Viata are rost?

Are. (. Y. )

Normal ca de aia iti este data sa o traiesti din plin si sa te bucuri de ea

Daca traiesti are rost, daca te lasi doborat de viata nu mai are.

Wow, si nu stii ce mare rost are! Cand ma gandesc la viitorul meu, am numai momente de bucurie! De ce e intrebarea ta asa de trista?

Are rost (teoretic). Practic pune mana si castiga bani ca sa poti distruge sursa depresiei tale

Depinde de tine

Are, daca ii dai tu unul.

Viața intotdeauna are rost, dacă ai o perioada mai proasta asta nu înseamnă ca aici se termina totul. Sfatul meu este sa începi să citești carti de dezvoltare personala, îți schimbă radical modul de a gândi.

Scopul organismelor este sa asigure ca ADN'ul lor este dat mai departe, dar selectia naturala in oameni e moarta, asa ca nu, nu are, poti sa mori maine, nu o sa faca o diferenta si nu o sa conteze pentru nimeni.

Daca esti crestin, nu prea. Se pare ca oile crestine traiesc ca sa moara si mor ca sa traiasca.
Pentru paganii antici, viata intr-un corp fizic insemna meditatie si iluminare a sufletului, nu cersit ajutorul zeului evreilor care nici macar nu exista.

Are rost doar daca-i dai tu unul, un scop, ceva " maret "
Daca are rost in adevaratul sens al cuvantului, nu, iti dai seama ca nu are, nu are pentru ca nu il stim.
Nu cred ca te-ai trezit undeva cu cateva ore inainte sa te nasti, si ti-a explicat cineva de ce o sa te nasti, care este scopul tau real, intelegi?
Te nasti, cresti, primesti o educatie slaba, o educatie...cum se traduce basic in romana?
O educatie basic, ceva de baza, ceva ce primeste toata lumea, adica ceva de proasta calitate.
Esti educat exact cat trebuie, exact cat sa devii un sclav, sa muncesti toata viata.
Si cam asta este scopul oamenilor din prezent.

Are rost daca ii dai.

In mare parte, NU.

Da, viata e frumoasa atata timp cat ne bucuram de fiecare lucru marunt si avem persoane minunate langa noi

Daaa. Iar faptul de a înțelege ce anume cere Dumnezeu de la noi ne ajuta sa fim foarte fericiți si împliniți. Matei5:3

NU, du-te in pat si culcate. Iti vei da seama dupa. DACA NU, du-te pe acoperisul unui bloc de 10 etaje, si arunca-te.

De data asta o să încerc să tratez întrebarea per ansamblu. Viața are un rost dat fiind faptul că viețuitoarele sunt și ele formate din particule. Acele particule nu rămân pentru totdeauna legate, în timpul vieții unele mai pleacă, altele mai vin, însă ele rămân alcătuite formând un sistem, care de asemenea se schimbă în timp, dar chiar așa rămâne un sistem care se poate spune că îți oferă o identitate unică. În cele din urmă ele se opresc să mai susțină sistemul. Din ce știm noi niciun sistem nu poate rezista, să funcționeze la infinit. Însă particulele alea nu se pierd neapărat, ele vor face parte și vor susține alt sistem și tot așa. Deci fiecare dintre noi contribuim la evoluția universului(ceea ce iar nu știm și nu credem că se poate produce la infinit). Însă pentru conștiința noastră individuală și pentru gândirea noastră rațională are vreun rost lucrul acesta atâta timp cât oricum nu vom mai exista ca să observăm? Eu cred că nu. Deci aparent nu are niciun rost viața, decât unul pe moment așa cum ți-l găsești tu. Eu am vorbit strict practic, că așa oricine poate avea credințele lui. Nu e cum am putea oricum explica în întregime universul deci aici încă e loc de credințe. Însă și credințele diferă de la om la om și iar ajung la ceea ce am spus, că ține de perspective. Adevărul gol goluț nu îl știe nimeni.

Nu prea. Ce mari bucurii poti avea intr-o viata limitata de timp, de un corp fizic, de spatiu si de circumstante pe care multe din ele nu le poti controla? Rostul e inmultirea, transmiterea genelor.