Sincer,iti este frica de moarte?

Nu,pentru ca atunci cand mor nu mai stiu nimic.Eclesiastul9:5,6,10

Acum da...probabil pe la batranete nu imi va mai fi

Da

Mai mult de suferinta decat de moarte, moartea e lipsa suferintei

Nu, nu îmi e frică de ea.

Deloc. E urat gandul si sentimentul ca n-o sa mai ascult muzica, n-o sa mai vad cerul, florile, lumea, n-o sa mai rontai nu stiu ce dulciuri/fructe, dar pot sa mor acum sau peste 100 de ani, situatia o sa fie la fel, asa ca ma tem mai mult de viata, moarte n-are ce sa imi faca.

Sufletele raman deplin constiente. Nu intra in nici un somn nimic... p oate doar unul în care ele conştientizează totul.
Unul în care simt, se bucură sau suferă, poartă dialoguri, îşi afirmă dorinţe sau păreri de rău...:

Luca16, 22: „Şi a murit săracul şi a fost dus de către îngeri în sânul lui Avraam. A murit şi bogatul şi a fost înmormântat.
23. Şi în sheol, ridicându-şi ochii, fiind în chinuri, el a văzut de departe pe Avraam şi pe Lazăr în sânul lui.
24. Şi el, strigând, a zis: Părinte Avraame, fie-ţi milă de mine şi trimite pe Lazăr să-şi ude vârful degetului în apă şi să-mi răcorească limba, căci mă chinuiesc în această văpaie.
25. Dar Avraam a zis: Fiule, adu-ţi aminte că ai primit cele bune ale tale în viaţa ta, şi Lazăr, asemenea, pe cele rele; iar acum aici el se mângâie, iar tu te chinuieşti.
26. Şi peste toate acestea, între noi şi voi s-a întărit prăpastie mare, ca cei care voiesc să treacă de aici la voi să nu poată, nici cei de acolo să treacă la noi.
27. Iar el a zis: Rogu-te, dar, părinte, să-l trimiţi în casa tatălui meu,
28. Căci am cinci fraţi, să le spună lor acestea, ca să nu vină şi ei în acest loc de chin.
29. Şi i-a zis Avraam: Au pe Moise şi pe prooroci; să asculte de ei.
30. Iar el a zis: Nu, părinte Avraam, ci, dacă cineva dintre morţi se va duce la ei, se vor pocăi.
31. Şi i-a zis Avraam: Dacă nu ascultă de Moise şi de prooroci, nu vor crede nici dacă ar învia cineva dintre morţi.

Cand fac pacate da

Nu prea se poate sa nu-ti fie frica, pentru ca aceasta vine din instinct, dar daca te gandesti logic, iti dai seama ca de moartea in sine nu trebuie sa te temi, ci mai mult de felul in care vei muri, sau de eternitatea ei.

Nu mi-e frică de moarte dar îmi place să cred că mai există ceva după moarte. Nu se poate întâmpla totul aşa repede, iar când mă gândesc că am avut doar o ocazie în viaţă să fim doar copii.
Cum rămâne cu sentimentele de copil?

Mă întristează când mă gândesc că după moarte ar putea fi sfârşitul.

E de-a dreptul trist.

Fiecaruia ii este frica de moarte, daca vorbim de acea frica instinctuala, primara. Nu pot sa ma pronunt.

Nu.

Tuturor ne frica de necunoscut. Nu e o frica obisnuita, sunt mai multe la mijloc.

Stii vorba aia, toti vor sa ajunga in Rai dar nimeni nu vrea sa moara!

Nu, îmi este frică de viață -_-

Sincer,nu.mi-e frica de vesnicia ei.

Nu Eu una de abia astept sa vad cum e in Cer , vorba vine, ca nu vreau sa mor dar na, m-am gandit de mai multe ori "dar oare cum o fi acolo?"

Sincer, depinde cat sunt de beat.

Sincer,nu-mi mai e frica de nimic, oricum moartea este o poarta catre o lume noua.

Ca de Oana Roman

Tuturor ne e frica de moarte, dar unii nu vor sa recunoasca. Dar nu e ceva de speriat, ne e frica ca ne pierdem persoanele apropiate! Parerea mea!