Uite o afirmatie rationala care ar aduce pacea intre teisti si atei, pareri?

Nu am nimic împotriva credinciosului, care recunoaște deschis că baza credinței sale este una pur emoțională. Poate îl face să se simtă bine, să treacă mai ușor peste greutăți.
Poate are rădăcini care trebuie căutate la nivelul familiei și societății.
Nu doresc să insist acum asupra acestor aspecte – despre motivele pentru care mulți au ajuns să creadă basme și pentru care unii dintre ei sunt greu de clintit de pe poziție.

Dar...atitudinea mea, este cu totul alta atunci când acel individ pretinde că ar exista argumente de ordin rațional în favoarea divinității.și mai ales atunci când ajunge într-un stadiu de demență religioasă suficient de avansat încât să nege ramuri întregi ale științei moderne, din simplul motiv că nu se potrivesc cu o anumită interpretare a unei anumite cărțulii primitive

Asta este opinia uni amarat de ateu ce se crede om de stiinta.

Creștinul care își intemeiaza credința pe emoții, simțăminte sau altceva de felul acesta, mai bine și-ar găsi altceva de făcut în viața decât să-si piardă timpul cu o astfel de credință.
Credința n-are legătura cu emoțiile sau sentimentele, și cu nici un fel de simțământ.
Credința adevărată se intemeiaza pe cunoașterea personală a lui Dumnezeu.
Chiar mai devreme îi scriam unui tânăr care prietena vroia să părăsească relația pentru că ea nu mai simțea nimic.
Aceasta este o mare greșeala pe care o fac multi tineri în relațiile lor, și mulți credincioși în relația lor cu Dumnezeu.
Sunt unii creștini care cred că sentimentele de exaltare fac să se mărească credința lor; dar cand sentimentele dispar ei ajung într-o stare mai rea decât înainte.
Deci spun răspicat că credința n-are absolut nicio legătură cu sentimentele, emoțiile și cu nimic de felul acesta.
Alți oameni confundă sentimentele cu dragostea. Și când sentimentele s-au dus... se duce si ceea ce ei numesc dragoste -sentimente care nicidecum nu erau dragoste.

Omul poate fi nestatornic și chiar nesincer în relațiile lui. Dar atunci când vom cunoaște pe Dumnezeu, vom cunoaște că dragostea lui este statornică față de noi, chiar dacă noi nu suntem statornici față de El.
Fără să exagerez, aș putea spune că cele mai profunde relații dintre oameni sunt doar simboluri față de relația pe care omul o poate avea cu Dumnezeu. Fără a fi gustată, relația și dragostea dintre om și Dumnezeu nu poate fi cunoscută nici măcar de ce-a mai bogată imaginație.

Nu inteleg de ce dramatizezi. Daca nu ai observat divinitatea cam neaga toata stiinta moderna. Fiecare teorie a unui om de stiinta se izbeste de alta teorie a altui om de stiinta si se ajunge de unde s-a plecat. Trebuie sa intelegem ca aici nu e ca la un joc de fotbal in care pariezi pe una dintre echipe, ci fapul ca iei in calcul probabilitatea plauzibila. In cazul de fata divinitatea.

"Nu am nimic împotriva credinciosului, care recunoaște deschis că baza credinței sale este una pur emoțională. Poate îl face să se simtă bine, să treacă mai ușor peste greutăți."

Daca citeste un crestin chestia asta, o sa zica ca l-ai injurat, o sa-l considere un fel de atac subtil.
E ca si cum un crestin ti-ar spune tie: Nu am nimic impotriva ateului care recunoaste deschis ca baza ateismului sau este pentru ca i-a luat Satan mintile , poate pe el il face sa se simta bine cand ataca biserica datorita demonilor care-l controleaza
Intelegi? Deci pentru ei este ceva absolut normal sa zica chestia asta deoarece nu se folosesc deloc de logica, actioneaza pe baza emotiilor si a bibliei.
Presupun ca e o nevoie primara, un instict primar... ca si fericirea, asa e si cu Dumnezeu, simt nevoia permanenta de a crede intr-o zeitate, atat timp cat le ofera un confort si se simt bine nu mai gandesc normal.
De exemplu tu te culcai la ora 23:00 si te trezeai la 7 sa mergi la munca... de data asta esti cu o gagica buna in pat, e ora 2 dimineata sa zicem, si desi stii ca ar fi mult mai bine sa te culci deoarece in cateva ore pleci la munca, find ca esti excitat nu mai gandesti normal si sai pe ea sa faci sex , deci logica in acele momente e pe stop Cam asa ceva e si atunci cand crezi in Dumnezeu.

Necredinciosul crede ca viata se datoreaza emotiei sau fricii de moarte.

Aici observam tendinta fiecarei fiinte de a trece dincolo de limitele si conditiile particulare ale domeniului sau propriu!