Viața are vreun scop, de ce am fost creați?

Supraviețuirea. Din ea rezultă orice alt scop minor.
Am fost creați din cărămizi ( din lut, spune Biblia). Cărămizile, lutul, structurile făcute din cărămizi au o singură soartă, un singur viitor. Ori cad, ori se rotesc. Noi și toate ființele cu viață, avem libertate să ne mișcăm cum vrem, cu o singură condiție. Să facem asta pentru scopul vieții, supraviețuirea. Libertatea era și ea undeva pe la începutul lumii. Prin noi, libertatea trăiește, e vie. Cărămizile se pare că nu au un scop. Scop înseamnă ceea ce vezi, ceea ce ai în față, ceva spre care te înderpți. Iar dacă îl au, noi acum nu îl vedem și nu îl înțelegem. Noi oamenii avem un scop, finalitate, supraviețuirea. Iar pentru că individul este făcut din cărămizi, care se tot repară, dar reparația nu poate dura la infinit, clădirea până la urmă se strică definitiv, noi spunem că moare, din acest motiv a inventat soluția. reproducerea prin urmași, înlocuirea cu o clădire nouă, proaspătă, copii.

Depinde, habar n-am.

Am scris aceasta postare pentru cineva care m-a blocat, dar care delireaza. Iar acum nu-l mai vad.
Ce caramizi, omule?! Capul tau este facut din caramizi.
Pai asa ar vrea preotimea: sa nu intelegem nimic. De aceea ne spun: crede si nu cerceta. Mai ales acum, cand stiinta arata ca multe ce sunt scrise in biblie nu se "pua" cu realitatea.
Iar faptul ca spui ca supravietuirea este scopul vietii te face sa contrazici si preceptele biblice. Lasa filozofia vietii pe seama celor care o cunosc, au studiat-o si stiu cum sa o explice.

E o forma de existenta a materiei. In anumite conditii, materia capata forma asta. Nu e nici un scop. E asa cum curge apa la vale.

Scopul este să-L slujim pe Dumnezeu (la modul cel mai practic)

Fiecare om are un scop pregătit de Dumnezeu pentru El.