Nu se poate da un raspuns la aceasta intrebare. Putem spune ca universul de fapt nu exista, ci e doar o simulare, sau un joc pe calculator, iar noi suntem personajele din acel joc. Cum am putea dovedi ce nu e asa? Conditia noastra nu ne-ar permite acest lucru. E ca si cum le-am cere personajelor dintr-un desen animat sa-si dea seama ca sunt doar desene animate.
Eu as raspunde asa :
daca eu nu as exista, atunci nici tu nu existi, pentru ca nu ai vorbi cu mine. atunci nici solul nu ar exista pentru ca las urme pe el. atunci nici aerul nu ar exista pentru ca il respir. atunci nici soarele nu ar exista pentru ca razele lui imi incalzesc pielea. atunci nu ar mai exista nimic, dar dat fiind faptul ca purtam aceasta conversatie inseamna ca existam.
Umm, nu e un raspuns bun. Exista oameni care au halucinatii. Sau poate e un vis.
Pai este simplu nu? sau nu ai inteles?
cand un om are o halucinatie el vede ceva nu?
deci EXIST ca si halucinatie
la fel si in vis
din start cand te referi la ceva (il creezi daca nu a existat inainte, chiar daca il creezi ca pe o ipoteza) l-ai facut sa existe intr-un fel sau altul.
Defineste existenta. Daca eu imi imaginez o portocala, ea exista?
Exista in imaginea ta din creier. deci exista (nu fizic dar intr-o alta forma)
ai inteles?
Am inteles, dar nu cred ca la asta se referea intrebarea. Cred ca intrebarea era daca existenta interolocutorului este independenta de a celui care a adresat intrebarea.
Pai nu poate fi independenta existenta interlocutorului de a celui care a adresat intrebarea. dialogul se face in 2, chiar daca interlocutorul se afla doar in ganduri sau se afla fizic.
daca intrebarea era despre existenta fizica a interlocutorului era cu totul altceva
anonim_4396 întreabă: