Asta ar fi corect? Bun ti-am auzit parerea acum lasa-ma sa te-ntreb de ce
El a depus jurământul pentru păstrarea secretului spovedaniei!
Ce poate face el? Nu altceva decât să-l convingă pe credincios să acţioneze şi în conformitate cu respectarea legii, sau mai curând cu propria conştiinţă, care îl va mustra dacă nu a eludat într-un fel sau altul legea. Cazul spus de tine e unul cu totul special şi foarte complicat...
Va încerca să-l ajute! Eliberarea conştiinţei lui va fi miza, cred eu...
Câţi? Îţi spun, majoritatea, pentru că majoritatea pun pe primul plan conştiinţa credinciosului mai mult decât stricteţea rigidă a legii. Fiecare preot învaţă prin fiecare spovedanie pe care o face, să aplice canoanele în MOD CONTEXTUAL. Şi o învaţă din ce în ce mai bine...
El nu-şi permite să dea reţete. Nici o situaţie nu seamănă cu alta. Fiecare suflet vine cu un cumul de fapte, cu circumstanţe diferite. Fiecare lasă greutatea mărturisirilor în cugetul preotului care se simte şi el parţial responsabil pentru fiii săi spirituali, astfel încât, de la spovedanie la spovedanie el învaţă să fie mai înţelegător cu omul în lupta sa continuă cu păcatul (deşi subliniază gravitatea păcatul cu aceeaşi stricteţe- poate chiar mai mare - pentru a grăbi hotărârea omului de a se vindeca deplin)!
S-ar duce la politie preotul...
Chiar crezi ca la noi se respecta secretul spovedaniei, mai ales daca e unul de asa natura ca acesta?
Te-ar intreba mai intai daca ii dai voie sa se duca la politie, daca nu iti va oferi alt mod de a-ti ierta pacatul.
Secretul spovezii este absolut. Ceea ce este echivalent cu a spune ca incalcarea lui este intrinsec rea.
Cu alte cuvinte, nu poate fi imaginata nicio situatie in care incalcarea secretului spovezii (numit si "pecetea sacramentului") sa fie altceva decat un lucru rau.
In general, pacatele grave, precum curvia, betia, avortul etc sunt intrinsec rele, adica nu pot fi justificate de nicio circumstanta. Alte pacate, precum minciuna, masturbarea, incalcarea postului, neascultarea de parinti etc, etc, nu reprezinta rau intrinsec, adica pot fi imaginate (si intalnite) situatii care le justifica.
Mai intai, eu nu am spus ca preoti care sa fi incalcat secretul spovezii nu exista, ci doar ca eu nu am auzit ca vreunul sa fi fost condamnat pentru asta. La cat de dezlantuita e presa impotriva Bisericii, precis nu ar fi ratat un asemenea subiect, dac ar fi fost un fenomen de amploare.
Mai apoi, nu e acelasi lucru.
Ce-ar face?
După ce i-ar da canonul omului respectiv şi s-ar convinge că spovedania e veridică, ar ieşii din cinul preoţesc şi s-ar duce să denunţe o fărădelege, care nedenunţată ar creea o pierdere şi mai mare.
Atât pentru păcătos care nu-şi ispăşeşte pedeapsa aici pe pământ şi va arde dincolo cât şi pentru preot dacă a tăinuit fărădelegea.
Cum s-a mai spus denunţul şi ieşirea din cinul preoţesc, ar fi în ultimă fază, dacă enoriaşul refuză să-şi elibereze conştiinţa printr-un auto-denunţ.
Deasemenea e datoria preotului să-i reamintească faptul că o crimă nepocăită şi neispăşită pe pământ se va pedepsi dincolo mult mai aspru, iar un auto-denunţ ar fi începtul bun pus în faţa mântuirii.
Că dacă s-a spovedit înseamnă că l-a interesat mântuirea.
Tu ne-ai pus să speculăm în realitate nu ştim ce ar face un preot pentru că oamenii diferă şi sunt situaţii diferite de la caz la caz.
De exemplu, dacă unui preot i s-ar mărturisi un ucigaş care, cu totală încredere că secretul va fi păstrat, ar spune că a ucis şi are intenţia de a comite şi alte crime. Într-o astfel de situaţie, preotul duhovnic ar trebui să păstreze secretul (având în vedere faptul că ucigaşul i s-a mărturisit în cadrul Tainei Spovedaniei şi, în plus, a avut încredere să-şi deschidă inima în faţa sa), sau ar avea datoria să-l denunţe pe criminal în faţa autorităţilor, astfel încât să nu mai aibă ocazia să se dedea şi altor tentative de crimă? În primul caz, secretul ar fi păstrat, duhovnicul ar putea gândi că nu şi-a trădat fiul duhovnicesc, dar... i-ar avea pe conştiinţă pe cei care, în viitor, ar mai cădea victime ale celui care şi-a destăinuit clar intenţia de a mai ucide. În schimb, dacă părintele ar lua decizia de a anunţa autorităţile, nu s-ar mai face vinovat de complicitate la crimă, dar... conştiinţa i-ar spune că a trădat o persoană care a avut totală încredere să-i mărturisească toate gândurile sale ascunse, ştiind că Taina Pocăinţei este secretă. În plus, acea persoană n-ar mai avea încredere niciodată să se spovedească sincer, nici chiar atunci când ar ajunge să-şi regrete păcatele şi să tânjească după îndreptare.
Si care ar fi solutia corecta dupa tine?
Sincera sa fiu e prea complicat...eu zic ca ar trebui sa tina secretul...dar depinde si de preot