1. Am aflat când am realizat despre toate problemele lumii (răutatea, lăcomia, narcisismul, corupția, ignoranța, minciunile, și lista continuă), și cineva cu o inimă curată ar trebui să o repare. Nu mă cred un sfânt, dar încerc să fiu mai bun, și încerc să-i fac pe alții să fie mai buni. Pur și simplu mă simțeam atât de slăbit, și în cap mi se băteau atâtea negativități, încât simțeam că lumea întreagă era pe umerii mei. Cu cât acceptam mai mult această idee, "menirea"/ "sarcina" de a căra lumea pe umeri devenea mai ușoară de suportat.
2. Pe urmă am înțeles mai bine despre creațiile lui Dumnezeu, și iubirea sa. Nu, nu m-am mântuit, sau am renunțat la păcate, sau mă rog în fiecare seară, sau citesc Biblia frecvent, sau mă duc la biserică. Nu am destulă voință pentru a face astfel de lucruri.
3. Pe urmă, am înțeles mai bine despre căderea lui Lucifer, planul lui de a fi deasupra lui Dumnezeu, și să controleze totul, și cum toți urmează căile negative (sau mai exact, să facă ce vor).
P.S.: Nu încerc să convertesc pe cineva, n-am putere îndeajuns pentru a realiza așa ceva, și ar depinde mai mult despre voința fiecăruia. Am enunțat aceste motive pentru că "starea de bine" poate fi explicată și din alte perspective (economică, psihologică, științifică, politică, etc), nu doar din perspectiva religioasă și/sau perspectiva lui Dumnezeu (să nu apară cineva să zică că "din cauza religiei s-au întâmplat atâtea lucruri, și încă se întâmplă..."; nu, atâtea lucruri care s-au întâmplat, și încă se întâmplă, au fost și din multe alte motive, nu doar religioase).
Dumnezeu cu fiecare are un plan trebuie sa il aflii, un duhovnic bun te poate ajuta.
Am aflat-o atunci când am pus sfoară la gât și nu am reușit să mă sinucid
axton întreabă:
anonim_4396 întreabă:
anonim_4396 întreabă: