In primul rand Psalmii, apoi transform in rugaciune pasajele din Biblie pe care le citesc, plus rugaciuni personale, tot ce am pe suflet.
Eu am rugăciunea mea.
Nu, Doamne dă-mi aia, iar dacă nu-mi dai aia, dămi-o pe ailaltă. Rugăciunea mea, este așa.
Doamne, eu cu ce te pot ajuta?
El îmi răspunde.
Uite, aș avea nevoie de asta.
Eu.
Ok șefu.
Și pentru că atunci fac voia lui ( Să se facă voia ta), am șanse de succes mai mari decât altfel.
Încearcă și tu la fel, vezi dacă îți iese.
Nici una, pentru ca nu vad de ce m-as ruga la un personaj imaginar stiind ca o fac degeaba.
Tatal Nostru, cuvine-se cu adevarat, Canon de pocainta catre IIsus si Canon catre ingerul pazitor, paraclisul 1 si 2 si rugaciunea mintii pretutindeni.
Le spun dupa cum imi spune inima, in unele zile de mai multe ori, alteori deloc, dar in fiecare zi cand ma trezesc multumesc pentru ca mi-a dat inca o zi sa traiesc si sa ma bucur de toate si cer sa mi se ierte greselile daca e posibil.
Tatăl nostru - pentru că așa ne-a învățat să ne rugăm Mântuitorul nostru...iar alte rugăciuni ar fi cele ce se citesc din inimă, ca atunci când copilul vorbește cu tatăl lui, când îi spune că îl iubește, că îl doare ceva, că are o nevoie...sau pur și simplu când tace și ascultă ce are tata de spus.
Eu mă rog la prietenul imaginar să-mi dea ceea ce eu nu sunt in stare să-mi iau singur.
Aaa, mă mai rog să mă ajute cu o nevastă, să fac sex in noaptea nunții cu ea pentru că nu vreau să mor virgin.
Eu sunt lenes: ma rog rar si putin. Spun ca vamesul de la templu: "Dumnezeule, fii milostiv mie, pacatosului!" si "Maica Domnului, scapa-ma pe mine, pacatosul!". Sau "Doamne, miluieste!" si "Doamne, ajuta!".
DeProfundis99 întreabă: