Tot vad pe aici afirmatii gen : "ha ha ha... prin natural nu poti sa testezi supranaturalul" sau " cu stiinta nu-l putem testa pe dumnezeu", "existenta lui dumnezeu nu poate fi validata prin experimente stiintifice." si altele asemanatoare. Foarte pe scurt, asemenea afirmatii fac parte din categoria scuzelor penibile oferite de crestinii care stiu ca nu au nici cea mai mica dovada. Totusi, pentru a nu recunoaste ca nu au dovezi ei recurg la asemenea scuze.
Intrebarea este : zeul crestin este atotputernic nu? Din moment ce el este atotputernic (de fapt nu este dar trecem peste) poate sa faca in asa fel incat sa fie testat deci asemenea scuze nu sunt sunt bune.
* data viitoare cand mai incercati sa cautati scuze pentru zeul vostru, incercati sa va aduceti aminte si de atributele pe care i le oferiti.
Ordonare:
După relevanţă
Tocmai ca stiinta ne prezinta cat de mare este Dumnezeu! Ea descopera cate putin din lucrarile si tainele Lui. microbiologul Michael Denton, desi el insusi ateu, adauga:,, Complexitatea chiar si a celei mai simple celule cunoscute este atat de mare incat este imposibil sa accepti ca ea ar fi putut fi ansamblata brusc printr-un eveniment ciudat si extrem de improbabil.Este un miracol!
Răspunde
De ce minti ca e ateu? http://en.wikipedia.org/wiki/Michael_Denton
e clar ca e teist din moment ce accepta un zeu, in al dolea rand da e imposibil ca o celula evoluata de 3, 8 miliarde de ani sa apare dintr-o data e imposibil
3 formele de viata timpuri nici nu se pot numi celule erau ceva intre viata si ne-viata ca virusi
Răspunde
Eu nu obisnuiesc sa mint.Am citit asta intr-o carte pe care inca o mai am in biblioteca.
In timp ce evolutionismul se bazeaza, in mare masura, pe ipoteze si mai putin pe fapte stiintifice, creationismul se bazeaza pe declaratiile Bibliei. Acestea sunt considerate ca fiind inspirate de Spiritul lui Dumnezeu si adevarate din punct de vedere stiintific si istoric.
Eu nu obisnuiesc sa mint.Am citit asta intr-o carte pe care inca o mai am in biblioteca.
carte crestina banuiesc
In timp ce evolutionismul se bazeaza, in mare masura, pe ipoteze si mai putin pe fapte stiintifice
minti sunt foarte multe dovezi adn, fosile care dovedesc teoria evolutiei mai ales adn-ul care afirma clar cu toate speciile sunt indrudite cea ce demonstreaza ca e s-a intamplat cu adevarat
creationismul se bazeaza pe declaratiile Bibliei.
si hinduismul are acelasi baza si toate religiile au ca baza o carte si atat
Acestea sunt considerate ca fiind inspirate de Spiritul lui Dumnezeu si adevarate din punct de vedere stiintific si istoric.
minciuna biblia a fost scrisa de oamenii nicidecum de vreo divinitate, in istorie nu apar zeii, minuni etc desi stiintific nu exista nici istoric, nici kmacar martori oculari nu au scris biblia sti prea bine ca vt a fost scris dupa sute de ani dupa cele intamplate la fel si cu nt
Se vede clar ca esti inchisa la mine chiar fara stiinta pot demonstra ca biblia sa inpirat la greu din mitologia sumeriano-egipteano-greaco-hindusa, geografic evrei stau apooape de egipt, india, Grecia c minunat era sa scrii basme pe vremurile alea
]Credinta lui Jeshua nu era nici macar mondiala, ci nationalist-ebraica, cu tente rasiste, in spiritul Vechiului Testament.El a precizat clar ca a fost trimis numai pentru oile ratacite din turma lui Israel si nu se cuvine a da painea copiilor[evreilor] cainilor de cananieni.Numai la insistentele apostolilor a vindecat o cananianca.Le-a interzis apostolilor sa intre in case de straini de neamul lor, dar pasajul respectiv din evanghelie a fost masluit de preoti, inlocuindu-se cuvantul straini cu pagani.In realitate, Jeshua nu avea notiunile de crestin si pagan, deoarece acestea au fost inventate dupa moartea si zeificarea sa, din limbile greaca si latina. Judeii numeau sectantii lui Jeshua nazarei sau notzri.Nu stim cum isi spuneau Jeshua si apostolii.
"Cum putem crede în mod rezonabil că Isus Hristos a existat şi mai ales că a făcut minuni extraordinare, atunci când niciun istoric, niciun scriitor contemporan n-a vorbit de el, cu sau fără minuni?
Tacit, care a trăit între anul 54 şi 140, a cărui istorie abundă în detalii de mică importanţă, l-a ignorat pe Isus Hristos. Suetoniu (65-135), istoricul minuţios al doisprezece Cezari, l-a ignorat pe Isus Hristos. Quntilian, ilustrul orator, născut în timpul lui Claudius, l-a ignorat pe Isus Hristos; el a cărui carte „De l’Institution oratorie" (Despre oratorie), unul dintre cele mai frumoase monumente din literatura latină, a analizat toţi oratorii, avocaţii şi sofiştii-predicatori. Pliniu cel Bătrân, născut în timpul lui Tiberius, mort în timpul lui Titus, a fost un admirabil naturalist, îmbinând ştiinţa naturii cu povestiri ale faptelor celebre din timpul său şi el l-a ignorat pe Isus Hristos; şi nepotul său, Pliniu cel Tânăr, ale cărui nenumărate scrisori, vioaie şi instructive ca acelea ale Doamnei de Sévigne, acoperă totul, nu ştia nimic de Isus Hristos, chiar şi în scrisorile sale către Traian, unde pomeneşte creştinii ca pe o sectă desprinsă din Iudaism. Epictet, marele moralist, filozoful de analiza căruia nicio credinţă religioasă nu a scăpat, l-a ignorat pe Isus Hristos; el care s-a născut în Asia Mică, care a venit la Roma în timpul lui Nero şi a fost exilat în timpul lui Dominiţian, el ale cărui lucrări au fost păstrate de discipolul său Arrian. Pomponius Mela, care a scris în anul 43 (la zece ani după miracolele nemaipomenite din Vinerea Mare) marea si savanta sa lucrare „Descrierea Pământului", a scris geografia în maniera lui Strabon, adică a alăturat descrierii fiecărei ţări studiate de el principalele evenimente care s-au petrecut; şi este complet mut pe subiectul Isus Hristos, atunci când vorbeşte de Iudeea!
Şi Plutarh? S-a născut în anul 50, la Cheroneia, în plină Grecie, în această ţară unde Biserica afirmă că discipolii lui Mesia Isus s-au răspândit după Rusalii, că au propovăduit, că au înfăptuit minuni spectaculoase în urma cărora mulţimea se convertea; a murit în anul 120; a petrecut treizeci de ani la Roma, unde miracolele creştine au explodat extraordinar, până în mijlocul Colossemului, sub ochii mulţimilor, ne spun preoţii. Plutarh avea, ca şi istoric, o specialitate: scria biografia tuturor oamenilor celebrii, fără să neglijeze culegerea legendelor uimitoare, iar el n-a scris biografia lui Isus Hristos!
Şi Seneca? s-a născut la Cordoba, în anul 2 şi a murit la Roma, în anul 66, el a fost contemporan cu omul-dumnezeu; a trăit cea mai mare parte a vieţii sale la curtea imperială; el a fost la Roma, între 51 şi 64, când s-a produs lunga luptă între minunile lui Simon Petru şi cele ale lui Simon de Gitta, luptă încheiată cu moartea tragică a celui din urmă, au zis papii infailibili. Acest Simon, şef al unei secte samaritene, se certase în Iudeea cu Petru şi s-au angajat apoi la o competiţie serioasă, pentru prestigiu. Petru reda vederea orbilor, dezumfla ciroticii, învia morţii, în numele lui Isus Hristos; Simon de Gitta opera în numele unui Duh Sfânt, pe care îl numea Pneuma Hagion, iar minunile sale nu erau o bagatelă, nicidecum, deşi de o altă factură: la porunca sa, statuile din locurile publice coborau de pe soclu şi jucau pe stradă; el a aruncat o seceră în aer şi aceasta a mers pe câmpul din apropiere şi a făcut singură munca a zece agricultori; într-o seară, când lipsea lumina dintr-o sală de conferinţe, Simon a chemat luna, aceasta a coborât reducându-şi dimensiunea, a intrat în sală şi s-a ţintuit la o oarecare distanţă de plafon, pentru a lumina participanţii tot timpul necesar. În sfârşit, în prezenţa curţii imperiale, senatorilor şi oamenilor, Simon de Gitta s-a ridicat în cer, într-un car de foc, apărut instant la cererea sa, dar Petru, la rândul său, l-a invocat pe Isus Hristos şi carul a dispărut, iar magicianul Simon a căzut de la o înălţime de sute de metri, rupându-şi picioarele în cădere; de ciudă, el s-a aruncat imediat de la o fereastră şi, de data aceasta, s-a sinucis. Toate acestea sunt convingeri religioase fundamentale... Ei bine, Seneca, care a scris mult, n-a zis nimic despre aceste minuni; este adevărat că, mai târziu, călugării au distrus şi au făcut să dispară tratatul său „Mişcarea Terrei", care a fost, fără îndoială, contrar ideilor dogmatice despre pământul plat şi imobil, cu un soare care se deplasează şi tratatul său „Despre Superstiţii", care, foarte probabil, dacă i-a menţionat pe creştini, nu îi trata cu suficient respect sau le expunea primele lor legende, diferite de evanghelii.
Şi Philon din Alexandria, un Platon al evreilor, care a trăit o sută de ani (s-a născut în anul 20 î.e.n. şi a murit în anul 80 e.n.), care a mers la Roma şi la Ierusalim, care a filozofat în stilul esenian convingător, care a scris o mulţime de lucrări, conţinând anumite teorii preluate apoi în şcolile teologice creştine; încă unul care l-a ignorat pe Isus Hristos, Petru, Ioan, Paul şi alţi apostoli!
Şi Flavius Josephus însuşi nu ştia nimic de predicile publice ale lui Mesia Isus, nu ştia nimic de miracolele sale, nimic de crucificarea sa publică; Josephus, istoricul evreu, care a relatat toţi Mesia nesemnificativi, care a scris cu lux de amănunte istoria rasei sale şi în special cea a iudeilor până la asediul Ierusalimului, la care a şi participat; născut la patru ani după drama din Golgota şi la treizeci şi unu de ani după marea revoltă a lui Iuda Galileanul, el a cunoscut iudeii creştini, dar pe creştinii de Petru, Pavel, nu!
Haideţi! plecând de la o examinare atentă, domnul Isus Hristos nu este decât un mit, iar adevărul fabricării legendei sale se întrevede, ca şi munca subterană şi latentă care a pus puţin câte puţin baza unei noi religii, venită la momentul potrivit pentru a înlocui vechiul păgânism greco-roman care se surpa. Necazul, care, prin mâna lui Titus, a lovit naţiunea iudaică, a împărţit acest popor împrăştiat de Cezari în două categorii: unii, inflexibili, încăpăţânaţi, au persistat în credinţa părinţilor lor; alţii, mai abili, s-au aplecat, tatonând şi disimulându-se la început, sub jugul cuceritorilor, câştigând în cele din urmă, în ziua în care Constantin a realizat că tronul imperial ar putea beneficia de noua religie.
Iudeo-creştinismul are prezentul; iudaismul încă mai speră să aibă viitorul. Ambele religii greşesc: după râsul prolific a lui Voltaire, gândirea liberă face să se retragă toate superstiţiile dezgustătoare sau ridicole; şi viitorul aparţine gândirii libere."
notă: Fragmentul este din lucrarea "Viaţa lui Isus", de Leo Taxil, apărută în anul 1900, la editura P. Fort - Franţa.
1. Nu exista distinctie intre natural si supranatural.
2. Nu exista natura. E un concept vid.
3. Nu mai vorbiti despre stiinta cand habar nu aveti ce e stiinta.
4. Experimentul nu e stiinta e doar o mica parte a metodei stiintifice.
5. Silogismul tau e gresit. Uiti sa faci distinctia intre "potenta" si "vointa".
6. Nu ai cum sa ai dovezi pentru ca ele nu exista.
Asta cu potenta si vointa e iar o scuza penibila. De unde stii tu ce vrea/nu vrea zeul X sau ce poate/nu poate? Aici intervine partea cu "un zeu vrea/poate/stie tot ce vrei/poti/stii si tu". Asta arta destul de clar ca zeii sunt creati de oameni.
"Nu ai cum sa ai dovezi pentru ca ele nu exista. "... aici ai nimerit-o.
De ce deduci din "un zeu poate orice" ca "vrea sa poata fi cunoscut empiric"?
La ce etaj locuiesti? Sa presupunem ca locuiesti mai sus de 3 sau ai accesul la o inaltime destul de mare. Tu poti sa sari. Nu te opreste nimic. E libera ta alegere. Dar nu vrei...
Eu sunt atat de indreptatit sa spun, bazandu ma pe dogma crestina, ca "Dumnezeu vrea sa faca asta..." cat esti si tu de indreptatit sa spui "ba nu, Dumnezeu vrea asta".
Prin natural nu poti explica nici p alba ca zapada nici pe unicornul roz invizibil, asta nu-i argument de om sanatos la minte serios
dar nici nu ma mir ieri imi spunea o fata ca gandirea e ceva plictisitor, cand am pus intrebare despre scoala toti numa la scoala nu veau, traim in epoca gandiri ilogice, irationale in epoca internetului, nu era frumos ca un copil sa perteaca zilnic 2 ore cititind o carte? si inca 2 ore facand sport?
decat 4 ore pierdute pe internet nu ar fi de mai mare ajutor eu cred ca da
Dilema. O persoana sa adune atata informatie (stiinta cica), mai putin gramatica.
O fi un fel de "dislexie in scriere ". 
Problema e ca sunt destui oameni de stiinta care au puterea de a vorbi despre limitarile omului si ale stiintei; dar nu cititi decat ceea ce va convine.
Si da, Dumnezeu este atotputernic si - intr-un fel - poate fi testat, dar nu vine sa-L bagati voi in eprubeta sau pe lamela microscopului. Cand sunt in pericol de moarte, pana si ateii isi amintesc de existenta Lui. Si-L intuiesc.
Oamenii de stiinta inca nu au inteles originea fortei gravitationale, si vrei sa-l testeze pe Dumnezeu?
Gandesti inainte sa debitezi asemenea ineptii?
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
