Ordonare:
După relevanţă
Nu avem de unde sti ce urmeaza dupa moarte. Orice credinta ai avea in privinta a ce urmeaza dupa moarte ramane o simpla parere si nu ai nicio siguranta ca ar fi adevarata.
Răspunde
Biblia arata clar ca scopul pentru care am fost creati la inceput era de a trai vesnic pe pamant in conditii paradiziace.In viitorul foarte apropiat Dumnezeu va indeplini acest scop.
Ba inseamna ceea ce ai trait cat ai trait in viata asta a fost ceva,acuma desigur ca viata e lipsita de logica adica te nasti,traiesti, mori, e aiurea stiu, da decat sa accepti basme mai bine realitatea, asta e putem muri in orice clipa culmea e ca nimeni nu-i pasa de asta
Exact! De ce crezi ca exista atatea religii si "filosofii spirituale" 
? Ca adevarul e urat, inacceptabil.
Daca vorbim dintr-un punct de vedere, sa ii zicem stiintific realist, cam asa e. Nu exista vreo dovada care sa aste o stare constienta pe care noi o vom aveam dupa moarte. Daca abordam o alta perspectiva, chiar daca viata nu ar insemna nimic, asta nu inseamna ca viata e nimic. De obicei ne impementam anumite scopuri pentru a da vietii un sens de urmat.
Desigur, cine nu ajunge sa cunoasca scopul si sursa vietii, poate spune ca a trait in zadar. Ca de fapt viata nu are nici un sens. Dar oare, asa sa fie?
Cu cine esti "de-acord" când zici "desigur"? De ce e "desigur"? Cine zice că viaţa nu are niciun sens?
Mi se pare o abordare foarte părtinitoare şi îngustă, "scopul" vieţii, diferă de la persoană la persoană. Indiferent că persoana aia va declara sau nu "scopul vieţii lui", scopul vieţii există tot timpul, este viaţa în sine. Dacă aş fi să fiu întrebat "care-i scopul vieţii tale?", aş raspunde, " să trăiesc ", şi atât. Mi se pare o întrebare stupidă şi fără prea multe variante de răspuns. Scopul vieţii e tot ce ţine de viaţă, să te trezeşti dimineaţa, să-ti bei cafeaua, să mergi la muncă, să te intorci, sa faci sex, să mănânci, să vezi un film, să te plimbi când ai timp, să ajuţi când poţi, ăsta e " scopul vieţii", viaţa în sine, nu-i nimic "mistic" şi de neînţeles.
Viaţa are sens tot timpul, indiferent că îi dai o însemnătate anume sau nici nu îţi baţi capul cu astfel de probleme, viaţa are sens în ceea ce priveşte viaţa. Simplul fapt că nu ştim ce se întâmplă cu noi după moarte e irelevant. Pentru ce ar fi relevant? Când eşti în viaţă nu eşti mort şi când eşti mort nu eşti în viaţă, astfel a privi viaţa din perspectiva morţii sau moartea din perspectiva vieţii e la fel de lipsit de sens.
Răspunde 
Din pacate cam asta e finalitatea ateismului.
Numai ca ei o vad putin altfel: Sfarsitul fiind intuneric, clipa este totul, asa ca iti poti permite orice.
Aşa ai ales să interpretezi pentru că interpretarea asta îţi place. Nu îţi este "permis orice", că 1. trăiesti intr-o societate şi 2. chiar dacă ai trăi intr-o comunitate ce nu respectă nicio lege, tot nu ţi-ai permite să faci orice, dacă eşti o persoană normală, raţională, cu simţ empatic.
Motivul pentru care cineva nu omoară pe altcineva, nu e că "legea îi interzice", ci pentru că ai empatie, poţi înţelege că provoci o suferinţa atât persoanei cât şi celor apropiaţi persoanei respective, şi atunci ştii că nu e bine.
Dacă însă eşti dereglat, încât să n-ai nici empatie nici prea multă raţiune, şi nu poţi concepe suferinţa pe care o produci cuiva, atunci vei fi un infractor sau o "persoană care îşi permite orice", indiferent că e vorba de o societate cu legi sau că ai impresia ca te priveşte cineva de sus. Realmente sunt mai mulţi credincioşi în închisori decât necredincioşi, de aia au şi capelă, şi preot. Nu toţi condamnaţii sunt lipsiţi de empatie, însă o bună parte sunt.
Astfel treaba asta cu "îţi poţi permite orice", doar pentru că un prieten imaginar nu te priveşte, e aberant.
Şi dacă vrei să vorbim de ateism, ateul duce o viaţă mult mai liniştită psihic, decât un credincios, şi per total se bucură cât poate de viaţă şi asta e tot ce contează. Însa "a te bucura de viaţă", nu înseamnă aşa cum ai interpretat "îţi permiţi orice", ci poate însemna de exemplu, să te bucuri de sex - unui creştin i-ar fi interzis să facă sex altfel decât în pozitia misionarului şi atunci doar în scop de a procrea - dar tu fiind cam mic presupun, n-am să insist pe domeniul ăsta. A te bucura de viaţă poate însemna să mănânci ceea ce ţi-ar fi interzis de religia ta, să te îmbraci altfel decât ar fi "codul religiei tale", să încerci să repari greşeala faţă de cineva în loc de a aştepta iertare divină, iar asta îţi dă pace de sine, când TU încerci să repari o greşeala în loc de a cere iertare prietenului imaginar că ai comis o greşeală faţă de cineva.
Cam asta.
Din "ateismul e tragic" nu rezulta "ateismul e fals". Din "e nasol daca nu mai e nimic dupa moarte" nu rezulta "e ceva dupa moarte". Din punct de vedere obiectiv, credinta ca nu urmeaza nimic dupa moarte e la fel de nedovedita ca cea ca te ia Isus in rai daca ai crezut in el sau ca te prajeste Zambazulu o eternitate in acid sulfuric pentru ca ai fost crestin.
Cine-ti spune ca stie ce urmeaza dupa moarte minte. Mint si ateii si crestinii si musulmanii si hindusii si budistii si taoistii si confucianistii si shintoistii, etc. Toti sunt la fel de dispusi sa-ti vanda palavre despre ceva care nu se poate cunoaste. Toti acestia au aceeasi aroganta ca ei sunt singurii care cunosc adevarul despre asta si restul lumii se insala.
Sigur, din punct de vedere logic asta nu exclude posibilitatea ca un grup sa aiba din intamplare dreptate. Dar asta doar din pura nimereala, nu din cunoastere obiectiva.
" iti poti permite orice."... zi-mi si mie daca pestii Piranha "isi permit orice" mai ales atunci cand mananca sau daca au anumite reguli.
Sau sa luam lupii drept exemplu. Consideri ca "isi permit orice" sau au anumite reguli?
Hai acum sa vorbim si despre oameni... pentru cine crezi ca e mai important un concert : pentru cineva care poate sa vada trupa X de mai multe ori sau pentru cineva care poata sa vada trupa X o singura data? Pentru cine crezi tu ca acel concert conteaza mai mult?
Teistii nu stiu ce e empatia pentru ca majoritatea nu o are, religia o elimina, explici degeaba.
Unii franari nu pot intelege, altii nu vor sa accepte.
Ma refeream la altceva.Eu sunt ateu, dragule, si da traiesc clipa fiindca parerea mea este ca nu e nimic dupa moarte (nu ca altii care "stiu" exact ce va fi acolo), dar nu imi permit orice, pentru ca am o logica si o empatie destul de dezvoltate. Mai exact spus, nu e vorba de permis, ci de vrut, nu vreau sa fac rau, e simplu, nu am de ce. Imi traiesc viata pe un singur principiu: am ggrija ca actiunile mele sa nu lezeze pe altcineva, iar daca actiunile mele pot fi benefice atunci nu voi fi atat de grijuliu. Asa ca nu mai prejudeca total aiurea si nu mai generaliza.
Viaţa înseamnă viaţă, tot ce faci in viaţă e important pentru viaţă. Moartea nu are legătură cu viaţa. Nu poţi privi moartea din perspectiva vieţii. Astfel ceea ce faci în viaţă contează, pentru tine, pentru alţii, pentru cei ce vin după tine. Şi este de-ajuns.
Acum depinde daca in intuneric tu esti constient ce ai facut in viata, pentru ca daca esti constient inseamna ceva pentru tine, dar daca nu mi se pare normal sa spui ca nu inseamna nimic. Nu poti lua insemnatatea din alta perspectiva decat a ta, si daca tu nu existi nu poti sa evaluezi insemnatatea vietii.
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
