Stie careva legenda martisorului cu maica domnului cand i-au fost taiate mainile si lipite la loc?

Scena cu Antonie, evreul care s-a apropiat de patul funerar al Maicii Domnului, cu gandul de a-l rasturna, apare in majoritatea icoanelor Adormirii. Potrivit Traditiei, cand acesta a pus mana pe pat, un inger i-a taiat amandoua mainile "fara de veste odata cu orbirea i s-au taiat si mainile ce au ramas lipite de pat..." (Acatistul Adormirii, condac 4).Dar, cunoscandu-si greseala, se caia si striga catre apostoli: "Miluiti-ma pe mine, robii lui Hristos!" Sfantul Apostol Petru, poruncind sa stea cu patul ce se purta, a zis lui Atonie: "Iata, ai luat ceea ce ai cautat; deci, cunoaste ca Dumnezeul izbindirilor este Domnul; dar a te tamadui de rani noi nu putem, decat numai Domnul nostru, spre care voi v-ati sculat cu nedreptate, l-ati prins si l-ati ucis. Acum nici El nu va voi sa-ti dea tamaduire, daca nu vei crede intr-Insul mai intai cu toata inima si de nu vei marturisi cu gura ca Iisus este adevaratul Mesia, Fiul lui Dumnezeu". Atonie a strigat: "Cred ca El este Mantuitorul lumii Hristos, cel vestit de proooci mai-nainte! Noi si mai-nainte l-am stiut ca El este Fiul lui Dumnezeu, dar din zavistie, intunecandu-ne cu rautate, n-am voit sa marturisim maririle lui Dumnezeu, si i-am randuit cu nedreptate moarte. Dar El, cu puterea dumnezeirii inviind a treia zi, ne-a umplut de rusine pe noi, toti uratorii lui, pentru ca ne sarguiam sa ascundem Invierea Lui, dand multa plata strajerilor; dar n-am putut, fiindca slava Lui a strabatut pretutindeni.

Atonie marturisind acestea si caindu-se de greseala ce a facut cu indrazneala, Sfintii Apostoli s-au bucurat impreuna cu toti credinciosii, precum si ingerii se bucura de pacatosul care se pocaieste. Apoi Petru a poruncit lui Atonie ca sa lipeasca cu credinta ranile mainilor taiate de mainile care erau atirnate de pat si sa cheme numele Preasfintei Fecioare Nascatoare de Dumnezeu cu credinta. Facand Atonie aceasta, indata mainile cele taiate s-au lipit la locurile lor si s-au facut sanatoase desavarsit, ramanand pe dansele numai semnul taierii ca o ata rosie, care inconjura carnea de la incheieturi. Atonie, cazand inaintea patului, s-a inchinat lui Hristos Dumnezeu, Cel nascut din Preacurata Fecioara, si a fericit-o cu multe laude pe aceea care L-a nascut, aducand pentru dansa proorocesti marturii din Scriptura, precum si pentru Hristos singur, incat toti se mirau foarte mult de vorbele acelea si de acea slavita tamaduire a mainilor lui Atonie, si pentru cuvintele lui cele intelepte, graite spre slava lui Hristos Dumnezeu si spre lauda Preasfintei Nascatoare de Dumnezeu.

Atonie, intrand in rand cu Sfintii Apostoli, a urmat patului care se ducea la Ghetsimani. Asemenea si cei ce erau orbiti si citi si-au cunoscut greseala alergau cu pocainta, fiind dusi de pova-tuitori la Nascatoarea de Dumnezeu, si se atingeau cu credinta de cinstitul pat; atunci indata castigau vederea ochilor lor trupesti si sufletesti, ca milostiva Maica a tuturor, Preasfanta Stapana de obste, precum in nasterea sa a facut bucurie la toata lumea, tot asa si in adormirea sa n-a voit sa mahneasca pe nimeni, ci pe toti, desi o vrajmaseau pe ea, i-a mangaiat cu milostivire, cu darul si cu bunatatea sa, fiind Maica cea buna a bunului Imparat.

Sfintii Apostoli cu toata multimea credinciosilor, ajungand la satul Ghetsimani, cand au pus langa mormant patul cu preasfantul trup, atunci s-a ridicat iar strigare de plangere in popor, tanguin-du-se toti pentru saracia lor si pentru lipsirea unei bunatati ca aceasta. Ei, cazand la trupul preasfintei Nascatoare de Dumnezeu, il cuprinsera, il udau cu lacrimi si ii dadeau sarutarea cea mai de pe urma; deci, abia spre seara l-au pus in mormant si, punand o piatra mare deasupra, nu se departau de la mormant, fiind tinuti de dragostea catre Maica lui Dumnezeu. Sfintii Apostoli au zabovit in satul acela trei zile, petrecand langa mormantul Preacuratei Fecioare, savarsind ziua si noaptea cantari de psalmi. nu stiu nici o poveste cu martisoare