Vechiul Testament (Geneza 1.Moise 1:31): "Dumnezeu s-a uitat la tot ce facuse; si iata ca erau foarte bune". Totul ar fi OK, inclusiv crearea Omului. Nu peste mult timp, insa (Geneza 1.Moise 6:6), situatia se schimba radical: "I-a parut rau Domnului ca a facut pe Om pe pamânt si s-a mâhnit in inima lui". "Errare humanum (et deum) est"? Atotstiutorul face erori conceptuale, fara a stii dinainte ce se va intâmpla.

Da, vechea problema a zeului indecis. Apoi urmeaza genocidul impotriva creatiei lui iubite.

Eh, daca asta ar fi singura anomalie in "gandirea" zeului, ar fi ceva, dar sunt zeci de aberatii, unele mai gogonate ca altele...

Mai e ceva acolo...pe care il sari. Fugi la citit ca n-am sa-ti dau mura-n gura!

Rusine...doar sa dai un raspuns ca sa strangi numarul sa fii castigatorul zilei

Intre momenul in care creatia era foarte buna (si, apropo, doar dupa crearea omului se spune asa) si momentul in care Dumnezeu se intristeaza datorita decaderii omului, exista un moment tragic: pacatul.

Daca un pahar de cristal este foarte bun la momentul in care a fost facut, odata spart nu mai este la fel de bun. Iar, daca cel care l-a facut si s-a bucurat la inceput de creatia sa, poate sa se intristeze atunci cand il vede spart...

Exista o probleme in paralela ta:

Dumnezeu stia ca se va strica ce a facut(ca doar le stie pe toate dinainte dupa cum ziceti voi) si atunci cum putea fi atat de mandru de un lucru pe care l-a facut si care stia ca e prost facut.Mai mult decat atat, daca e atat de priceput, cum sa faca ceva care merge prost sau se strica?

Nu a facut ceva care merge prost, ci ceva care merge bine dar care poate alege sa mearga bine sau prost. Dumnezeu nu a creat roboti.

Si nu doar pe om l-a facut asa, corect?