Voi pe la ce varsta si in ce circumstante v-ati indepartat de religie si credinta in general devenind atei?

Eu m-am îndepărtat de credință la 19 ani in urma unei depresii sentimentale. Am ajuns la concluzia ca Dumnezeu sau e rai sau nu există. Nu m-am mai rugat, mu am mai citit Biblia decat exrem de rat, sa vad ce zice de cei rai, ce ii așteaptă la final eventual. La 23 de ani, la incurajarr unui crestinin pe care il admiram pentru prietenia apripata cu Dumnezeu =L-am provocat pe Creator daca exista sa mi se reveleze. Credeam mai degeaba ca nu se va întâmpla nimic si o sa-i spun ca am incercat drgeaba. Ce s-a întâmplat mi-a revolutiinat viata, am scris la intrebarrile mele cum a fost experienta care m-a readus la credinta crestina.

Un religios nu se va indeparta niciodata de Dumnezeu!
Cel/cea care s-a indepartat si a devenit ateu a facut parte din religie pentru ca parintii lui l-au botezat in biserica dar el/ea niciodata n-a fost religios din propria vointa, deci nu putem spune ca dupa o anumita varsta a devenit ateu pentru ca acea persoana nu a fost credincioasa niciodata!

Niciodată. De la 16 ani am început să mă informez direct despre religie, filozofie și ateism și cu cât acumulam mai multă cunoaștere cu atât poziția ateistă mi se părea mai ridicolă.

E o întrebare foarte interesantă — și dacă ar fi să-ți răspund ca un om, aș spune cam așa:

Mulți oameni se îndepărtează de religie undeva între adolescență și tinerețe, mai ales când încep să pună întrebări mari și să caute răspunsuri logice sau științifice. Pentru unii, e vorba de experiențe negative cu instituția religioasă, pentru alții pur și simplu de faptul că lumea e mai complexă decât explicațiile religioase tradiționale.

Unii devin atei după ce citesc lucrări filozofice, științifice sau texte religioase în profunzime și încep să le pună sub semnul întrebării. Alții se declară mai degrabă agnostici — adică nu spun că „nu există Dumnezeu", ci că nu avem suficiente dovezi să știm sigur.

Totuși, sunt și oameni care rămân credincioși toată viața sau revin la credință după o perioadă de îndoială. Nu e o linie dreaptă.