia-hazlie.html
Tu ai citat primul verset din Biblie. La urmă se explică cum au fost făcute lucrurile și ordinea acestora.
"Dumnezeu a zis: „Să fie o întindere între ape, și ea să despartă apele de ape."
7 Și Dumnezeu a făcut întinderea, și ea a despărțit apele care sunt dedesubtul întinderii de apele care sunt deasupra întinderii. Și așa a fost.
8 Dumnezeu a numit întinderea cer. Astfel, a fost o seară, și apoi a fost o dimineață: aceasta a fost ziua a doua."
Deci în a doua zi a fost facut cerul. A nu se înțelege universul; ci cerul ce ține de pământ (atmosfera, stratosfera, etc).
Îți va fi de folos dacă ai citi Biblia. Descărca aplicația mybible din Google play, în care vei găsi si explicații la foarte multe versete.
Care dintre ele a fost facut primul? Cerul sau pamantul? Lasa apele
Facerea lumii
1 La început*, Dumnezeu a făcut** cerurile şi pământul.
* Ioan 1:1; Ioan 1:2; Evr 1:10; ** Ps 8:3; Ps 33:6; Ps 89:11; Ps 89:12; Ps 102:25; Ps 136:5; Ps 146:6; Isa 44:24; Ier 10:12; Ier 51:15; Zah 12:1; Fapte 14:15; Fapte 17:24; Col 1:16; Col 1:17; Evr 11:3; Apoc 4:11; Apoc 10:6;
Lumina
2 Pământul era pustiu şi gol; peste faţa adâncului de ape era întuneric, şi Duhul* lui Dumnezeu Se mişca pe deasupra apelor.
* Ps 33:6; Isa 40:13; Isa 40:14;
3 Dumnezeu* a zis: „Să fie** lumină!" Şi a fost lumină.
* Ps 33:9; ** 2 Cor 4:6;
4 Dumnezeu a văzut că lumina era bună şi Dumnezeu a despărţit lumina de întuneric.
5 Dumnezeu a numit lumina zi*, iar întunericul l-a numit noapte. Astfel, a fost o seară şi apoi a fost o dimineaţă: aceasta a fost ziua întâi.
* Ps 74:16; Ps 104:20;
Cerul
6 Dumnezeu a zis: „Să fie* o întindere între ape şi ea să despartă apele de ape."
* Iov 37:18; Ps 136:5; Ier 10:12; Ier 51:15;
7 Şi Dumnezeu a făcut întinderea, şi ea a despărţit* apele care sunt dedesubtul întinderii de apele care sunt deasupra** întinderii. Şi aşa a fost.
* Prov 8:28; ** Ps 148:4;
8 Dumnezeu a numit întinderea cer. Astfel, a fost o seară şi apoi a fost o dimineaţă: aceasta a fost ziua a doua.
Pământul
9 Dumnezeu a zis: „Să se strângă* la un loc apele care sunt dedesubtul cerului şi să se arate uscatul!" Şi aşa a fost.
* Iov 26:10; Iov 38:8; Ps 33:7; Ps 95:5; Ps 104:9; Ps 136:6; Prov 8:29; Ier 5:22; 2 Pet 3:5;
10 Dumnezeu a numit uscatul pământ, iar grămada de ape a numit-o mări. Dumnezeu a văzut că lucrul acesta era bun.
11 Apoi Dumnezeu a zis: „Să dea* pământul verdeaţă, iarbă cu sămânţă, pomi roditori**, care să facă rod după soiul lor şi care să aibă în ei sămânţa lor pe pământ." Şi aşa a fost.
* Evr 6:7; ** Luca 6:44;
12 Pământul a dat verdeaţă, iarbă cu sămânţă după soiul ei şi pomi care fac rod şi care îşi au sămânţa în ei, după soiul lor. Dumnezeu a văzut că lucrul acesta era bun.
13 Astfel, a fost o seară şi apoi a fost o dimineaţă: aceasta a fost ziua a treia.
Soarele, luna şi stelele
Mai pe romaneste 'La început*, Dumnezeu a făcut** cerurile şi pământul..Se intelege din start ca in prima zi le-a facut.
Si de unde stia Dumnezeu ca era noapte sau zi daca nu era inca creat soarele?
Cerul
6 Dumnezeu a zis: „Să fie* o întindere între ape şi ea să despartă apele de ape."
7 Şi Dumnezeu a făcut întinderea, şi ea a despărţit* apele care sunt dedesubtul întinderii de apele care sunt deasupra** întinderii. Şi aşa a fost.
"la început D-zeu a creat spațiul și materia"
As zice că astea se creaza inevitabil împreună... spațiul înconjoară materia dar este o diferența între " materie" si "spațiul neocupat de materie". Abia după ce ai un punct de referință poți sa știi că te deplasezi in spațiu in ce direcții te deplasezi .
in acest vers "pământul" este tradus din ebr. haares; pe om (haadam) îl crează din "lut" sau din "praful pământului", dar aici "pământul este tradus din ebr "haadamah"
https://bibliaparalela.com/interlinear/genesis/2-7.htm
Si apropo.La ce se refera Dumnezeu cand zice lumina? La stele?
Lasa cuvintele.Un cuvand cu un cuvant poate insemna altceva decat un singur cuvant.
... in versiunea ebraică. La tine nu apare linkul?
https://bibliaparalela.com/interlinear/genesis/2-7.htm
(emoticoanele alea te ajută să îți dai seama că tu râzi de prostia ta, Nu are rost să areți că pricepi ceva din (o traducere a ) bibliei câtă vreme habar nu ai ce înțeleg cei ce au și scris-o)
Dumnezeu nu are nevoie de soare pentru a avea lumină. El Însuși este lumină.
Observăm dar că mai întâi a fost făcută lumina și mai târziu soarele. Doar ființele create au nevoie de soare pentru lumină; nu și Dumnezeu.
"Dumnezeu a făcut** cerurile şi pământul..Se intelege din start ca in prima zi le-a facut."
În prima zi a fost făcut pământul și lumina. În a doua zi a fost făcut cerul.
Am mai zis și în alte părți, o zic și acum și o voi mai zice oridecâteori este nevoie: logica lui Dumnezeu este complet, total diferită de cea umană. Numai când vom ajunge să-L cunoaștem, doar atunci putem pricepe câtuși de puțin din felul Lui de a judeca lucrurile. Dar mai mult, atunci vom rămâne uimiți și copleșiți de dragostea Lui.
Ma lasi.Nu are nevoie de lumina? Dar pomii au, la fel si celelalte plante.
Prostia mea? Ia sa te vad desteptule.La ce refera zeul evreu cand a zis ' sa faca lumina'?
Creația are nevoie de lumină, hrană, etc. Dar Dumnezeu nu are nevoie de astfel de lucruri.
Vedem dar ca natura și toate viețuitoarele au fost făcute după ce a fost făcută lumina, pentru că ele au nevoie de lumină.
La ce se referă prin lumină? În cadrul natural, al creației, este vorba de lumina fizică. El spune:
"Iată, Eu sînt Domnul, Dumnezeul oricărei făpturi. Este ceva de mirat din partea Mea?" Ieremia 32:27
Ocolesti subiectul 'lumina', ca te-ai prins ce vreau sa zic, nu?
In ieremia nu zice nimic despre lumina. Ieremia 32:27.Nu schimba subiectul.