Te poti considera destept/inteligent dacă ești credincios și crezi în Dumnezeu, atât timp cât nu s-a demonstrat că există?
Ordonare:
După relevanţă
Răspunde
Daca esti mistic, evident ca poti fi mai inteligent decat unul care nu e. Dar nu poti fi mai inteligent decat tine, daca n-ai fi mistic. De fapt asa se pune problema.
Asta e logica ta?
Dar tu te poți considera deștept/inteligent dacă nu crezi, atât timp cât nu s-a demonstrat nici că nu exustă? 
Cand cineva afirma ca ceva/cineva exista, e datoria lui sa demonstreze asta, nu a altora sa demonstreze ca nu exista.
Răspunde
E corect ce ai scris. Și valabil atunci când se afirmă că există.
Dar și când cineva afirmă cu că nu există, trebuie să demonstreze că nu există.
Nu e logic ca cel care face o afirmație să o și demonstreze?
E o gluma asta, nu? Sau chiar te iei in serios cu "logica" asta?! Daca ar fi cum spui tu, atunci poate fi pusa sub semnul intrebarii inexistenta a orice i se nazare cuiva sa spuna ca exista. La modul concret, misticii ar trebui sa accepte ca pot exista toti zeii despre care s-a vorbit, sau se vorbeste, si ca au caracteristicile descrise in povestile lor.
A vrut să subliniez doar că nu e tatât de greu să recunoască și unii și alții că habar n-avem.
Nu poate spune nimeni cu certitudine nici că există nici că nu există.
Nu putem face ca discipolul nu știu cărui filozof care spunea că sufletul nu există pentru că nimeni nu l-a văzut vreodată. Nu?
Nu doar ca nu l-a vazut nimeni, dar nu exista nicio documentare a vreunei activitati de orice natura a asa zisului suflet. Intrebarea e, de ce ar vrea unii sa creada ca existe niste tampenii de genul asta?! Si de ce aleg sa creada doar unele fantasmagorii, si nu toate, din moment ce toate au acelasi grad de vizibilitate/credibilitate/, adica zero. Care e diferenta dintre Dumnezeu, Manitou, Zana Maseluta, sau Zeita Filmelor Por.no?!
Păi tu crezi că noi ca specie, suntem atât de avansați încât deja le știm pe toate?
Nu mai există chestii pe care nu le cunoaștem, nu le înțelegem și de care habar n-avem?
Nu suntem prea aroganți și prea suficienți?
Cunoastem suficient incat sa spunem cu certitudine ca povestile cu spiridusi nu au nicio baza in realitate.
Repet, care e diferenta dintre aia patru?! Daca mergi pe varianta "nestiintei" inseamna ca ti se pare plauzibila exista oricaruia dintre ei, nu?! Plus a altor zeci de mii inventati pana acum, sau care ii poate inventa oricine, oricand. Ce spui tu e ca practic orice elucubratie poate fi adevarata, pentru ca nu cunoastem/intelegem tot.
Culmea e ca principiul tau, ar trebui sa te faca sa renunti la crestinism si sa adopti o noua credinta. Aceea a "orice este posibil".
Eu unul nu cred orbește în Dumnezeu ci am argumente solide. Problema aici e sa stabilim ce înseamnă a "demonstra" ceva.
Trebuie sa cunosti si un pic de matemática. Altfel te fura aia la cantar.
Insa unu care cunoaste gandirea conceptuala, abstracta, concreta, etc. Piaget vorbeste de gandirea formala. Eu cred ca putem sa ne apropiem mai mult de a trai mai autentic. Eu nu vreau sa spun ca trebuie sa ne complicam viata atunci cand nu mai ai cu ce. Eu spun sa traiesti viata multumit si sa faci binele. Nu ne punem acum sa calculam fiecare pas. Dumnezeu nu ne cere sa stim sa calculam viata la milimetru. Mie imi apar niste termeni de nu am auzit in viata mea de ei. De exemplu Anástrofe din retórica, eu nu am auzit. Eu ma conformez sa respect poruncile. Acuma sa iti explic tie de ce sunt bune acele porunci este mai greu. Trebuie sa le traiesti atunci cunosti mai bine.
Asa cum am mai zis:Convingerile religioase nu au legatura cu nivelul de inteligenta.Multi filosofi si oameni mari de stiinta au crezut de-a lungul timpului in Dumnezeu, iar multi nu! Credinta in divinitate este o decizie personala si nu spune mare lucru despre tine ca persoana.
Asta si plus ca avem destule dovezi istorice pentru existenta, rastignirea si invierea lui Iisus, deci nu poti spune ca nu exista deloc dovezi concrete pentru existenta Lui.
Poti sa te consideri cum vrei, si fara si cu credinta, dar nu te ajuta la nimic. In schimb daca tu esti credincios si asculti cuvantul Domnului si il implinesti, Dumnezeu te va lumina si vei deveni mai intelept si vei vedea adevarata "nuanta" a lumii, adevaratul scop al omului si al lumii.
P.S. Dumnezeu nu e masurabil ca oamenii de stinta sa Il ia in calcul. Dumnezeu se simte cu simtul mintii si Il cunosti prin credinta din inima.
Daca s-ar demonstra ca exista, desi El nu este un fenomen observabil sau vreo substanta chimica evidentiabila, atunci nu ar mai fi vorba despre credinta, ci doar de simpla constatare. O constatare care ar fi constragatoare moral in sensul ca valoarea faptei nu ar mai fi apreciata in functie de cel mai important criteriu: libertatea. Libertatea noastra de a alege sa facem binele duce fapta noastra la valoarea de virtute. Daca prin constatare, am fi constransi sa facem binele, el nu ar mai avea aceeasi valoare morala. Deci, e mai bine sa umblam prin credinta decat prin vedere! "Fericit cel ce n-a vazut, dar a crezut!", a spus Hristos.
Sincer nu prea sunt de acord. Profetul Moise când L-a vazut pe Dumnezeu a fost constrâns moral? Dar apostolii când au văzut cu ochii lor dovada că Hristos e Dumnezeu au fost constrânși?
Credința nu e opusul cunoasterii. Daca ar fi asa inseamna ca nu putem zice de Moise si de apostoli ca au avut credinta din moment ce L-au vazut clar pe Dumnezeu si felul in care S-a manifestat.
Nici eu nu consider credinta a fi opusa cunoasterii! Cum as putea sa consider asa ceva, cand Sfantul Apostol Pavel spune despre credinta ca este "incredintarea celor nadajduite si dovedirea lucrurilor nevazute"? - Evrei 11:1
Si e clar ca vazatorii de Dumnezeu, care au fost Sfintii Prooroci Moise, Ilie, Ioan Botezatorul si Sfintii Apostoli impreuna cu 500 de ucenici ai lor, care L-au vazut pe Domnul inviat (1 Corinteni 15:6), au crezut in El. "Pentru ca M-ai vazut, ai crezut", ii spune Hristos lui Toma. Dar "fericiti" ii numeste Domnul Iisus Hristos pe cei care n-au vazut si au crezut, conform Ioan 20:29.
Deci, eu nu am pus la indoiala credinta sau cunoasterea din vedere, ci am apreciat drept virtute credinta libera neconditionata de constatarea sau pretinsa dovedire experimental-stiintifica a ateilor si a panteistilor.
Sf. Ap. Toma pune mainile in coasta Domnului Hristos si in semnele cuielor Sale, le vede, le pipaie, constata si crede. Dar nu e neaparat o virtute asta! Intelegi? Dumnezeu nu ne vrea simpli agenti constatatori, ci credinciosi virtuosi care aleg in deplina libertate si "against all odds" sa creada in El.
Arhiereii si carturarii iudei il batjocoreau pe Hristos cel rastignit si ii strigau sa se coboare de pe Cruce si sa vada si sa creada (Marcu 15:32). Ce valoare morala ar mai fi avut credinta lor capatata printr-o asemenea constrangere? Ar mai fi fost virtute? Ar mai fi facut binele din propria lor alegere libera sau constransi ca Hristos este Dumnezeu?
Trebuia sa citesti mai atent raspunsul meu, TwentyTwo! Ti-am trimis un mesaj mai demult, l-ai primit? 
Eu unul am argumente rationale ca Dumnezeu exista si Crestinismul e adevarat si fara aceste argumente n-as avea niciun motiv sa cred
Foarte bine ca ai argumente rationale! Nici nu am pus la indoiala ca ai si nici buna ta intentie de a crede! Nici credinta mea nu este irationala, fiindca sa fim seriosi, Biserica este de la Hristos Dumnezeu, nu de la nea Ion din capul satului! Toate prin Dumnezeu-Cuvantul s-au facut si fara El nimic nu s-a facut din ce s-a facut. - Ioan 1, 3
Te poti considera destept/inteligent dacă crezi în singularitatea ce a produs big bang-ul, atât timp cât nu s-a demonstrat că există?
Dacă vreți să-L cunoaște-ți pe Dumnezeu, atunci căutați-L și-L veți găsi. Dacă doar Îl ignorați spunând că nu sunt dovezi pentru o entitate imaginată de voi pe care o numiți Dumnezeu, atunci doar vă pierdeți timpul.
Începutul înțelepciunii este frica de Domnul și știința sfinților este priceperea.
Proverbele 9:10
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
