Cred ca te inseli profund. Nu stiu cati dintre pensionarii crestini care recurg la acest gen se manifesta astfel din acest motiv. Cat despre partea cu asemanarea, nu stiu ce legatura are cu ceea ce am zis eu. Sincer, nici nu stiu daca raspunsul tau e la subiect cu intrebarea, caci pana la urma eu nu am gasit in Biblie sa scrie undeva ca trebuie sa mergi sa atingi moastele si ca inchinarea la icoane ar fi necesara.
> Cinstirea moaştelor nu presupune ca regulă „puparea" lor, ci un gând de respect care însoţeşte bucuria apropierii de sfântul respectiv.
> Nu se confundă cu cinstirea! Aşa cum credincioşii fac şi astăzi, ei nu confundau cinstirea sfinţilor cu cinstirea care trebuie acordată divinităţii!
> Creştinii apostolici, cei din timpul apostolilor, venerau sfinţii, strângeau osemintele lor şi le cinsteau (unul dintre exemple este cel al actului martiric al Sf. Mucenic Ignatie, decedat între 98 – 117 în care se menţionează grija şi cinstea purtată de comunitatea creştină acestor martiri şi sfinţi)
> Una dintre mărturiile cele mai vechi despre cinstirea şi prăznuirea sfintelor moaşte (începutul secolului al doilea creştin), ne-o dă epistola Bisericii din Smirna, în legătură cu martiriul Sfântului Policarp (ÎNAINTE DE ANUL 166! ):
> „Noi am strâns osemintele lui ca un odor mai scump decât aurul şi decât pitrele scumpe şi le-am aşezat unde se cuvine; aici ne vom aduna cu bucurie şi Domnul ne va da nouă să sărbătorim ziua naşterii sale celei martirice, spre amintirea biruinţelor sale şi spre întărirea altor luptători".
Atitudinea de cinstire a osemintelor este întâlnită CHIAR ȘI ÎN VECHIUL TESTAMENT:
"Apoi a murit Elisei şi l-au îngropat, iar în anul următor au intrat în ţară cete de moabiţi. Dar iată, odată când îngropau un mort, s-a întâmplat ca cei ce-l îngropau să vadă una din aceste cete şi speriindu-se au aruncat mortul în mormântul lui Elisei. Căzând acela S-A ATINS DE OASELE LUI ELISEI ȘI A ÎNVIAT şi s-a sculat pe picioarele sale" ( IV.Regi13,20-22).
anonim_4396 întreabă: