Un om liber este cel care îşi poate pune întrebări despre sensul vieţii sale. Se poate spune că devenim cu atât mai liberi cu cât cunoaştem scopul real, veşnic, pe care îl are existenţa noastră? Nu la acest lucru ne invită şi Dumnezeu oare?

Un om si mai liber are curajul sa se intrebe daca "vesnicia" e un adevar.

As spune si care intelege importanta cautarii.
Din pacate omului de azi ii este "suflat" timpul pentru cautare, si uneori este privat de mijloacele de existenta.

Ascetii Egiptului au experimentat un mod de viata privat de mijloacele de existenta, si, de necrezut, au reusit. Sfintii Antonie, Macarie, Sisoe se hraneau cu cativa pesmeti, foarte rar cateva fructe uscate si au trait peste 100 ani.

Da,si de fapt cand stim care este scopul vietii, indiferent de probleme, nu mai suntem disperati, fara speranta.Pentru ca stim care este Solutia.Psalmi37:9-11,Isaia65:20-25

Ne invita cand lumea era atat de nestiutoare ca toate raspunsurile duceau la el. Inchide-te intr-o camera cu un catelus si invita-l sa caute persoana din camera, singura din lumea lui, adica pe tine, mai devreme sau mai tarziu o sa te gaseasca. Si apoi, ce intrebari si-ar mai putea pune cineva care are toate raspunsurile intr-o carte, inainte sa aiba intrebari?

Existenta lui Dumnezeu si viata vesnica sunt realitati concrete.
Cu cat omul prezinta mai mult dezinteres fata de ele cu atat este mai putin liber.

Dumnezeu nu este un Dumnezeu indiferent şi ignorant, aşa cum pe place multor oameni să creadă. Este un Dumnezeu personal, Care S-a revelat, S-a descoperit oamenilor, pentru ca aceştia să-L poată cunoaşte, să poată răspunde invitaţiei Lui, să poată avea o relaţie personală cu El.

Dar este un Dumnezeu discret, Care, rămânând Sursa vieţii, a fericirii şi a veşniciei noastre, poate fi îmbrăţişat sau poate fi refuzat.
Iar singurul Său "defect", este discreţia şi delicateţea Lui de a nu copleşi libertatea omului, de a nu pune presiune pe această libertate…

Se poate spune doar daca pornesti de la prmize false, cum ar fi existenta lui D-zeu sau viata vesnica.

In primul rand, ar trebui ca d-zeu sa existe. Paradoxul e ca cu cat cunoastem mai multe despre scopul real pe care il are existenta noastra, cu atat ne dam seama ca d-zeu nu exista, ci e o inventie de-a stramosilor nostri care nu stiau nimic despre scopul real al vietii lor. De ce intelectualii sunt mai predispusi spre ateism decat oamenii de rand? Cu totii ar trebui sa ne intrebam asta.

Tu vrei sa spui ca D-zeu te invita ca sa cunosti scopul vietii, obosindu-ti creierii cu intrebari fara numar? O oboseala care, dupa parerea ta ar genera libertate!
Categoric fals! D-zeu il creaza pe om (Gen1:28 )si nu ii da o invitatie ci o regula:"Creşteţi şi vă înmulţiţi şi umpleţi pământul şi-l supuneţi; şi stăpâniţi peste peştii mării, peste păsările cerului, peste toate animalele, peste toate vietăţile ce se mişcă pe pământ şi peste tot pământul!"
Ca sa fie mai clar am sa iti arat ce lipseste din aceasta "regula": păi, lipseste exact partea cu chestiile pe care omul NU trebuie sa le faca; asadar omului NU i s-a spus sa stapaneasca si peste semenii lui... doar peste animale (si tot ce misca). Mie imi este foarte clar ca tu esti LIBER doar atunci cand nu exista alt om, sef peste tine, care sa-ti comande.
Oriunde te-ai uita in istorie vei vedea ca oamenii au INCALCAT ACEASTA REGULA practicand sportul inrobiri, dintotdeauna au existat pe de o parte: sclavi, robi, slugi, iobagi lipiti, si soldati-pioni-dezinformati aruncati de sacrificiu in razboaiele lui nimanui contra lui nimeni, si care nu se mai termina niciodata. Iar pe se alta parte: sefii de trib, stapani de sclavi, comandanti de armate, si cine mai stie cate denumiri au avut cei care abuzau de semenii lor, si cei care se foloseau de unii (semeni) ca sa abuzeze de alti semeni.
Concluzie banala:
Se poate spune că devenim cu atât mai liberi cu cât oanenii vor avea mai putin control asupra altor oameni, sau cu cat vor exista mai putini subalterni.
2. D-zeu nu face nicio invitatie; El a dat o regula (sau "binecuvantare"="o cuvantare de bine" ), necesara ca Terra sa fie un paradis.
Este foarte usor de dovedit ca relatiile economice de colaborare directa intre producator-consumator aduc mult mai mult profit decat relatiile bazate pe productii de tip sclavagist si controlate de vanzari en-gros si speculatii bursiere(generatoare de profituri enorme pentru unii si pierderi enorme suportate de toti). Dar de ce sa se preocupe omul de eliminarea relatiilor de proasta calitate si paguboase care au existat dintotdeauna in istorie, cand se poate ocupa de ceva mult mai special cum ar fi: "capacitatea de a se intreba in continuu despre scopul vietii" cand in ziua de azi notiunea de "calitate a vietii" este atat de populara ca ne-a intrat in sange; sau alte preocupatii ca "gasirea de invitatii divine" acolo unde nu-s, si pe care, dealtfel, le-au avut toti conducatorii "sangerosi".

Daa...La fel cum Dumnezeu i-a pedepsit pe Adam si Eva ca au mancat din pomul cunoasterii, nu?