Textul urmator constituie o buna practica de meditatie pentru cei care considera ca religia e o porcarie, ca omul evolueaza si ca nu mai are nevoie de ea, iar ca in vechime oamenii erau mai prosti decat azi.

"... În Orient, există aceeași octavă ca și la noi, de la do la do. Doar că aici împărțim octava în șapte, în timp ce acolo ei au împărțiri diferite: 48, 7, 4, 23, 30. Dar legea este aceeași peste tot: de la do la do, octava. Fiecare notă conține în sine șapte astfel de octave. Cu cât urechea este mai fină, cu atât numărul de împărțiri este mai mare.
La Institut, folosim sferturile de ton, pentru că instrumentele occidentale nu au împărțiri mai mici. Cu pianul, suntem obligați să facem anumite compromisuri, dar instrumentele cu corzi permit folosirea sferturilor de ton. În Orient, ele nu sunt folosite doar pentru sferturile de ton, ci și pentru șeptimi.
Pentru străini, muzica orientală pare monotonă, ei se miră de caracterul său frust și de sărăcia sa muzicală. Dar ceea ce ei aud ca o singură notă este o melodie întreagă pentru locuitorul acelei țări – o melodie în interiorul unei note. Acest tip de melodie este mult mai subtil decât al nostru; dacă un muzician oriental face o greșeală în melodia sa, rezultatul pentru cei care îl ascultă este o cacofonie. Dar pentru noi, europenii, toată asta nu e decât o monotonie ritmată. Doar un om care a crescut în acea țară poate distinge muzica bună de cea rea.

Î: Dansurile servesc doar controlului corpului sau au o semnificație mistică?
R: Dansurile sunt pentru gândire. Un dans are o anumită semnificație; fiecare mișcare are un anumit conținut.
Astăzi, arta nu este neapărat creatoare. Pentru noi, arta nu este un scop, ci un mijloc. Arta veche are un anumit conținut interior. În trecut, arta avea același scop pe care îl au cărțile în zilele noastre: acela de a conserva și de a transmite o anumită cunoaștere. În timpurile îndepărtate, nu se scria, ci cunoașterea era încorporată în opere de artă. Vom găsi multe idei în operele de artă vechi, care au ajuns până la noi, dar numai dacă știm să le citim. Același lucru este valabil pentru toate artele, chiar și pentru muzică. Așa vedeau cei din vechime arta.
Ați văzut mișcările și dansurile noastre. Dar nu ați văzut decât forma exterioră, frumusețea, tehnica. Nu îmi place latura exterioară pe care o vedeți. Pentru mine, arta este un mijloc în vederea unei dezvoltări armonioase. În tot ceea ce facem aici, totul a fost prevăzut astfel încât nimic să nu poată fi făcut automat și negândit.
Gimnastica și dansurile obișnuite se fac mecanic. Dacă scopul nostru este dezvoltarea armonioasă a omului, atunci dansurile și mișcările sunt pentru noi un mijloc de a asocia gândirea și sentimentul cu mișcările corpului, într-o manifestare continuă. În tot ceea ce facem, căutăm să dezvoltăm ceva care nu poate fi dezvoltat în mod direct sau mecanic – ceva care să experime omul total: gând, corp și sentiment.

Al doilea obiectiv al dansurilor este studiul. Anumite mișcări poartă în ele o dovadă, o cunoaștere determinată, idei religioase și filosofice. Putem chiar să găsim în anumite dansuri o rețetă de bucătărie.
În multe țări din Orient, conținutul interior al acestor dansuri este aproape uitat și totuși oamenii continuă să le danseze doar din obișnuință.
Astfel, mișcările au două scopuri: studiul si dezvoltarea.

Î: Asta înseamnă că nimic din arta occidentală nu are semnificație?
R: Am studiat arta occidentală după cum am studiat arta veche a Orientului. Ca să vă spun adevărul, nu am găsit nimic în Occident care să poată fi comparat cu arta orientală. Arta occidentală are o latură exterioară și conține câteodată multă filosofie. Dar arta orientală este precisă, matematică, fără manipulări. Este o formă de scriere.

Î: Nu ați găsit nimic asemănător nici în arta occidentală veche?
R: Studiind istoria, vedem cum se schimbă totul încetul cu încetul. Este și cazul ceremoniilor religioase. La început, ele aveau un sens, iar cei care le oficiau înțelegeau acest sens. Da, cu timpul, sensul a fost uitat și aceste ceremonii sunt celebrate în continuare în mod mecanic.
Pentru a înțelege o carte scrisă în engleză, trebuie să știi engleză. La fel se întâmplă și cu arta. Nu vorbesc aici de arta imaginației, ci de arta matematică și non-subiectivă. Un pictor modern poate să "simtă" arta sa, să creadă în arta sa, dar vedeți operele sale în mod subiectiv: unuia îi plac, altuia îi displac. Este o problemă de sentiment personal, "îmi place" sau "nu-mi place".
Însă arta veche nu avea ca obiectiv să placă. Toți cei care o citeau o înțelegeau. Acum, scopul artei este în întregime uitat.
Luați arhitectura: printre clădirile pe care le-am văzut în Persia și în Turcia, îmi aduc aminte de o construcție cu două încăperi. Toți cei care intrau în aceste încăperi, fie tineri sau bătrâni, englezi sau persani, plângeau, oricare ar fi fost formația lor sau cultura lor. Am urmărit această experiență timp de două sau de trei săptămâni și am observat reacțiile fiecăruia. Am ales în special oameni veseli. Rezultatul era mereu același.
Din cauza combinațiilor arhitecturale proprii acestei clădiri, vibrațiile matematice calculate nu puteau să producă un alt efect. Pentru noi, operează anumite legi și nu putem rezista influențelor exterioare. Deoarece arhitectul avea o cunoaștere reală, datorită căreia construia în mod matematic, rezultatul era mereu același. "

Intrebare: De unde convingerea ca daca cineva sare de 3 ori in sus si se invarte in jurul unui pom, iar voua nu va spun nimic acele manifestari, asta inseamna ca sunt facute degeaba si acei oameni sunt inapoiati? Nu v-ati gandit niciodata ca poate nu intelegeti voi ce se petrece acolo?

Pentru a răspunde la o întrebare trebuie să ai cont pe TPU.ro

Logare cu email şi parolă

Creare de cont nou

Logare cu Facebook