TPU Uitati aici un Exemplu bun dat de Studentul Albert Einstein
Dumnezeu vs Stiinta:
"Intr-o sala de clasa a unui colegiu, un profesor tine cursul de filozofie…
Sa va explic care e conflictul intre stiinta si religie… Profesorul ateu face o pauza si apoi ii cere unuia dintre noii sai studenti sa se ridice in picioare.
Esti crestin, nu-i asa, fiule?
Da, dle, spune studentul.
Deci crezi in Dumnezeu?
Cu siguranta.
Dumnezeu e bun?
Desigur, Dumnezeu e bun.
E Dumnezeu atotputernic? Poate El sa faca orice?
Da.
Tu esti bun sau rau?
Biblia spune ca sunt rau.
Profesorul zambeste cunoscator. Aha! Biblia! Se gandeste putin. Uite o problema pentru tine. Sa zicem ca exista aici o persoana bolnava si tu o poti vindeca. Poti face asta. Ai vrea sa il ajuti? Ai incerca?
Da, dle. As incerca.
Deci esti bun.
N-as spune asta.
Dar de ce n-ai spune asta? Ai vrea sa ajuti o persoana bolnava daca ai putea. Majoritatea am vrea daca am putea. Dar Dumnezeu, nu…
Studentul nu raspunde, asa ca profesorul continua.
El nu ajuta, nu-i asa? Fratele meu era crestin si a murit de cancer, chiar daca se ruga lui Isus sa-l vindece. Cum de Isus e bun? Poti raspunde la asta?
Studentul tace.
Nu poti raspunde, nu-i asa? El ia o inghititura de apa din paharul de pe catedra ca sa-i dea timp studentului sa se relaxeze.
Hai sa o luam de la capat, tinere. Dumnezeu e bun?
Pai…, da, spune studentul.
Satana e bun?
Studentul nu ezita la aceasta intrebare "Nu".
De unde vine Satana?
Studentul ezita. De la Dumnezeu.
Corect. Dumnezeu l-a creat pe Satana, nu-i asa? Zi-mi, fiule, exista rau pe lume?
Da, dle.
Raul e peste tot, nu-i asa? Si Dumnezeu a creat totul pe lumea asta, corect?
Da.
Deci cine a creat raul? Profesorul a continuat. Daca Dumnezeu a creat totul, atunci El a creat si raul. Din moment ce raul exista si conform principiului ca ceea ce facem defineste ceea ce suntem, atunci Dumnezeu e rau.
Din nou, studentul nu raspunde.
Exista pe lume boli? Imoralitate? Ura? Uratenie? Toate aceste lucruri groaznice, exista?
Studentul se foieste jenat.
Da.
Deci cine le-a creat?
Studentul iarasi nu raspunde, asa ca profesorul repeta intrebarea. Cine le-a creat? Niciun raspuns. Deodata, profesorul incepe sa se plimbe in fata clasei. Studentii sunt uimiti. Spune-mi, continua el adresandu-se altui student. Crezi in Isus Cristos, fiule?
Vocea studentului il tradeaza si cedeaza nervos.
Da, dle profesor, cred.
Batranul se opreste din marsaluit. Stiinta spune ca ai 5 simturi pe care le folosesti pentru a identifica si observa lumea din jurul tau. L-ai vazut vreodata pe Isus?
Nu, dle. Nu L-am vazut.
Atunci spune-ne daca l-ai auzit vreodata pe Isus al tau?
Nu, dle, nu L-am auzit.
L-ai simtit vreodata pe Isus al tau, l-ai gustat sau l-ai mirosit? Ai avut vreodata o experienta senzoriala a lui Isus sau a lui Dumnezeu?
Nu, dle, ma tem ca nu.
Si totusi crezi in el?
Da.
Conform regulilor sale empirice, testabile, demonstrabile, stiinta spune ca Dumnezeul tau nu exista. Ce spui de asta, fiule?
Nimic, raspunde studentul. Eu am doar credinta mea.
Da, credinta, repeta profesorul. Asta e problema pe care stiinta o are cu Dumnezeu. Nu exista nicio dovada, ci doar credinta.
Studentul ramane tacut pentru o clipa, inainte de a pune si el o intrebare.
Dle profesor, exista caldura?
Da.
Si exista frig?
Da, fiule, exista si frig.
Nu, dle, nu exista.
Profesorul isi intoarce fata catre student, vizibil interesat. Clasa devine brusc foarte tacuta.
Studentul incepe sa explice.
‘Poate exista multa caldura, mai multa caldura, super-caldura, mega-caldura, caldura nelimitata, caldurica sau deloc caldura, dar nu avem nimic numit "frig". Putem ajunge pana la 458 de grade sub zero, ceea ce nu inseamna caldura, dar nu putem merge mai departe. Nu exista frig – daca ar exista, am avea temperaturi mai scazute decat minimul absolut de -458 de grade. Fiecare corp sau obiect e demn de studiat daca are sau transmite energie, si caldura e cea care face ca un corp sau material sa aiba sau sa transmita energie. Zero absolut (-458 F) inseamna absenta totala a caldurii.
Vedeti, dle, frigul e doar un cuvant pe care il folosim pentru a descrie absenta caldurii. Nu putem masura frigul. Caldura poate fi masurata in unitati termice, deoarece caldura este energie. Frigul nu e opusul caldurii, dle, ci doar absenta ei.
Clasa e invaluita in tacere. Undeva cade un stilou si suna ca o lovitura de ciocan.
Dar intunericul, profesore? Exista intunericul?
Da, raspunde profesorul fara ezitare. Ce e noaptea daca nu intuneric?
Din nou raspuns gresit, dle. Intunericul nu e ceva; este absenta a ceva. Poate exista lumina scazuta, lumina normala, lumina stralucitoare, lumina intermitenta, dar daca nu exista lumina constanta atunci nu exista nimic, iar acest nimic se numeste intuneric, nu-i asa? Acesta este sensul pe care il atribuim acestui cuvant. In realitate, intunericul nu exista. Daca ar exista, am putea face ca intunericul sa fie si mai intunecat, nu-i asa?
Profesorul incepe sa-i zambeasca studentului din fata sa. Acesta va fi un semestru bun.
Ce vrei sa demonstrezi, tinere?
Da, dle profesor. Vreau sa spun ca premisele dvs filosofice sunt gresite de la bun inceput si de aceea concluzia TREBUIE sa fie si ea gresita.
De data asta, profesorul nu-si poate ascunde surpriza. Gresite?
Poti explica in ce fel?
Lucrati cu premisa dualitatii, explica studentul… Sustineti ca exista viata si apoi ca exista moarte; un Dumnezeu bun si un Dumnezeu rau. Considerati conceptul de Dumnezeu drept ceva finit, ceva ce putem masura. Dle, stiinta nu poate explica nici macar ce este acela un gand. Foloseste electricitatea si magnetismul, dar NIMENI nu a vazut sau nu a inteles pe deplin vreuna din acestea doua. Sa consideri ca moartea e opusul vietii inseamna sa ignori ca moartea nu exista ca lucru substantial. Moartea nu e opusul vietii, ci doar absenta ei. Acum spuneti-mi, dle profesor, le predati studentilor teoria ca ei au evoluat din maimuta?
Daca te referi la procesul evolutiei naturale, tinere, da, evident ca da.
Ati observat vreodata evolutia cu propriii ochi, dle?
Profesorul incepe sa dea din cap, inca zambind, cand isi da seama incotro se indreapta argumentul. Un semestru foarte bun, intr-adevar.
Din moment ce nimeni nu a observat procesul evolutiei in desfasurare si nimeni nu poate demonstra ca el are loc, dvs. nu predati studentilor ceea ce credeti, nu? Acum ce sunteti, om de stiinta sau predicator?
Clasa murmura. Studentul tace pana cand emotia se mai stinge.
Ca sa continuam demonstratia pe care o faceati adineori celuilalt student, permiteti-mi sa va dau un exemplu, ca sa intelegeti la ce ma refer. Studentul se uita in jurul sau, in clasa. E vreunul dintre voi care a vazut vreodata creierul profesorului? Clasa izbucneste in ras. E cineva care a auzit creierul profesorului, l-a simtit, l-a atins sau l-a mirosit? Nimeni nu pare sa fi facut asta. Deci, conform regulilor empirice, stabile si conform protocolului demonstrabil, stiinta spune – cu tot respectul, dle – ca nu aveti creier. Daca stiinta spune ca nu aveti creier, cum sa avem incredere in cursurile dvs, dle?
Acum clasa e cufundata in tacere. Profesorul se holbeaza la student, cu o fata impenetrabila. In fine, dupa un interval ce pare o vesnicie, batranul raspunde. Presupun ca va trebui sa crezi, pur si simplu….
Deci, acceptati ca exista credinta si, de fapt, credinta exista impreuna cu viata, continua studentul. Acum, dle, exista raul?
Acum nesigur, profesorul raspunde: sigur ca exista. Il vedem zilnic. Raul se vede zilnic din lipsa de umanitate a omului fata de om. Se vede in nenumaratele crime si violente care se petrec peste tot in lume. Aceste manifestari nu sunt nimic altceva decat raul.
La asta, studentul a replicat: Raul nu exista, dle, sau cel putin nu exista in sine. Raul e pur si simplu absenta lui Dumnezeu. E ca si intunericul si frigul, un cuvant creat de om pentru a descrie absenta lui Dumnezeu. Nu Dumnezeu a creat raul. Raul este ceea ce se intampla cand din inima omului lipseste dragostea lui Dumnezeu. Este ca frigul care apare cand nu exista caldura sau ca intunericul care apare cand nu exista lumina.
Profesorul s-a asezat.

PS: Studentul era Albert Einstein."

Cum sa fi martor daca tu traiesti 60 de ani iar evolutia are 4 mld de ani?
daca vrei facem un dialog civilizat cand doresti

Răspunde

Raportează

Evaluează

Deci adn_ul care confirma teoria evolutiei minte? incredibil

Răspunde

Raportează

Evaluează

Cine ți-a spus ție că evoluția are 4 mld de ani, cunoști numele lui, a fost de față?

Răspunde

Raportează

Evaluează

De unde sti tu ca nu are?

Răspunde

Raportează

Evaluează

Ma omule sau gasit fosile vechii, oamenii de stinta au testat fosilele prin datare de carbon, adn

Răspunde

Raportează

Evaluează

Uite ce-i tinere, eu nu am spus nicăieri nimic de adn, în schimb tu vorbești de evoluție de nu știu căt timp.Nu crezi că e puțină confuzie în mintea ta? De unde până unde relaționezi tu adn-ul cu evoluția în discuția noastră?

Răspunde

Raportează

Evaluează

Tu sti cei evolutia? e adaptarea la mediu a speciilor e asa greu de inteles?

Răspunde

Raportează

Evaluează

Având în vedere faptul că oamenii de ştiinţă au ajuns în impas în ce priveşte explicarea modului în care echipa moleculară — ADN-ul, ARN-ul şi proteinele — a venit în existenţă spontan şi, în acelaşi timp, pe o planetă lipsită de viaţă, unii cercetători au propus teoria „lumii ARN-ului". În ce constă aceasta? În loc să susţină că ADN-ul, ARN-ul şi proteinele au apărut simultan pentru a produce viaţa, ei spun că ARN-ul a fost prima scânteie a vieţii. Este logică această teorie?
În anii ’80, în cadrul unor experimente de laborator cercetătorii au descoperit că moleculele de ARN se puteau comporta ca enzime proprii, divizându-se în două părţi, pentru ca apoi să se reunească. Aşadar, s-a emis ipoteza că s-ar putea ca ARN-ul să fi fost prima moleculă care se autoreplică. S-a lansat teoria conform căreia, în timp, aceste molecule de ARN au învăţat să formeze membrane celulare şi că, în cele din urmă, structura complexă a ARN-ului a generat ADN-ul. „Susţinătorii înflăcăraţi ai teoriei lumii ARN-ului, spune Phil Cohen în New Scientist, cred că teoria lor ar trebui considerată, dacă nu literă de evanghelie, atunci cel puţin lucrul cel mai aproape de adevăr."
Însă nu toţi oamenii de ştiinţă acceptă scenariul acesta. Cohen remarcă faptul că scepticii „au argumentat că a fost prea mare saltul de la a arăta că două molecule de ARN au participat la o mică automutilare într-o eprubetă până la a pretinde că ARN-ul a reuşit să alcătuiască de unul singur o celulă şi să declanşeze apariţia vieţii pe pământ".
Desigur, există şi alte probleme. Biologul Carl Woese susţine că „teoria lumii ARN-ului. . . este totalmente greşită, deoarece nu explică de unde provine energia care face posibilă producerea primelor molecule de ARN". Iar oamenii de ştiinţă nu au găsit o secvenţă de ARN care să se poată replica din nimic. Există, de asemenea, problema provenienţei ARN-ului. Deşi teoria „lumii ARN-ului" apare în multe manuale, spune cercetătorul Gary Olsen, în cea mai mare parte aceasta „constituie un optimism hazardat".
O altă teorie adoptată de oamenii de ştiinţă afirmă că planeta noastră a fost semănată cu viaţă provenită din spaţiul cosmic. Însă această teorie nu prea răspunde la întrebarea: Ce anume stă la originea vieţii? Conform remarcelor autorului de lucrări ştiinţifice Boyce Rensberger, a spune că viaţa provine din spaţiul cosmic „nu face altceva decât să schimbe locul asupra căruia planează misterul". Această teorie nu arată care este originea vieţii. Ea nu face altceva decât să ocolească problema, reamplasând locul unde a apărut viaţa într-un alt sistem solar sau într-o altă galaxie. Adevărata problemă însă rămâne.

Răspunde

Raportează

Evaluează

Sa analizat adnul unui cimpanzeu cu al unui om si sa ajuns la concluzia ca avem stramosii comuni daca nu crezi treaba ta, testul adn e ceva real nu basme

Răspunde

Raportează

Evaluează

1. Mutaţiile furnizează materia primă necesară apariţiei speciilor noi. Teoria macroevoluţiei este clădită pe ipoteza că mutaţiile — modificări întâmplătoare survenite în codul genetic al plantelor şi animalelor — pot duce la apariţia nu numai de specii noi, ci chiar de familii întregi de plante şi animale, cu totul noi.19
Fapt: Multe caracteristici ale animalelor şi plantelor sunt determinate de informaţiile ce se găsesc în codul lor genetic, proiectul înscris în nucleul fiecărei celule. Cercetătorii au descoperit că mutaţiile pot produce schimbări în organismul descendenţilor atât ai animalelor, cât şi ai plantelor. Dar produc oare mutaţiile specii cu totul noi? Să vedem ce ne dezvăluie cei circa 100 de ani de studiu în domeniul geneticii.
Pe la sfârşitul anilor ’30 ai secolului trecut, oamenii de ştiinţă au acceptat cu entuziasm o idee nouă. Ei erau deja convinşi că selecţia naturală — procesul prin care organismul cel mai bine adaptat la mediu reuşeşte să supravieţuiască şi să se reproducă — ar putea genera specii noi de plante în urma unor mutaţii întâmplătoare. Astfel, au tras concluzia că selecţia artificială, indusă de om, ar trebui să dea rezultate mult mai bune. „Entuziasmul se răspândea în rândul biologilor în general şi în rândul geneticienilor, al crescătorilor de animale şi al cultivatorilor de plante în special", a spus Wolf-Ekkehard Lönnig, om de ştiinţă de la Institutul Max Planck de Genetică Vegetală din Germania. Dar de ce acest entuziasm? Lönnig, care de circa 30 de ani studiază mutaţiile genetice la plante, a afirmat: „Cercetătorii credeau că venise momentul să revoluţioneze metoda tradiţională de cultivare a plantelor şi de creştere a animalelor. Ei se gândeau că prin inducerea şi selectarea mutaţiilor avantajoase puteau obţine plante şi animale noi, superioare celorlalte".20 De fapt, unii sperau să obţină chiar specii cu totul noi.
Oameni de ştiinţă din Statele Unite, Asia şi Europa au iniţiat programe de cercetare care au beneficiat de sprijin financiar substanţial. Ei au folosit metode care promiteau grăbirea procesului evolutiv. La ce rezultate s-a ajuns după mai bine de 40 de ani de cercetări intense? „În pofida cheltuielilor uriaşe, încercarea de a obţine prin iradiere [tehnică ce induce mutaţii] varietăţi din ce în ce mai productive s-a dovedit, în mare parte, un eşec", spune cercetătorul Peter von Sengbusch.21 Iar Lönnig a afirmat: „Prin anii ’80, speranţele şi entuziasmul savanţilor se spulberaseră; eşecul era de proporţii globale. Studiul mutaţiilor artificiale la plante şi animale a fost abandonat în ţările occidentale. Majoritatea mutanţilor . . . au murit ori s-au dovedit inferiori varietăţilor sălbatice".
Chiar şi aşa, informaţiile strânse în timpul celor circa 100 de ani de cercetări asupra mutaţiilor în general şi al celor 70 de ani de studiu asupra mutaţiilor artificiale în special le-au permis oamenilor de ştiinţă să tragă unele concluzii privind capacitatea acestor mutaţii de a determina apariţia de specii noi. După examinarea dovezilor, Lönnig a spus: „O specie [de plante sau de animale] nu se poate transforma prin mutaţii într-o specie cu totul nouă. Această concluzie concordă cu toate experimentele, cu toate rezultatele cercetărilor în domeniul mutaţiilor efectuate în secolul al XX-lea, precum şi cu legile probabilităţii".
Prin urmare, se poate transforma o specie într-una nouă prin intermediul mutaţiilor? Dovezile arată că nu! După cercetări îndelungate, Lönnig a conchis că „speciile bine delimitate genetic au graniţe precise ce nu pot fi nici anulate, nici depăşite prin mutaţii întâmplătoare".22
Să vedem care sunt implicaţiile celor spuse până acum. Dacă savanţi de prestigiu nu pot să producă specii noi prin inducerea şi selectarea artificială a mutaţiilor avantajoase, este oare posibil ca un proces lipsit de inteligenţă să aibă mai mulţi sorţi de izbândă? Dacă studiile dezvăluie că mutaţiile nu pot transforma o specie într-o altă specie, cu totul nouă, atunci cum e posibil să se fi produs macroevoluţia?
2. Selecţia naturală duce la apariţia de specii noi. Darwin era de părere că selecţia naturală, cum o numea el, avantajează formele de viaţă cel mai bine adaptate la mediu şi că formele de viaţă cel mai puţin adaptate dispar în cele din urmă. Evoluţioniştii moderni afirmă că, pe măsură ce speciile se răspândesc şi se izolează, selecţia naturală favorizează acele specii pe care mutaţiile genice le fac apte să supravieţuiască în noul mediu. Astfel, aceste grupuri izolate evoluează, pretind evoluţioniştii, transformându-se în final în specii cu totul noi.
Fapt: Aşa cum s-a arătat, dovezile obţinute în urma studiilor indică clar că mutaţiile nu pot duce la apariţia de specii cu totul noi de plante şi de animale. Dar ce dovezi aduc evoluţioniştii în sprijinul afirmaţiei că selecţia naturală favorizează mutaţiile avantajoase, determinând apariţia unor specii noi? O broşură publicată în 1999 de Academia Americană de Ştiinţă (AAS) face referire la „cele 13 specii de cinteze studiate de Darwin pe Insulele Galapagos, cunoscute astăzi sub numele de «cintezele lui Darwin»".23
În anii ’70, un grup de cercetători coordonat de Peter şi Rosemary Grant, de la Universitatea Princeton (SUA), a început să studieze aceste cinteze şi a descoperit că, după un an de secetă, majoritatea cintezelor care au supravieţuit aveau ciocul mai mare decât celelalte cinteze de pe insule. Întrucât mărimea şi forma ciocului este unul dintre principalele criterii după care sunt diferenţiate cele 13 specii, aceste descoperiri au fost considerate relevante. Broşura AAS mai spune: „Peter şi Rosemary Grant au estimat că, dacă seceta ar lovi insulele o dată la zece ani, după numai 200 de ani ar apărea o nouă specie de cinteze".24
Broşura omite totuşi să menţioneze că, în anii ce-au urmat secetei, numărul cintezelor cu ciocul mai mic l-a depăşit din nou pe cel al cintezelor cu ciocul mai mare. Cercetătorii au observat că, în funcţie de condiţiile climatice, pe insule predominau de la un an la altul ba cintezele cu ciocul mai mare, ba cele cu ciocul mai mic. Ei au mai remarcat că cinteze din „specii" diferite se împerecheau, puii lor fiind mai bine adaptaţi la mediu decât părinţii. Concluzia cercetătorilor a fost că, dacă încrucişarea continua astfel, în 200 de ani ar fi avut loc fuzionarea a două „specii".25
Aşadar, duce oare selecţia naturală la apariţia de specii noi? Cu decenii în urmă, biologul evoluţionist George Christopher Williams îşi exprima îndoielile cu privire la acest lucru.26 Iar evoluţionistul teoretician Jeffrey Schwartz scria în 1999 că selecţia naturală ajută probabil speciile să se adapteze la condiţiile de mediu mereu în schimbare, dar ea nu dă naştere la ceva nou.27
Într-adevăr, cintezele lui Darwin nu se transformă în „ceva nou". Tot cinteze rămân. Iar faptul că cinteze din „specii" diferite se împerechează ne poate face să ne îndoim de criteriile în baza cărora definesc unii evoluţionişti „specia". În plus, informaţiile referitoare la aceste păsări dezvăluie că până şi unele academii de ştiinţă prestigioase pot fi subiective când îşi prezintă dovezile.
3. Fosilele atestă schimbări macroevolutive la plante şi animale. Broşura AAS, menţionată anterior, îi lasă cititorului impresia că fosilele descoperite de oamenii de ştiinţă oferă suficiente dovezi în sprijinul macroevoluţiei. Ea afirmă: „S-au descoperit atât de multe forme de viaţă intermediare între peşti şi amfibieni, între amfibieni şi reptile, între reptile şi mamifere, precum şi în linia de descendenţă a primatelor, încât adesea este dificil de stabilit cu exactitate când se produce tranziţia de la o specie la alta".28
Fapt: Această afirmaţie îndrăzneaţă este destul de surprinzătoare. De ce? Niles Eldredge, un evoluţionist înflăcărat, afirmă că fosilele nu dovedesc producerea treptată de schimbări evolutive, ci existenţa unor intervale lungi de timp în care, „la majoritatea speciilor, nu s-au acumulat decât foarte puţine modificări evolutive sau nu s-au acumulat deloc".29
Până acum, oamenii de ştiinţă din întreaga lume au descoperit şi au catalogat circa 200 de milioane de fosile mari şi miliarde de microfosile. Mulţi cercetători sunt de acord că acest vast tezaur de dovezi demonstrează că toate grupele mari de animale au apărut dintr-o dată, că acestea au rămas aproape neschimbate şi că multe specii au dispărut brusc, aşa cum au şi apărut.
Te-ai lămurit bobocule?

Răspunde

Raportează

Evaluează

Ma omule nimic nu-i perfect asta nu inseamna sa ne ascundem sa credem in zei, te inteleg de ce sa gandim cand putem fi lenesi si sa spunem dumnezeu a creat totul, dumnezeu da ploii, dumnezeu da totul de ce sa gandim? gandirea e ceva greu nu-i asa?

Răspunde

Raportează

Evaluează

Nu le observam pentru ca nu le observam de mult timp, intreaba orice om de stinta evolutia e reala, fosilele alea sunt invizibile nu-i asa?

Răspunde

Raportează

Evaluează

Dacă tu fără să citești tot ce ți-am postat ai ajuns la concluzia asta, ești rău intenționat sau nu vrei nici un fel de dovezi. Sper că nu ai capacități paranormale care să-ți deslușeasca capacitatea mea de gândire, ai fi doar un alt credincios naiv.

Răspunde

Raportează

Evaluează

Evolutia nu inseamna transformari dintr-o specie in alta de fapt o specie tot o specie ramane, sa luam un negru si un alb = acelasi specie =rase diferite =acelasi adn = pot da nastere unui copil = fiecare sa adaptat diferit la mediul lui = le uneste multe le desparte multe asta e valabil la toate speciile, lupul =cainii, omul a ramas acelasi maimuta nu a altceva in prezent doar ca mediu in care a trait a suferit transformari fizice

Răspunde

Raportează

Evaluează

Imi pierd timpul cu tine, hai sa spunem dumnezeu a facut totul si gata e mai simplu

Răspunde

Raportează

Evaluează

Eu zic să rămâi pe calea ta, e fără întoarcere. Știi gluma aia cu ateul mort? E un tip îmbrăcat la patru ace care nu știe încotro să meargă.Adios.Nu te chinui,nu-ti mai răspund pentru că tu nu vrei raspunsuri,vrei doar confirmări ale propriilor păreri,ce nu-ți convine e ba incult, ba nu gândește, etc.În felul ăsta nu vei reuși niciodată să porți un dialog constructiv.

Răspunde

Raportează

Evaluează

Ce dialog din moment ce tu spui dumnezeu a creat totul si nu crezi nimic ce spun ce rost are

Răspunde

Raportează

Evaluează

Cine tis spus tie ca un ateu crede in evolutie? la definita unui ateu nu apare asa ceva, normal ca am dubii, un ateu observa un fenomen si pe baza de dovezi trage o concluzie in timp in concluzia acea se mai adauga ceva si tot asa, nu e teoria evotiei batuta in cuie inca mai sunt multe de inteles dar daca punem totul in carca unui zeu nu vom evolua cu nimic, pana nu vom vedea viata si pe alte planete nu putem sti daca evolutia e universala, daca aia poseda cunostinte mai bune ca noi si multe, nici mie numi plac pers care tin la teoriile lui vechii

Răspunde

Raportează

Evaluează

De ce nu mergi mai întâi să-ți revizuiești puțin gramatica, după aceea vei avea mai multă libertate de exprimare.A fi ateu nu cred că este egal cu a fi agramat.Așa că mergi la clasă!

Răspunde

Raportează

Evaluează