V-ati pus de multe ori intrebari existentiale in viata asta? La ce concluzie ati ajuns? Eu de mic ma gandeam la probleme existentiale,mi-am pus multe intrebari,pot sa spun ca asta ma defineste, curiozitatea exitentialista

Am ajuns la concluzia ca ma invart in cerc la nesfarsit in aceleasi probleme daca nu schimb ceva d.p.d.v moral in primul rand si ca trebuie sa am niste valori bine definite.
Ca sa construiesti o casa si sa reziste in timp iti trebuie fundatie si materiale potrivite.
Asa este si omul,multora dintre noi ne lipseste fundatia,nu stim de unde venim si unde vrem sa ajungem si evident,ne ratacim.
Insa daca acceptam invataturile ce ni s-au dat,se deschid foarte multe usi in primul rand usile perceptiei si intelegerii lumii.
De fiecare data cand o dadeam in bara era pentru ca refuzam tot ce mi se oferea si incercam sa fiu zmeu,sa ma cred ceea ce nu sunt,sa cred ca pot face totul de unul singur,dar nu,suntem toti conectati cumva si nu trebuie sa refuzam acest adevar pentru ca fix asta ne tine pe loc intr-un labirint de idei si de filozofii care nu duc nicaieri de fapt.
E bine sa vrei sa te descurci singur,dar adevarul este ca toti avem nevoie unii de ceilalti intr-un fel sau altul,deci nu trebuie sa refuzam ajutorul cand cineva ni-l ofera,daca are intentii bune.
Am observat ca exista anumite aspecte ale vietii pe care nu le pot controla,de acolo trebuie sa incepi,sa accepti ce nu poti controla. Apoi sa cladesti cu ce poti controla,cu resursele ce ti s-au dat si sa fii intotdeauna multumit cu ce ai.
Ideea e ca adevarul este scris, nu doar cu cerneala, ci cu sangele celor care au murit ca noi sa avem libertate. Unde e libertatea promisa? Asta ma intreb si eu si ma mai intreb cine tot baga frica in oameni si cu ce scop.
Cu totii avem ganduri si curiozitati existentiale, e in firea noastra sa ne intrebam, dar cateodata cel mai bine este sa nu te intrebi si sa crezi pur si simplu, oricat ar fi de greu.Sa crezi nu in oameni ci in idealuri,sa ai speranta ca lucrurile vor fi cum trebuie si sa iti joci rolul,toti jucam roluri si purtam masti, la propriu si la figurat lumea asta este ca o scena de teatru efemera, la urma urmei sufletul conteaza, de unde vine, unde se afla si unde se duce.