Lucrurile sunt simple. Toti zeii nu au fost văzuți de nimeni niciodată, sunt niște invenții primitive și de aceea orice poveste legata de ei e o fantezie. Din moment ce zeul x nu exista, Iisus nu mai e fiul zeului x și s-a terminat povestea.
Credința în zeul x e credința în niște oameni. Credința e cu adevărat în zeul x doar atunci când zeul x comunica cu tine, nu când citești povesti și crezi în oameni.
Zeul x nu are nevoie de credință. De credință are nevoie omul mincinos ca sa te înșele. Un om ca sa fie înșelat trebuie sa nu știe adevărul, deci sa nu aibă știință și sa creadă minciuna spusa de mincinos, adică sa aibă credință. Prin credință se ajunge la minciuna, iar prin știință se ajunge la adevăr.
Zeul x e o aberație. Un personaj atotputernic și infinit nu are nici un folos de la om. Nu are nevoie de credință, de ritualuri primitive și puerile, nu îl interesează ce mănâncă, cum se înmulțește, ce povesti mai citește sau ce face omul. Pentru un asemenea personaj omul nu are nici o valoare, deci zeul x nu poate sa aibă pentru om iubire, sentimente, sa ajute omul, sa îl pedepsească sau sa îl răsplătească. Un asemenea personaj cum e zeul x nici nu are de ce sa facă omul care pentru el nu valorează nimic. In concluzie avem în fata niște povesti fanteziste, puerile și primitive.
Pavel n-a scris despre pacat originar. Dogma pacatului originar a aparut la cateva secole dupa ce cartile Bibliei fusesera scrise.
Pavel catre Romani 5:12 De aceea, după cum printr-un singur om a intrat păcatul în lume şi prin păcat a intrat moartea, şi astfel moartea a trecut asupra tuturor, din pricină că toţi au păcătuit…
Mda, poate fi interpretat si astfel, dar nu e o interpretare necesara.
Toti au pacatuit:
- din cauza pacatului originar?
- din cauza ca omul nu este o fiinta creata perfecta?
E ambiguu.