Câți ani ai de te obsedează întrebări de genul ăsta?
De ce ți-ar fi frică de un lucru de care știi că se va întâmpla cu siguranță la un moment dat? Stai liniștit că spre bătrânețe o să-ți treacă frica.
Sunt clipe cand mi-as dori sa mor, deci nu mi-e prea teama de moarte in sine, ci de faptul ca ar putea fi neplacuta, si ca nu stiu ce ma asteapta dupa.
Cred ca nimeni de pe planeta asta nu poate spune ca nu-i este frica de moarte, toti avem frica aia de necunoscut, unii o ascund, altii nu.
Depinde ce fel de persoană ești și câtă credință ai în Dumnezeu. Oricum când mori nu mai știi nimic. Îi contrazic, totuși, pe cei care spun că nu există oameni care să se teamă de moarte - istoria vorbește despre martiri (cei care au murit pentru credința lor) care au murit din cauza faptului că erau creștini și că ei credeau în Dumnezeu. Au mers către moarte fără frică, cu optimism, știind că Dumnezeu îi va învia, la revenirea lui Iisus Hristos. So, cred că subiectul tău de discuție ține foarte mult de modul în care te raportezi la credință și Dumnezeu. Asta e opinia mea!
Sunt super relaxat când vine vorba de acest gând.
La început și mie îmi era frica de moarte, am trecut prin niște depresii, am avut gânduri de sinucidere, ba' chiar doua tentative.
De atunci nu mai am treaba. Nu mai privesc moartea ca pe ceva rău.
Fiindcă oricât am fugi de ea, ea ne ajunge din urma.
Trăiește prezentul și nu te mai gândi la moarte, fiindcă aceasta frustrare ar putea sa îți fie chiar sfârșitul.
Nu-mi e frica deloc de moarte. Biblia o aseamana cu un somn. Pur si simplu nu am sa mai simt nimic. Am sa dispar si gata. Na-re de ce sa-mi fie frica.
acidickiddo întreabă: