Din cate stiu eu, doar sinuciderea nu se iarta pentru ca nu ai cum sa te mai spovedesti! In rest, totul poate fi iertat daca marturisesti drept si respecti canonul primit(asta daca primesti Canon).
Inseamna sa renunti la credinta, sa renunti la Isus(este scris si in biblie cine batjocoreste pe Duhul sfant), nu e vorba ca nu se pot ierta, problema este ca omul care intra pe aceasta cale nu vrea a primii iertare. Iertare primesc cei care au credinta si se duc pe calea Domnului. Cine este al Domnului nu va renunta la el entru nimic, scrie in biblie, este un verset in biblie, nu mai stiu exact dar pe scurt: ceva de genul cine e al meu va fi al meu (scuze ca nu mai stiu versetul, si nu mai stiu unde sa l caut), oricum treaba este ca un crestin care renunta usor la lupta este unul fals conform bibliei(oricine poate cadea, dar numai nici un crestin adevarat fara lupta impotriva firii sale), si pe deasupra: niciun crestin adevarat nu intra in acel mod:orice ar fi cu pacat si cu pacat, sau renunta la lupta pentru ceva.
Inseamna al folosii in zadar, teoretic a zice jur fara a jura sunt vorbe aruncate in vant si inseamna minciuna. Uite care e problema pacatul in fata lui Dumnezeu e pacat, nu cred ca el are o lista cu pacatul a mai mare decat b, ceea ce le diferenteaza ar fi efectul asupra oamenilor si relatiilor cu ceilalti si Dumnezeu, corpului propriu(trebuie sa fie un templu), sufletului etc.
Astea subt vorbe ortodoxe, nu e nevoie sa ma asculti din moment ce sunt neoprotestant), pacatul Duhului Sfant nu are nici o legatura cu nici o juruinta, inseamna pe scurt sa renunti la Dumnezeu. De asta nu se poate ierta(cei care fac acest pacat nu vor vrea sa intre inapoi la credinta)
Entitatile atotputernice nu sunt interesate de activitatea omului. Indiferent ce face omul, entitatile nu sunt afectate cu nimic, nu rasplatesc, nu pedepsesc, nu iarta si nu ajuta omul. Tot ce face omul pentru asemenea entitati are valoarea zero.
Pe noi ne invata ca singurul mod de a renuna la pacat este pocainta: inseamna, ceea ce spre deosebire de ortodoxi care se duc la preot si le spun totul, trebuie doar sa te rogi si sa ti para ca se poate de rau posibil in rugaciune, postsi o viata curata.
Pe deasupra la noi e credinta ca omul se boteaza ca sa scape de viata anterioara rea(cand e pregatit de o viata noua), in schimb la ortodoxi se boteaza cand e inca bebe pentru a nu pacatuii, ceea ce nu mi se pare prea logic, botezul alunga pacatele impreuna cu pocainta si credinta, dar doar in o viata curata, botezul nu produce o viata curata. Oricum in biblie Isus, Ioan botezatorul si multi oameni nu or fost bebelusi, desi ortodoxii pun afirmatia ca or fost si bebelusi care s or botezat,
Dar uitate la fapte 8 36 si 37: Pe când îşi urmau ei drumul, au dat peste o apă. Şi famenul a zis: „Uite apă, ce* mă împiedică să fiu botezat?"
"Filip a zis: „Dacă* crezi din toată inima, se poate." Famenul a răspuns: „Cred** că Isus Hristos este Fiul lui Dumnezeu."
Mie nu mi se pare logic ca bebelusii care nu si au facut credinta sa fie botezati.
Am scris la noi e importanta pocainta (sufletul care vine frant de durere pentru fapta comisa si cere iertare in rugaciune), Daca ai mers pana aici(cate intrebari ai pus doar ca sa scapi de pacat) si te ai rugat ar trebui sa fie suficient, te vor lovi posibil incercari dar nu cadea.
Si pe deasupra nu uita de posturi. Un om care tine posturi inseamna ca rezista la tentatii pentru Dumnezeu, am invatat ceva de la pastor, post nu inseamna doar sa renunti la mancare, inseamna sa renunti la lucrurile care te tin legat de pamant, laptop telefon etc. in acele zile, daca nu poti tine post cu mancarea.
La noi nu se face spovedanie, daca cineva vrea sa spuna pastorului, nu o va face ca sa scape de pacat, o va face probabil ca sa aiba o persoana care sa i afle suferinta.Pe deasupra la noi intrarea in biserica se face dupa botez, cand biserica voteaza daca membrul e primit in biserica (toata umea poate sta dar u toata lumea e membra) (nu am auzit cazuri in care sa nu fie acceptat), tot asa este si exclus daca se aude ca a facut ceva in momentul care a fost membru(sta in biserica dar nu mai e membru), trebuie sa treaca putin timp in care sa se pocaiasca ca sa reintre in biserica. Asa e baptisti si la penticostali
În mod practic, păcatele pe care Dumnezeu nu le iartă niciodată sunt acele păcate de care nu îți ceri iertare. Toate păcatele pot fi iertate dacă ne cerem iertare (1 Ioan 1:9).
Cu privire la ce este păcatul împotriva Duhului Sfântu sunt multe teorii. Dacă ai lua doar pasajul din Biblie, și l-ai interpreta literalmente, pare că se referă la păcatul de a numi ceea ce face Dumnezeu ca fiind lucrarea dracilor, însă teologii au probleme în a înțelege de ce această faptă e deosebită de alte păcate și nu ar putea fi iertată de Dumnezeu. Unii au zis că aici este vorba despre Iisus spunând un adevăr mai profund și că este unul din acele momente când Iisus deviază de la subiect și vorbește despre altceva și deci răspunsul se găsește în în alte pasaje, în înțelegerea modului în care Dumnezeu iartă. Alții au spus că este specific acelui eveniment cu fariseii și trebuie analizat în context. De aici tot felul de teorii despre ce păcat este cel la care se referă Iisus care să nu se ierte.
Părerile sunt multe, eu am auzit de 4:
- Apostazia (renunțarea la credință): această părere este cea tradițională, destul de adăugată în text, nu prea e nimic menționat de lepădarea de credință nici în Marcu 3, nici în Matei 12 (farisei, cei căruia Iisus li se adresa, nici nu aveau propriu zis "credință"), însă da, lepădarea de credință duce la moarte dacă persoana în cauză nu se pocăiește iarăși.
- Interpretare literară: Dacă numești ceea ce face Duhului Sfânt ca fiind lucrarea dracilor, atunci nu mai e iertare pentru tine. Destul de inconsistentă cu restul Bibliei.
- O altă interpretare pe care nu știu cum să o numesc: Dacă hulește împotriva Duhului Sfânt cât timp nu este creștin Acesta nu mai lucrează în reînoirea minții tale și astfel procesul tău de convertire devine imposibil. Asta deschide o dilemă mai mare și mai controversată cu privire la modului în care Dumnezeu lucrează convertirea în oameni.
- Împotrivirea Duhului: dacă ai dovezi de la Duhul Sfânt cu privire la existența lui Dumnezeu și ai credință, dar te împotrivești, nu vrei să te pocăiești și negi credința ta în fața oamenilor, acest lucru nu ți se va ierta. Asta vine de la presupunerea cum că fariseii, dat fiind niște învățați ai Legii, credeau că Iisus e de la Dumnezeu și că minunile pe care le făcea nu le putea face decât de la Dumnezeu (precum Nicodim în Ioan 3:2) însă mințeau poporul cum că minunile ar fi de la draci în mod deliberat pentru a nu-și pierde influența politică și religioasă (deși ei știau că nu se poate ca dracii să facă lucrurile respective).
Mie ultima mi se pare cea mai plauzibilă. Practic păcatul care este descris aici este refuzul pocăinței în ciuda tuturor dovezilor care ți se oferă. Același păcat e menționat și în Luca 12:47-48.