Undeva într-un loc niște oameni au nevoie urgentă de medicamente, cineva are aceste medicamente dar nu vrea să le dea și le ține închise. Un om se hotărăște să le fure. Însă furtul este un păcat, astfel el are are de ales să fure și să salveze oamenii sau să-i lase să moară.
Omul fură medicamentele și salvează oamenii și moare fără a mai apuca să se spovedească.

Cum va fi judecat acest păcat și unde va merge acest om în Rai sau Iad admițând că în acel moment avea un număr egal de fapte bune și rele?

Conform religiei comite un păcat și chiar dacă face o faptă bună aceasta nu se va contoriza.
Voi ce credeți este corect să meargă în iad pentru fapta lui?

Păcatul relativ la niște scrieri primitive, fanteziste, puerile și absurde nu are nici o valoare.
Un om dacă salvează alți oameni face o faptă bună.
În cazul de față face și o faptă mai puțin bună, dar punând lucrurile în balanță, omul a procedat bine.
Raiul, Iadul, păcatul, judecata... sunt niște aberații. Moartea e moarte și atât. Corect ar fi să meargă în Rai, însă Raiul și Iadul nu există, iar moartea înseamnă sfârșitul vieții.

Dumnezeu nu este absurd si stie sa judece atat circumstantele cat si inima omului.

Ideea e că deși religia are într-adevăr un set de reguli, ele trebuie incluse în context pentru a fi înțelese. De acolo vorba: Spiritul legii și litera legii. Adică degeaba știi cele 10 porunci, dacă nu cunoști religia creștină și ce presupune ea.
Să zicem că știi că X vrea să-l omoare pe Y. Tu știi asta și când X întreabă unde e Y, tu îl minți ca să-l salvezi pe Y. Mai e păcat? Unii ar zice că da, căci în Decalog scrie să nu minți. Dar ce se întâmplă dacă nu mințeai? Un rău mai mare, adică crima, moartea unei persoane. Și care păcat e mai mare, minciuna sau crima? Iar dacă tu puteai să împiedici crima dar n-ai făcut-o, nu ești și tu vinovat?
La exemplul în cauză nu vreau să mă pronunț. Dumnezeu va judeca dacă e bine sau nu. Ceea ce am vrut să îți zic e că legile nu trebuie luate mot-a-mot, ci privite din ansamblu.

Și încă ceva:
"Cum va fi judecat acest păcat și unde va merge acest om în Rai sau Iad admițând că în acel moment avea un număr egal de fapte bune și rele?" - nici nu contează atât de mult dacă fapta asta în mod particular se va număra ca păcat sau nu, din moment ce dacă omul respectiv nu se spovedește până la momentul morții nu va putea intra în rai. Nu cunoști Scriptura? "Și în cetate nu va intra nimic pângărit şi nimeni care e dedat cu spurcăciunea şi cu minciuna, ci numai cei scrişi în Cartea vieţii Mielului." (Apocalipsa lui Ioan 21:27). Nu spunea Hristos că trebuie să ne asemuim cu pruncii pentru a intra în împărăția lui Dumnezeu? Nu le-a dat El apostolilor Duh Sfânt, zicând să dezlege lumii păcatele? Nu a zis Sf. Apostol Iacov că cele ce le vom dezlega pe pământ vor fi dezlegate și în Cer, iar cele nedezlegate pe pământ vor fi nedezlegate și în Cer?

Dacă un om a fost rău și nu a vrut să le dea medicamentele, și hoțul nu le-ar fi furat, el ar fi fost "complice" la fapta rea a acelui om, care se poate considera omor. Va merge în rai, deoarece nu a fost complicele aceluia care voia să ucidă, ci a salvat omul de la moarte. Conform Bibliei, dacă puteai să salvezi omul și nu ai făcut-o, atunci te poți considera ucigaș. Adică ce e mai rău, să fii părtaș la uciderea unui om sau să furi?

Este corect sa mearga in iad, si asta pentru ca oamenii aceia erau sortiti sa moara, nu sa fie salvati.

Furand medicamentele, a comis un furt, furtul fiind considerat pacat. Indiferent de actiunile viitoare care rezulta din acest furt, actiunea de a fura este pacat.

La fel e si in viata de zi cu zi. Furtul unui pix sau a unei bratari de aur se pedepseste. Pedeapsa difera in functie de prejudiciul adus, dar indiferent de obiect, tot la calificarea de furt intra.