Şi pe la ceasul al nouălea, Isus a strigat cu glas tare: „Eli, Eli, lama sabactani?", adică: „Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, pentru ce M-ai părăsit?"

Ce interpretare aveti?
Daca pe isus l-a parasit d-zeu in ultimul moment al vietii, pe credinciosi, muritori de rand, i-ar putea parasi in orice moment, indiferent cat de puternica e credina lor.

Nu L-a parasit, ci doar pentru o clipa si-a luat privirea de la El, deoarece luase asupra Lui pacatele intregei omeniri, si Dumnezeu in sfintenia Lui si-a intors privirea de la El.

Traducerea pe care ai facut-o este gresita. "Eli, Eli, lama sabactani." se traduce asa: "Eli, Eli, de ce m-ai parasit." Nu este vorba despre Dumnzeu, ci despre zeii elohim, ai evreilor, Iisus se credea fiul zeului Eli. Nu face si tu aceeasi greseala care a fost facuta in secolul 4 e.n., adica nu traduce numele acelor zeii ( elohim, printre care si Eli ) cu Dumnezeu.

Dumnezeu adevărat, Isus, întrupându-Se, a experiat deplinătatea condiţiei umane, devenind om adevărat. În toate asemenea nouă, în afară de păcat.
Din această recapitulaţie a condiţiei umane, nu avea cum să lipsească: teama, ispita, sentimentul că este abandonat de Dumnezeu. Suferinţa, foamea şi setea. De aceea, Isus a cunoscut teama, a cunoscut ispita, a experimentat singurătatea în faţa lui Dumnezeu, a ştiut ce este suferinţa fizică, foamea, setea. Şi batjocura noastră.

Nu am tradus eu ci am lucrat cu materialul clientului, adica biblia

Dar El era străpuns pentru păcatele noastre, zdrobit pentru fărădelegile noastre. Pedeapsa care ne dă pacea a căzut peste El, şi prin rănile Lui suntem tămăduiţi. Acesta este motivul!

De ce a avut nevoie creatorul atotstiutor sa experimenteze deplinatatea conditiei umane?

Complexă întrebare, cu adevărat un subiect de lucrare de teologie. Dar, fiind noi pe portalul TPU şi nu la vreo academie teologică, să ne limităm a observa că Domnul nu a venit DOAR ca răscumpărător. Ca răscumpărător, era suficient să se întrupeze într-o familie ca lumea şi apoi, pe la vârsta de doi ani, oamenii să îi prindă un pic degetul cu uşa. Nu era necesar să se nască într-un fel de grotă, nici să fie torturat, necum omorât pe cruce, fiindcă, el fiind Dumnezeu, un pic de suferinţă ar fi fost răscumpărătoare pentru tot neamul omenesc (e un "fenomen de limită", cum ar spune matematicienii). Dar El a ales să facă lucruri supraminimale. De ce? Ca să Îl credem, ca să ne dea nouă un exemplu, ca să Îl simţim aproape şi nu ca pe un dumnezeu de care (doar) ne temem.

Ba chiar mai rau, "Eli" folosit ca nume propriu? ))) si uite asa toate chestiile se rastalmacesc si se interpreteaza. "Eli", acea sintagma nu e folosita ca nume propriu si nici macar ca traducere. Se face referire la Tatal dar nu in mod direct ci printr-o sintagma, acel "eli" care inseamna "cel de sus" dar da, trebuie sa se rastalmaceasca mereu chestiile pentru ca altfel nu am fi noi. Acei "zei" elohimi de care spui tu, de fapt nu sunt zei. "Elohim" este pluralul cuvantului "eloh", care in ebraica inseamna Trinitate si face referire la Sfanta Treime.