Un crestin spunea ca daca Dumnezeu ar fi Universul, atunci el ar fi esuat in actul creatiei.
Dar,presupunand ca avem un spatiu, "C", cu un numar de elemente "n", ( n∈ℝ ) ce formeaza sisteme si sisteme de sisteme.
Definim sistemul "A" ca fiind cel mai complex sistem din spatiul "C".
Complexistatea relativa a unui sistem ar fi data de raportul dintre numarul de elemente pe care le contine si numarul de elemente disponibile in spatiul "C".
Cunoscand aceste lucruri,este de la sine inteles ca sistemul "A" trebuie sa contina toate elementele din "C", intrucat,daca nu ar contine toate elementele din "C", atunci ar exista cel putin un sistem B,format din sistemul A si acel element pe care A nu il continea. Deci B ar fi mai complex decat A.
Numai ca daca sistemul A contine toate elementele din C,atunci putem spune chiar ca A este C, intrucat si C poate fi privit ca un sistem. Am ajuns la o conculzie evidenta,ce putea fi intuita din inceputul rationamentului: A=C.
Extrapoland, Daca Dumnezeu este cel mai complex lucru,atunci el trebuie sa fie si Universul,intrucat, in caz contrar,ar exista ceva mai complex decat Dumnezeu, constand in Dumnezeu+Univers.
Nu este Dumnezeu cel mai complex lucru? Sau este, dar atunci a esuat in actul creatiei?
Ordonare:
După relevanţă
Mie mi se pare ca a esuat, adica uita-te in jur, ne mancam unii pe altii, daca nu e pentru ca ne e foame, e pentru ca ne temem, perceptia e doar subiectiva, cineva care nu percepe lumea ca tine e periculos. Nu e nevoie de matematica sau cine stie ce studii, trebuie doar sa te uiti in jur fara sa te minti cum fac astia cu pacatul stramosesc.
Răspunde
Pana la urma noi doar speculam. Ce stim noi de fapt despre originea Universului? Aproape nimic. Daca ar fi fost un creator, atunci de unde am trage noi concluzia ca el ar fi trebuit sa fie atotputernic si fara niciun fel de slabiciune? Poate ca ar face si el parte dintr-o lume a lui. Poate un alt Univers, sau un multivers sau ceva. Poate ar fi si el parte a unui sistem, si ar fi limitat in "puteri" de acele legi din lumea lui. Deci teoretic, ar fi posibil ca un astfel de zeu sa esueze in actul creatiei. Poate ca nu i-a iesit totul asa cum si-ar fi dorit.
Vorbim despre niste lucruri care ne depasesc total. Si aici nici macar nu mai e vorba de un conflict stiinta-religie, cum ar crede unii. Acest "Dumnezeu" de care vorbesti tu aici nu e preaslavit de nicio religie inventata vreodata de om. El e cu totul altceva. El ar fi un fel de "om de stiinta" al Universului. Sau poate "super-om", si asta pentru ca e rezultatul imaginatiei noastre umane. Daca ar fi ajuns furnicile sa fie cele mai inteligente de pe planeta asta, atunci am fi avut o "super-furnica" la carma Universului. Ideile noastre despre origini nu se mai aplica la scara universala. Suntem prea mici pentru asta. Suntem prinsi in capcana modului de gandire aratat si de "suffarstar" in primul raspuns. Daca noi suntem oameni si putem crea anumite lucruri, cum ar fi o pictura, tragem concluzia ca absolut tot ce vedem in jurul nostru trebuie sa fie, la fel, o creatia a "cuiva". Si bineinteles, acel "careva" nu poate fi decat un "super-om" creator ca si noi, care a facut lumea perfecta doar pentru a putea trai noi in ea. Omul primitiv cand a vazut ca are lemn in padure pe care-l poate folosi pentru foc, animale pe care le poate manca, pestera in care se poate adaposti, apa pe care o poate bea etc, el a tras concluzia total gresita ca "cineva" a facut toate astea pentru ca el sa poata trai si sa se foloseasca de ele. Ce stia el atunci de evolutie si adaptarea la mediu si toate alea? Nimic.
Primo,Universul nu este infinit, deoarece daca ar fi infinit atunci ar fi absurd sa afirmam ca are inceput si o vechime de 13 miliarde de ani. De fapt, daca Universul ar fi infinit, atunci toata cosmologia s-ar afla intr-o mare eroare, intrucat toate datele si masuratorile corespund unui univers finit.
Secundo, Universul este complex in adevar, insa nu inteleg de unde nevoia de a face aceasta precizare. Postul meu nu contesta complexistatea evidenta a Universului.
Singura explicatie este ca nu ati inteles intrebarea.
Răspunde
CUm sa nu fie infinit? Ba sigur ca este si acest lucru o demonstreaza chiar termodinamica!
TIn sa-ti reamintesc faptul ca termodinamica considera Universul ca un sistem infinit NU vezi ca exista fluctuatii provocate de distributia neuniforma de energie? NU cunoastem exact cum este distribuita materia, dar putem estima cu privire la proprietatile acesteia...
Legea entropiei spune clar ca Universul trebuie sa fie infinit!
"...fluctuatii provocate de distributia neuniforma de energie?"
De fapt, energia este neuniforma in Univers datorita fulctuatiilor, ce au crescut exponential cu cresterea spatiului, momentul inflatiei.
Daca Universul poate fi privit ca un sistem termodinamic, atunci el este un sistem izolat.
Un pictor nu e totuna cu pictura sa.
Universul nostru este definit de spatiu si timp. Dumnezeu, nu. El nu este un lucru ce apartine sistemului spatiu-timp. Deci nu Dumnezeu apartine universului, ci invers.
Un pictor nu este totuna cu pictura sa, foarte corect, insa daca tot ai apelat la aceasta analogie, un pictor nici nu este cel mai complex lucru.
Intrebare: Daca ai un pictor si o pictura, care e cel mai complex lucru?
Probabil ai raspunde "pictorul", pictura fiind mult mai putin complexa. Eu iti spun ca e fals, cel mai complex lucru este sistemul pictor+pictura, care este mai complex decat pictorul.
Cu alte cuvinte exemplul tau nu se potriveste in totalitate, analogia este gresita.
"...nu Dumnezeu apartine universului, ci invers."
Aberant de elucubrant. Raspuns similar cu 3x2 fac 6, nu 2x3.
""...nu Dumnezeu apartine universului, ci invers."
Aberant de elucubrant. Raspuns similar cu 3x2 fac 6, nu 2x3."
M-am referit la faptul ca o pictura este o parte din pictor pentru ca acesta a folosit imaginatie si energie pentru a o realiza. Ca sa folosesc exemplul cu multimiile : "D" este Dumnezeu iar "U" este universul. Multimea"U" apartine multimii "D" si nu invers pentru ca multimea "U" este limitata, pe cand multimea "D" este nelimitata.
Sper ca ai prins ideea.
In afara ca in formularea intrebarii respective, introducerea lui D-zeu si a Universului (cel la care se refera), se lipeste cam ca nuca-n perete, tragedia este ca se face o judecata de 2 bani, dandu-i-se o tenta "savanta". Dar sa facem o judecata "babeasca" si sa vedem ce rezulta:
- se spune:"Definim sistemul "A" ca fiind cel mai complex sistem din spatiul "C". Cu alte cuvinte, formularea facuta ne spune ca spatiul "C" are MAI MULTE sistema, cel mai complex dintre ele fiind insa sistemul "A". Retinem asta ca dat;
- plecand de la premiza ca cei care citesc sunt si putin "batuti in cap" li se explica ce trebuie sa inteleaga prin complexitatea unui sistem:"Complexistatea relativa a unui sistem ar fi data de raportul dintre numarul de elemente pe care le contine si numarul de elemente disponibile in spatiul "C" ". Ceva la mintea cocosului si pentru un copil de 8 ani. Retinem totusi,din formularea anterioara ca sistemul "A",deci cel mai complex,contine numai o parte din elementele spatiului "C" (fiind cel mai complex,dar nu UNICUL);
-Verditul care ni se da apoi,ne lasa cu gura cascata! Se zice:"Cunoscand aceste lucruri,este de la sine inteles ca sistemul "A" trebuie sa contina toate elementele din "C" Pai mai nene,tot tu ai fost ala care ai spus ca spatiul "C" contine "un numar de elemente "n", ( n∈ℝ ) ce formeaza sisteme si sisteme de sisteme.",iar sistemul "A" este cel mai complex,dar este totusi numai unul din ele. De unde rezulta identitatea dintre "C" si "A",numai bunul D-zeu stie;
-de aici incolo filmul se rupe si tot rationamentul este o harababura,care nu mai are legatura cu ce a spus initial despre spatiul "C", elementele continute in "sisteme si sisteme de sisteme", etc.
Cred ca explicatiile tale au fost nu numai corecte, da si pe intelesul celor care nu aveau "amplele" cunostinte de matematici ale intrebatorului.
Stiu ca nu aveai nevoie de un sustinator, dar prea tac multi referitor la esenta unor judecati.
Nu crezi ca esti penibil sa-mi critici rationamnetele adresandu-te practic altui utilizator. Macar ai bunul simt si curajul sa-i adresezi sugestiile celui ce a emis afirmatiile, ca asa, exista multi destepti care contesta si teoria relativitatii, dar in carciuma, nu in comunitatea stiintifica.
M-ai zapacit cu matematica ta, care pe mine unu ma depaseste.
Din moment ce va tot puneti intrebari cu privire la "enigma" asta, ce vizeaza existenta, lui Dumnezeu, aveti ceva incertitudini banuiesc. Si tin sa cred ca nici voi nu sunteti convinsi de inexistenta lui Dumnezeu, de aceea cautati, si tot sapati in abis... Fara sa dati de lozul cel mare, AURUL.
Ma gandesc, ca prin absurd ai facut referire la creatia asa-zisului Creator, in care tu nu exerciti credinta, si la creatia acestuia...
In conditiile in care Ana si Ion, sunt niste oameni minunati, inteligenti, si dau nastere unor copiii, iar acestia au dreptul de a face orice. Din moment ce parintii lor sunt iubitori si cer din partea copiilor doar ascultare... In cazul in care copii nu vor sa asculte, la ce concluzie putem ajunge?
Creatorii=parintii
creatia=copiii.
Oare parintii au esuat in actul creatiei? Avand in vedere ca au dat nastere unor fiinte umane, au respectat atat legile stiintei(perpetuarea speciei) cat si legile morale(spirituale). Cum copii nu sunt egali parintilor, nici gaina nu este egala cocosului.
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
