M-am impacat de mult cu gandul ca pot muri acum sau mai tarziu, nu cred ca ma sperie moartea mea, moartea celorlalti da, de asta nu imi dau seama care moarte ma sperie de fapt, oricum, doar moarta o sa am liniste si o sa ma odihnesc, desi n-o sa mai exist ca sa constientizez ceva 
, macar n-o sa constientizez suferinta (mi-e mila de aproape tot ce misca, dar daca ma ameninti in vreun fel sau ai treaba cu cuţa (un cuţ, o cuţă) mea, pe care ma simt datoare s-o apar, ai pus-o, si apoi nu am liniste, dar daca n-o protejez, iar n-am liniste).
Răspunde
Ordonare:
După relevanţă
Răspunde
Nu,pentru ca Biblia arata ca omul cand moare e inconstient, nu mai stie nimic.Eclesiastul9:5,6,10.Apoi,Dumnezeu ii va invia pe cei drepti pe un pamant care va fi transformat in paradis, dupa distrugerea sistemului rau de lucruri.Psalmi37:9-11,29,Ioan5:28,29
Omul NU e "inconstient" dupa ce moare. Sufletul este o vesnica Constiinta:
"Şi a murit săracul (Lazar) şi a fost dus de către îngeri în sânul lui Avraam." - Luca16, 22;
"Sunt strâns din două părţi: aş dori să mă mut şi să fiu cu Hristos, deoarece asta ar fi cu mult mai bine. Dar pentru voi este mai necesar să rămân în trup" (Filipeni 1, 23-24)., etc...
Dacă existenţa lui Pavel alături de Hrisos în viaţa de dincolo, ar fi mult mai bună rezultă de aici că este o existenţă CONŞTIENTĂ în care sufletul nu dispare pur şi simplu.
Ma-ntreb ce-i mai infricosator: sa stii c-o sa mori si gata, s-a terminat totul, sau sa stii c-o sa traiesti vesnic.
Oricât am încercă să o dăm,tuturor, cred, ne e frică. E instinctual. Dacă pornim de la premisa că noi suntem niște animale intelectuale, nu ne vom putea depăși niciodată teama de moarte, poate doar prin hipnoză. Dacă!
Sincer, eu cred ca tuturor le este frica de moarte. Pentru ca nimeni nu stie exact ce e si ce simte in acele clipe cind isi da sufletul.
Desigur sint oameni mai curajosi sau mai putin curajosi care se manifesta diferit la apropierea mortii. Oricum, cred ca un sentiment de teama (sau chiar groaza) exista la fiecare.
Cunoștințele pe care le-am dobândit recent m-au făcut chiar să îmi doresc moartea și nu din ce știu eu ce motiv de frustrare depresivă ci pentru că știu ce mă așteaptă după. Știu că mă duc să îmi ocup locul meu în Rai pentru care Isus a murit pe cruce și am mare grijă să păstrez acel loc (spovadă, rugăciune, fapte prin care arăt că îmi pasă de aproapele). Mi-ar fi frică să moară un apropriat care nu ține cont de aceste lucruri căci știu că îi vor aștepta o vreme îndelungată petrecută în Purgator sau chiar mai rău. Oricum, ar fi mai bine să nu mor acum căci ar fi o mare lovitură pentru familia mea care și așa a suferit destule pierderi, dar până atunci voi continua să privesc spre viitorul de după moarte și aici pe Pământ să trăiesc o viață alături de Dumnezeu și făcând binele. 
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
