Unde s-a nascut iisus hristos

Numele proprii se scriu cu litera mare!

Http://ro.wikipedia.org/wiki/Isus_din_Nazaret
http://en.wikipedia.org/wiki/Jesus

In Betleem Efrata. De fapt acest lucru chiar a fost profetit. Mica5:2

In Betleem

La spitalul...de nebuni.

Iisus Hristos S-a nascut in orasul Efrata ( sau Betleem-ul de astazi), dupa cum a fost profetit si de Marii Profeti ai VT.Ca de exemplu, profetul Mica:''Si tu Betleem Efrata, desi esti prea mic intre miile lui Iuda, totusi din tine Imi va iesi Cel care va stapani in israel si a carui obarsie este din timpuri stravechi, din zilele vesniciei'' ( Mica 5, 2)

In grajdul lui Mos Craciun.

Luca 2:4-7 - "Iosif a urcat şi el din Galileea, din oraşul Nazaret, în Iudeea, în oraşul lui David, numit Betleem, pentru că era din casa şi din familia lui David, ca să se înregistreze cu Maria, care îi fusese deja dată în căsătorie şi care acum se pregătea să nască. În timp ce erau acolo, s-au împlinit zilele ca ea să nască. Şi l-a născut pe fiul ei, întâiul născut, l-a înfăşat şi l-a culcat într-o iesle, fiindcă în camera de găzduire nu mai era loc pentru ei."

Relatarea specifică că era vorba de Betleemul din Iudeea, nu cel din Galileea ce se afla în vecinătatea Nazaretului.

La Caracal, tot acolo unde s-a rasturnat si carul.

"...iar obarsia (originea) Lui este dintru inceput, din zilele vesniciei." Miheia 5, 1

Cere-i certificatul de nastere.
Asta va demonstra ca s-a nascut in afara SUA.

Isus s-a nascut intr un sat de linaga Nazaret numit Beitlehem. Evanghelistii i au transferat nasterea in Betlehemul iudeii, de linga Ierusalim.
Ca sa para ca ar corspunde cu o anumita proorocie dar tot nu au reusit un altoi normal.
Iar Cristos a fost un erou grec si au facut o combinatie intre Isus si Cristos si a iesit ce a iwsit.Nici evreu si nici grec.

Matei cap.2 -2 După ce Isus s-a născut în Betleemul+ din Iudeea, în zilele regelui Irod*,+ iată că nişte astrologi+ de la răsărit au venit la Ierusalim, 2 zicând: „Unde este regele+ iudeilor, care s-a născut? Fiindcă am văzut steaua+ lui când eram în răsărit şi am venit să ne plecăm înaintea lui". 3 Când a auzit aceasta, regele Irod s-a tulburat, şi tot Ierusalimul împreună cu el, 4 şi, adunându-i pe toţi preoţii principali şi pe scribii poporului, i-a întrebat unde trebuia să se nască Cristosul*. 5 Ei i-au zis: „În Betleemul+ din Iudeea, căci aşa a fost scris prin profetul: 6 «Şi tu, Betleeme+ din ţara lui Iuda, nu eşti nicidecum oraşul cel mai neînsemnat dintre conducătorii lui Iuda, căci din tine va ieşi unul care va conduce,+ care-l va păstori+ pe poporul meu, Israel»".

Isus din Nazaret sau Iisus Hristos (în aramaică ישוע, Ieșu, în ebraică יֵשׁוּעַ‎, Ieșua arhaic Iehoșua, grecizat Ἰησοῦς, Iesous, latinizat Iesus; n. ca. 4 î.e.n.,[1][2][3] conform Bibliei la Betleemul Iudeei,[4] ca fapt istoric probabil la Nazaret[4][5][6][7][8][9] — d. ca. 30 e.n.[1], Ierusalim) este fondatorul și figura centrală a creștinismului, și unul din cele mai importante simboluri ale culturii occidentale, majoritatea bisericilor creștine considerându-l Fiul lui Dumnezeu[10] sau Mesia cel vestit de Vechiul Testament iudaic, ce în timp a devenit al doilea personaj al Trinității creștine.
Conform opiniei majoritare acceptată în mediile academice, bazată pe un studiu critic al textelor cu privire la persoana sa, Isus a fost[11][12][13][14][15][16] un predicator iudeu[17] din Galileea, Iudeea, ce a trăit în timpul ocupației romane a Israelului, a fost botezat de către Ioan Botezătorul, și a fost crucificat la Ierusalim în cursul anului 30, sub guvernarea lui Ponțiu Pilat.[18][19][20]
Conform tradiției creștine, căreia i se datorează în mare măsură ceea ce se cunoaște despre Isus,[21] principalele texte sursă care discută despre Isus sunt cele patru evanghelii canonice (Matei, Marcu, Luca și Ioan) la care se adaugă celelalte cărți ale Noului Testament. Trăsăturile fundamentale ale imaginii sale în creștinism se datorează anumitor evenimente majore ale existenței sale relatate în Biblie: Naşterea, Minunile săvârșite, Crucificarea și Învierea, precum și învățăturii și retoricii discursului său.
Cu numele Isa ibn Maryam (Isus fiul Mariei), Isus este considerat de Islam unul dintre principalii profeți ai lui Allah.[22][23][24] De asemenea Coranul menționează și o a doua venire a lui Isus, în strânsă legătură cu sfârșitul lumii sau judecata ei.[25]
Dezvoltarea reprezentărilor lui Isus Hristos, fără luarea în seamă a chipului său real sau presupus istoric, a dominat din antichitatea târzie până în prezent. Formele de expresie centrale ale acestei imagini îl reprezintă pe Hristos tronând ca Atotțiitor în Biserica Răsăritului, iar în Biserica Occidentului pe Hristos răstignit ca Mântuitor. Data și locul nașterii

Parte a seriei despre

Dumnezeu
Concepții generale
Agnosticism · Apateism · Ateism · Deism
Henoteism · Monolatrism · Monoteism
Panenteism · Panteism · Teism · Transteism
Concepții specifice
Creator · Arhitect · Demiurg · Diavol
Susținător · Domn · Tatăl · Monadă
Unitate · Ființă supremă · Totul
Personal · Unitar · Dualism · Trinitate
în religiile abrahamice
(Credința Bahá'í, Creștinism, Islam, Iudaism)
în Ayyavazhi · în Budism · în Hinduism
în Jainism · în Sikhism · în Zoroastrianism
Atribute
Eternitate · Existența · Gen
Nume (Dumnezeu) · Omnibenevolență
Omnipotență · Omniprezență · Omnisciență
Experiența și practicile
Soartă · Rugăciune · Credință · Revelație
Fideism · Gnosis · Metafizică
Misticism · Ermetism · Ezoterism
Subiecte conexe
Isus din Nazaret · Filosofie · Religie · Ontologie
Dumnezeu complex · Neuroteologie
Dilema din Eutyphron · Problema răului
Dumnezeu în artă
Texte religioase
v • d • m
Conform tradiției, acceptată în general ca adevăr istoric, Isus s-a născut în jurul anului 4 î.e.n.[1] și a murit în jur de 30 e.n.,[1] fiind martirizat prin răstignire. Evangheliile lui Matei și Luca, precum și Evanghelia după Toma menționează ca loc al nașterii orașul Bethleem Efrata (Mt 1-2, Lc 1-2). În general, istoricii consideră așezarea Nazaret ca locul nașterii sale,[8][5][6][7] aceasta fiind localitatea prezentată de autorii evangheliilor sinoptice drept „domiciliu al familiei sale" (Mc 6, 1; Mt 13, 54; Lc 2, 39). Nazaretul pare cea mai bună aproximare a locului nașterii lui Isus. Ca alternativă unii numesc Betleem de Galileea[26][7], o așezare la 10 km de Nazaret, deoarece Betleemul Iudeei nu poate fi luat în seamă din lipsă de dovezi arheologice că ar fi fost locuit în timpul lui Isus.[27]
Nume

Isus a fost menționat în textul grec al evangheliilor ca Ιησούς Χριστός, în transcriere latină Iesus Christus.
Prenumele vechi evreiesc este Ieșua (arhaic Iehoșua), „ישוע", care înseamnă „YHWH mântuiește". Această formă a fost elenizată inițial sub forma Iason (Ἰάσων),[28] apoi a fost adaptată de traducătorii Septuagintei la greacă sub forma Iησους Iēsoûs, cu aluzie la alte persoane care aveau același prenume. Pe de altă parte, forma grecească Χριστoς, Hristós, este o traducere a ebraicului „משיח" mașiach (de unde și Mesia), care înseamnă „uns".
Prenumele în limba română provine din limba slavonă Їисоуса, care a fost preluat din limba greacă, unde la inițială este un hiat. Cea mai veche grafie în limba română cu caractere latine a fost Jssus (Catehismul lui George Buitul, tipărit în anul 1701 la Cluj).
În limba română forma Iisus Hristos, utilizată în prezent de Biserica Ortodoxă Română, este preferată de majoritatea credincioșilor ortodocși.[necesită citare]
Grafia Iisus este etimologică, ea reproducând sunetul η din Ιησούς, care în latină a fost redat ca e (Iesus). Tendința de a se citi ca i în greacă a început din Evul Mediu. Transliterarea Iisus în limba română, folosită în Bibliile ortodoxe și în majoritatea literaturii ortodoxe moderne, este o recurență slavonă, fidelă scrierii grecești (alfabetul chirilic este derivat din alfabetul grec, iar Biserica Ortodoxă Română a folosit alfabetul chirilic până în 1860). Argumentului etimologic pentru scrierea Iisus i se adaugă faptul că, pe lângă limba greacă, sursa tuturor limbilor europene pentru numele Iisus, atât în ebraică (Iehoșua, Ieșua), cât și în limbile europene începând cu latina (Iesus și în latina medievală Jesus, în care j nu reflectă sunetul scris așa în franceză, ci semivocala i [j]) numele este pronunțat cu două vocale înainte de primul s, anume [i-e], [i-i] sau [j-e], iar în limbile moderne sunetul inițial poate fi [ʒ] (fr. Jésus) sau [dʒ] (engl. Jesus). Aceste paralele etimologice pot motiva utilizarea a două litere înainte de s (pentru rostirea a doi [i] în hiat și în limba română.[29][30][31][32][33]
Dicționarele limbii române oscilează între cele două forme. Lingvista Mioara Avram afirmă: „Numele proprii Isac, Isus se scriu cu un singur i inițial (nu Iisus)."[34] Eugen Munteanu, lingvist și biblist, susține că ambele forme sunt corecte.[35][36] Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, consideră că ambele forme sunt corecte, dar dă prioritate (preferință normativă) formei Isus.[37][38]
Există și părerea conform căreia varianta Isus ar translitera cuvântul ebraic pentru „măgar" și de aceea ar trebui evitată. Această idee este, însă, greșită.[39] Credincioșii tradiționali ruși erau la un moment dat de părere că grafia Iisus denotă Antihristul.[36]
Totuși Iisus nu e același lucru cu Iesus,[40] cum este pronunțat în limba greacă, în forma originală a Noului Testament.[40]


Catehismul lui George Buitul, Cluj, 1703
Viața și învățăturile lui Isus (cum sunt relatate în evanghelii)

Articol principal: Isus cel istoric.
Cele patru evanghelii canonice sunt principala sursă a biografiei lui Isus. Totuși, aceste evanghelii au părți unde diferă unele de altele, fiecare surprinzând viața lui Isus într-un mod diferit.[41][42] Evanghelia după Ioan nu este o biografie a lui Isus, ci mai degrabă o prezentare teologică a lui ca emblemă a Divinului.[43] (La început era Cuvântul și Cuvântul era la Dumnezeu și Dumnezeu era Cuvântul.[44])
Genealogie
Articol principal: Genealogia lui Iisus.
Din cele patru evanghelii, doar cele după Matei și după Luca oferă informații despre familia și strămoșii lui Isus. Cu toate acestea, datele din cele două evanghelii diferă în unele părți și au fost elaborate mai multe teorii pentru a explica discrepanțele.[45] Ambele evanghelii spun că Isus este un fiu al tribului Iuda, urmașul regelui David; mergând mai departe, și al lui Avraam. Lista strămoșilor dintre David și Avraam este aceeași în ambele evanghelii, dar lista strămoșilor dintre David și Iosif este diferită.
Mai precis, Matei începe cu Solomon, continuă cu regii care au stat la cârma Regatului Iudei, listă care s-a terminat cu Ioachim (odată cu învingerea lui Iuda de către Babilon). Astfel, Matei afirmă că Isus ar fi moștenitorul tronului Țării lui Israel.
După Luca, lista strămoșilor lui Isus este mult mai lungă, ea mergând până la Adam și Eva.
Nașterea


Caravaggio, „Îngerul Gabriel vestind Mariei"
Biblia relatează că Isus nu a avut o naștere obișnuită. Încă înainte de naștere, mai mulți profeți din tradiția iudaică au prezis venirea lui Mesia. Ei arătau că Mesia va veni puternic pe Pământ, ca rege, nu născut într-un staul și petrecându-și viața ca dulgher. Înainte de nașterea sa, Biblia spune că o Fecioară din Nazaret, pe nume Maria, a fost vizitată de un înger, Gabriel/Gavril, ce i-a prezis venirea pe lume a lui Isus și faptul că ea îi va fi mamă. Duhul Sfânt se pogorâse asupra ei, a „umbrit-o" și ea a rămas însărcinată. Aflând că și verișoara ei, Elisabeta, era însărcinată (soțul acesteia din urmă, preotul Zaharia, a fost vizitat și el de un înger care i-a prezis nașterea fiului său, Ioan Botezătorul), Maria s-a dus la ea. Când Elisabeta a aflat că Maria era însărcinată, l-a simțit brusc pe Ioan. În cele din urmă, Maria a fost dusă în Bethleem, unde era cetatea vestită în care, în tradiția iudaică, trebuia să se nască Mântuitorul lumii (Mesia).
„Evreii care îl așteptau pe Mesia erau convinși că el va fi un personaj măreț și dinamic care va executa voința lui Dumnezeu aici pe pământ, cum ar fi să-i înlăture de la putere pe inamicii lui Dumnezeu într-un măreț tur de forță. A fost Isus așa? El a fost tocmai pe dos — mai degrabă decât să fie un războinic puternic care să alunge romanii din Țara Făgăduită, Isus a fost un predicator itinerant care s-a nimerit să încalce legea și a fost torturat și crucificat cu duritate de către dușmanii lui Dumnezeu. El s-a aflat cel mai departe de a fi Mesia.

Încerc să exemplific studenților mei reacția instinctivă a celor mai mulți evrei din primul secol cărora li se spunea că Isus a fost Mesia. Închipuiți-vă că cineva v-ar spune că David Koresh a fost atotputernicul Fiu al lui Dumnezeu, Mântuitorul lumii. David Koresh? Individul din Waco care a fost omorât de FBI? Da, el este Domnul universului! Mă-ndoiesc.[46]"
—Bart D. Ehrman, The lost Gospel of Judas Iscariot: a new look at betrayer and betrayed
După Celsus și Toledot Yeshu, tatăl lui Isus ar fi Iosif Pandera, identificat cu persoana istorică a soldatului roman de origine feniciană Tiberius Iulius Abdes Pantera, a cărui statuie se află la Karl-Gelb-Museum din Bad Kreuznach.[47]
Sfântul Pavel credea că Sfântul Iosif l-a conceput pe Isus,[48] „Iosif «nu a cunoscut-o pe» Maria «până când ea a dat naștere unui fiu»" (ea nu a rămas virgină, conform Sfântului Matei).[49]
Isus s-a născut în condiții neobișnuite, într-un staul. A fost vizitat de păstori, și de cei trei magi (în tradiția populară românească numiți crai) din răsărit, care în anumite tradiții creștine sunt numiți Gaspar, Melchior și Baltazar și care văzuseră steaua din Bethleem ce i-a condus la Isus. Aflând regele Iudeei, Irod cel Mare, despre nașterea lui Isus, și de teamă să nu îi fie luat locul, a poruncit străjilor să-i ucidă pe toți pruncii de parte bărbătească sub vârsta de doi ani. Familia lui Isus s-a retras în Egipt, până la moartea lui Irod, și s-a întors în Nazaret după câțiva ani, conform cu Matei cap. 2. Însă conform cu Luca 2:1-40, ei nu s-au dus în Egipt, ci fiind în Betleem pentru recensământ, s-au dus la Templu conform ritualului corespunzător nașterii, după care s-au întors în Nazaret. Bart D. Ehrman explică faptul că Matei și Luca sunt de acord că Isus s-a născut dintr-o fecioară, în Betleem, dar asupra detaliilor poveștii ei nu sunt de acord, unele diferențe dintre relatările lor neputând fi reconciliate.[50]
Biblia îi numește magi sau astrologi dar nu ne spune exact câți au fost (nu precizează că au fost trei magi):[51]
„Iar dacă S-a născut Isus în Betleemul Iudeii, în zilele lui Irod regele, iată magii de la Răsărit au venit în Ierusalim [...] Și intrând în casă, au văzut pe Prunc împreună cu Maria, mama Lui, și căzând la pământ, s-au închinat Lui; și deschizând vistieriile lor, I-au adus Lui daruri: aur, tămâie și smirnă."
—Matei 2:2, 2:11
25 decembrie
Conform Evangheliei după Luca, Isus s-a născut probabil vara,[52][53] în orice caz între martie și noiembrie.[54]
Ideea că Isus s-ar fi născut pe 25 decembrie a fost scornită în secolul al IV-lea sub domnia lui Constantin cel Mare de biserica occidentală pentru a înlocui o sărbătoare păgână celebrată pe acea dată.[55]
Viața
Biblia spune că Isus s-a născut la Bethleem Efrata, a copilărit la Nazaret și a trăit într-o familie evreiască de meșteșugari, din Capernaum, în Galileea, în nordul Israelului. La vârsta de 30 de ani a renunțat la slujbă, dedicându-și timpul învățăturilor și tămăduirii celor bolnavi, cutreierând pe jos prin întreaga țară evreiască. În tot acest timp, oamenii pe care i-a ajutat l-au susținut, iar dintre aceștia el a ales 12 apostoli. Cea mai cunoscută învățătură a lui este Predica de pe Munte, cod de comportament pentru oameni, bazat pe dragostea pentru Dumnezeu și pentru aproape și, în același timp, o promisiune a vieții veșnice.
Isus este numit de către Marcu drept un τεκτων (tekton)[56] iar în Matei ca fiul unui tekton.[57] La fel cu cei mai mulți oameni ai acelui timp putem presupune despre el că a învățat meșteșugul familiei sale. Tekton a fost în mod tradițional tradus drept „tâmplar", dar este un cuvânt mai general (din aceeași rădăcină ca și „tehnic" și „tehnologie", derivate din limba greacă) care la vremea respectivă putea acoperi făuritorii de obiecte din diferite materiale împreună cu constructorii, de la producătorii de corturi la zidarii în piatră.[58] Asocierea particulară cu prelucrarea lemnului este o constantă în creștinismul timpuriu; Iustin Martirul (d. cca. 165) scria că Isus fabrica juguri și pluguri, existând alte referințe similare din vremea lui Iustin.[59]
Botezul și ispitele


Botezul lui Hristos, pictură de Piero della Francesca.
Articol principal: Botezul lui Iisus.
Venirea lui Isus a fost profețită de către Ioan Botezătorul, (vărul său, în conformitate cu Luca),[60] cel care l-a botezat pe Isus în râul Iordan. În timpul botezului, Duhul lui Dumnezeu a coborât ca un porumbel asupra lui Isus, și s-a auzit vocea lui Dumnezeu. În conformitate cu sinopticii, Duhul Sfânt l-a dus pe Isus în deșert, unde a postit patruzeci de zile și a trecut cu succes prin mai multe ispite la care a fost supus de către Diavol. Nu apare nicio mențiune despre acest episod în Evanghelia după Ioan. Apoi, Isus a mers în Galileea, s-a stabilit în Capernaum, și a început să predice venirea împărăției lui Dumnezeu.
„Este în afara oricărei îndoieli că discipolii săi l-au recunoscut drept Mesia, după cum o dovedește numirea de „Christ" (echivalentul grecesc al „Celui Uns", adică „Mesia"). Iisus nu folosește niciodată acest termen cu privire la el însuși; îl acceptă totuși când este rostit de alții (Marcu, 8:29; 14; 61).[61]"
—Mircea Eliade, Istoria credințelor și ideilor religioase
Răstignirea
Articol principal: Răstignirea lui Isus.
Preoții Iudeei de la acea vreme, sub conducerea marelui preot Caiafa (pus în funcție de către administrația romană) i-au cerut lui Pilat din Pont să-l judece. Pilat deși a susținut că nu îl găsește vinovat de conspirație împotriva Romei, a acceptat execuția acestuia la cererea mulțimii instigate de către preoți.
Conform analizelor unor relatări din Biblie, Isus ar fi fost executat prin crucificare în a XIV-a sau a XV-a zi din luna ebraică Nisan.[62] Analizat prin prisma teoriei unora că Isus ar fi fost crucificat într-o vineri de 14 Nisan, Pilat din Pont a fost prefectul[63] provinciei romane Iudeea între anii 26 d.Hr. și 36 d.Hr. și singurii ani în care 14 Nissan cade vinerea sunt 27, 33, 36 și, posibil, 31, în funcție de când a fost vizibilă Luna nouă la Ierusalim.
Ziua de vineri ca zi de crucificare a lui Hristos este îndoielnică[64] deoarece el ar fi fost crucificat în ziua de după masa de Paște (Marcu 14:12; 15:25) și în ziua dinaintea mesei de Paște (Ioan 19:14). Prin urmare, nu se poate stabili ca fapt istoric în ce zi a fost crucificat Isus, deoarece mărturiile istorice se contrazic între ele în această privință. Nu cunoaștem nici ziua, nici anul,[64] dar Sanders consideră că la modul cel mai probabil Isus a murit în anul 30.[1] O soluție a acestei dileme se află în a accepta faptul că Ioan a schimbat intenționat data morții lui Isus din motive teologice și anume pentru a-l prezenta drept miel de jertfă, jertfit simultan cu jertfirea mieilor din Templu.[65] În acest caz Evanghelia după Marcu, izvor istoric mai vechi decât Evanghelia după Ioan, ar fi mai de încredere decât izvorul istoric mai recent.
Învierea

Articol principal: Învierea lui Iisus.
Paștile sunt o sărbătoare religioasă asociată cu legenda învierii lui Isus Hristos la trei zile după crucificarea sa din Vinerea Mare, ce marchează sfârșitul Postului Paștilor. Paștile sunt sărbătoarea cea mai sfântă din calendarul creștin, urmate de Crăciun, și sunt considerate sărbătoare națională în majoritatea țărilor cu tradiție creștină, cu excepția notabilă a Statelor Unite, unde este celebrată doar Duminica Paștilor (nu și Lunea Paștilor).
Lucrare



Isus (Isa) în islam
După creștini, Isus este Mesia și fiul lui Dumnezeu, care a adus mântuire umanității prin moartea și învierea sa. Isus este considerat profet și ascet în islam, un Mesia fals în iudaism și mandeanism, drept o manifestare a lui Dumnezeu de către bahá'í, ca un avatar de către hinduși, ca un salvator și un aducător de gnoză de diferite secte gnostice și ca un Părinte spiritual de către unii susținători ai New Age-ului.
Existența

Articol principal: Isus cel istoric.


O ediție din 1640 a lucrării lui Josephus, un evreu roman din primul secol care s-a referit la Isus.[66][67]
Evangheliile creștine au fost scrise în mod primar drept documente teologice mai degrabă decât drept cronici istorice.[68][69][70] Totuși, întrebarea asupra existenței lui Isus ca persoană istorică trebuie distinsă de discuțiile privind istoricitatea anumitor episoade din evanghelii, a cronologiei pe care o redau ele și de problemele teologice privind dumnezeirea lui.[71] Un număr de izvoare istorice necreștine, cum ar fi izvoare evreiești și greco-romane au fost folosite în analizele istorice privitoare la existența lui Isus.[66]
Aproape toți cercetătorii antichității sunt de acord că Isus a existat în mod real și consideră drept istorice evenimente cum ar fi botezul și crucificarea lui.[72][11][13][73][74][75][76] Robert E. Van Voorst scrie că ideea lipsei de istoricitate a existenței lui Isus a fost mereu controversată și că ea nu a convins niciodată cercetătorii din mai multe discipline, iar istoricii antichității, la fel ca și cercetătorii biblici o privesc ca efectiv respinsă.[14] Referindu-se la teoriile asupra lipsei de existență a lui Isus, Richard A. Burridge afirma: „Trebuie să spun că nu cunosc niciun cercetător critic respectabil care să le mai afirme."[16]
Sursele necreștine folosite pentru a stabili existența istorică a lui Isus includ operele istoricilor romani din primul secol Josephus și Tacit.[66][77] Louis H. Feldman, cercetător specializat în Josephus, afirma că „puțini s-au îndoit de autenticitatea" referinței lui Josephus la Isus din Antichități Iudaice 20, 9, 1 iar ele au fost disputate doar de un număr redus de cercetători.[67][78][79][80] Bart D. Ehrman afirma că existența lui Isus și crucificarea sa sunt atestate în multe surse, inclusiv Josephus și Tacit.[81]
Existența istorică a lui Isus ca persoană reală este separată de orice discuție religioasă privind dumnezeirea lui Isus și de orice aspecte teologice referitoare la natura lui Isus de a fi atât uman cât și divin.[82] Marele ateu și om de știință Richard Dawkins separa în mod special problema existenței reale a lui Isus de atribuirea unor puteri supranaturale lui Isus și de acuratețea istorică a evangheliilor creștine.[83] Dawkins nu neagă existența lui Isus, deși nu crede că evangheliile ar fi izvoare istorice de încredere.[83] Această poziție o are de asemenea marele critic G. A. Wells, care obișnuia să susțină că Isus n-ar fi existat niciodată, dar și-a schimbat punctul de vedere și nu-i mai refuză existența reală.[84]
În antichitate, existența lui Isus nu a fost negată de cei care s-au opus creștinismului, nici păgânii și nici evreii nu au pus la îndoiala existența sa.[85][86] Deși în Dialog cu Trypho, scriitorul creștin din al doilea secol Iustin Martirul și Filozoful a notat o discuție despre Hristos cu Trypho, cei mai mulți cercetători sunt de acord că Trypho este un personaj fictiv inventat de Iustin în scopurile sale literare apologetice.[87][88][89] În timp ce existau deosebiri teologice între creștinii primari cu privire la natura lui Isus (de exemplu monofizism, miafizism, docetism, nestorianism, etc.), ele erau dezbateri de teologie creștină, nu despre existența istorică a lui Isus.[90][91] Un număr extrem de redus de cercetători moderni afirmă că Isus n-ar fi existat, el fiind un punct de vedere minoritar și aproape toți cercetătorii consideră drept implauzibile teoriile conform cărora existența lui Isus ar fi fost inventată de către creștini.[71][74][92]
Posteritate

Lucrarea lui Isus a avut un impact puternic asupra istoriei omenirii. Noua religie întemeiată, creștinismul, care la început făcea parte din iudaism, a avut mai mulți adepți decât oricare altă religie.
Învățăturile lui Hristos aveau la bază bunătatea, iubirea aproapelui (chiar și a dușmanului) care, deși apar și în cadrul religiei iudaice (cele două porunci ale lui Isus din Matei 22:36-40, Marcu 12:29-31 și Luca 10:26-28 sunt citate din Levitic 19:18 și Deuteronom 6:5), au fost idei remarcabile pentru acea vreme. Din păcate, aceste idei nu au fost pe deplin aplicate în practică în secolele care au urmat, a se vedea: războaiele religioase între diferitele secte și biserici creștine, masacre barbare și persecuții împotriva evreilor.
„[El a fost] un evreu, un evreu fariseu de tip galilean, unul care era plin de speranțele acelui timp și care credea că acele speranțe vor fi împlinite prin el. El nu a propus nimic nou și nici nu a depășit limitările naționale.[93]"
—Abraham Geiger, Das Judenthum unde seine Geschichte in zwölf Vorlesung
Craig A. Evans declară că prima frază din citatul de deasupra redă profetic concluziile cercetării moderne, iar a doua este dubioasă, polemică și apologetică.[93]
Galerie de imagini