Rugaciunea mea nu este una pe care o practic, nu are o mecanica anume.
E parte integranta din cine sunt eu ca om. Pentru mine faptul ca iubesc oamenii si nu vreau sa imi fie bine cu pretul suferintei lor este rugaciunea mea.
In fiecare clipa cand ma framant si caut o solutie prin care sa fiu si eu fericit, dar si ceilalti, ma rog.
In fiecare clipa cand iert pe cineva si aleg sa ma indepartez de el in loc sa doresc sa ma razbun, ma rog.
Cand fac dragoste, ma rog.
Cand ma rog, caut tot ce e mai sfant in mine si caut sa il scot la suprafata.
Il vad pe Dumnezeu ca pe o parte integranta din mine. Care poate oricand sa devina un tot, cu singura conditie ca eu sa permit, sa imi doresc din toata inima.
anonim_4396 întreabă:
anonim_4396 întreabă:
DeProfundis99 întreabă: