Vreau sa dezbatem un subiect poate mai putin discutat ai anume despre constiinta, ce parere au crestini despre suflet (constiinta) dar si ateii daca ea mai continua sa traiasca sau nu dupa ce trupul moare? Aşadar, întrebarea cheie în ceea ce priveşte existenţa sufletului este dacă mintea (sau conştiinţa) poate continua să existe în absenţa corpului sau, aşa cum afirma un prieten sceptic al lui Socrate, sau ea încetează să existe în urma dispariţiei corpului aşa cum muzica unei harpe încetează în urma distrugerii harpei. Este constiinta ceva material sau este imateriala? De aceea, cei care cred în suflet au parte de o provocare: dacă sunt de părere că sufletul poate conserva aceste abilităţi şi după distrugerea creierului, în urma decesului, ei trebuie să explice de ce sufletul nu le poate conserva atunci când este distrusă doar o porţiune a creierului.Din ce în ce mai multe dovezi sugerează că toate aspectele minţii şi personalităţii umane sunt dependente la un anumit nivel de creier. Astfel, la fel ca în cazul persoanei oarbe, ne putem întreba despre o persoană cu anumite leziuni cerebrale care nu poate gândi raţional sau simţi emoţii: dacă are un suflet care poate gândi raţional şi simţi emoţii, de ce nu poate face aceste lucruri? De ce stă o vătămare parţială în calea sufletului dacă distrugerea întregului creier şi a trupului uman nu-l poate opri? De altfel, cu toţii suntem conştienţi de strânsa legătură dintre creier şi minte: alcoolul, spre exemplu, ne îmbată, afectându-ne astfel atitudinea faţă de risc, faţă de normele sociale şi schimbându-ne alte aspecte ale personalităţii. Cu toate acestea, alcoolul este o substanţă fizică; dacă mintea noastră depinde de un suflet non-material, de ce ar fi atât de schimbată de o anumită moleculă de carbon, hidrogen şi oxigen? De asemenea, ştim că o ceaşcă de cafea (ca să nu mai vorbim despre droguri precum heroina sau cocaina) ne schimbă stările mentale. De altfel, chiar şi nivelul de apă din organism ne poate afecta personalitatea. Neuroştiinţele şi biologia oferă tot mai multe explicaţii pentru aceste legături intime între minte, corp şi creier. In concluzie cum raspund crestini intrebarilor de mai sus?
Ordonare:
După relevanţă
Din punct de vedere logic posibilitatile sunt doua: da sau ba, iar raspunsul onest este ca nu se stie.
Răspunde
Biblia arata clar ca omul e sufletul.Geneza2:7.Apoi,sufletul moare si merge in pamant.Geneza3:19.Ezechiel18:4.Cand moare, nu mai este constient de nimic si nici creierul, nici constiinta nu mai fuctioneaza.Eclesiastul9:5,6,10.Toate acestea sunt argumente biblice, nu idei personale.
Eu nu inteleg ce legatura are ateismul cu sufletul? eu ca ateu nu cred in existenta sufletului, cred ca suntem constinta si o data ce murim se termina totul, decat sa ma mint ca voi prin fantezi accept realitatea
Sunt uimita si foarte speriata. :O Incepi cumva sa nu mai crezi in suflet, sau ai raspunsuri "stiintifico"-fantastice pentru intrebarile tale, dar astepti raspunsurile altora ca sa le expui? Stiu ca nu e un raspuns, am raspuns la intrebarea asta de m-am saturat.
Sufletul este nemuritor. Constiinta este ecoul glasului lui Dumnezeu in sufletul omului.
Ai citit intrebarea? Daca nu, te rog sa o recitesti, da un raspuns cat de cat rational.
Răspunde
Ar fi fain sa putem anula empatia unor crestini sa vedem ce mai sopteste dumnezeu in sufletul lor.
Prietene, observ ca, in continuare, arunci cu comentariile tampite. Intrebarea era "ce parere au crestinii despre suflet (constiinta)?", iar omul a raspuns la ea cat de poate de punctual.
Ce-ar fi sa recitesti tu mai intai intrebarea, apoi raspunsul, si sa dai comentarii cat de cat inteligente?
Totusi nu e un raspuns la dilema.
Daca te macina dilema, ofera TU un raspuns propriu, nu te agata de ale altora. Si nu in modul asta obraznic, rupt de realitate. NU te obliga nimeni sa crezi ce crede milan sau altii, dar nici nu e normal sa vanezi prosteste si la intamplare, afirmatiile altora, mai ales rupt de context si de informatie cum pari. Putem, in cel mai rau caz, sa cerem lamuriri suplimentare, acolo unde nu pricepem, nu sa somam alti utilizatori. O zi faina!
Nu pe mine ma macina, in caz ca nu ai observat stimatul care a pus intrebarea e macinat, iar opinia mea, e clara, dar insa nu consider ca asta ar fi raspunsul pe care il asteapta. Apropo nu eu sunt cel care face afirmati irelevante.
Una e constiinta si alta e mustrarea de constiinta despre care vorbea milan. Cornel intreba despre suflet/constiinta.
Omul a raspuns ce a crezut de cuviinta si conform cu ceea ce crede. Nu am spus ca acesta ar fi si raspunsul meu.
"Afirmati" nu, "afirmatii" da! 
Dar, in caz ca te roade grija profunda pentru stimatul care a pus intrebarea, da-i tu un raspuns, asa cum crezi de cuviinta.
Nici eu n-am spus ca acela ar fi raspunsul tau, ci ca seby105 pare nou si iti cauti motive de cearta cu el, avea dreptate ca raspunsul lui milan n-a fost la subiect. 
Apropo, mi-ai raspuns odata si ai sters, era "rog utilizatorii sa observe" (asta imi apare in mail), deci, ce act jucai (de ce te plangeai iar sau la cei ai picat iar victima, inocenta, desigur)? Ti-am zis ca tu nu raspunzi sa lamuresti, ci sa vada altii ce jm€€k3r esti, actorie.
Am sters tot atunci. Mi-am adus aminte ca nu poti conversa civilizat cu nesimtitii.
Ca tu tare simtit esti. N-ai sters tot, ai stes doar anumite raspunsuri si intrebarea, ca picai naspa in fata celor carora vrei sa le arati ca esti cel mai cel. Patetic de penibil. Sunt curioasa, si pentru vrajeala asta de pe net te platesc pocaitii? Pentru racolat fraieri stiu ca esti platit.
Cuvintele tale sunt demonstratia clara a celor spuse de mine mai sus. Nu am nimic de adaugat si nu simt nevoia sa ma justific.
Ca tocmai ti-am zis ca esti super fatarnic, altfel rugai utilizatorii sa observe cat de nesimtita sunt si ce baiat de gasca esti tu.
Rog utilizatorii sa observe ce nesimtita e fata de mai sus si ce baiat de gasca sunt eu. Multumita?
Aha. ^.^ Ma duc sa ma cinstesc cu niste pepsic ca ma stiu in ale citirii oamenilor, de fapt ma ajuta forte oculte, dar ramane intre noi.
Forte oculte da, ajutor... ba!
Las ca te "răcorești" azi la vot! Ai de unde sa alegi, oferta e foarte variata, atei, ortodocși, "pocaiti", catolici, romani, țigani, germani, barbati, milfuri, săraci, bogați, prosti, șmecheri, etc., etc., etc.
Macovei. Fugi ca mai ai timp s-o votezi!
Da, mai martziane psihologia e foarte oculta...
Seby, doamna e orice numai psiholog nu. "Fortele ei oculte" nu au nici o legatura cu stiinta. La fel cum nu ai nici tu.
I-a a zis ca cunoaste oamenii, iar de obicei o ramura a psihologie se ocupa cu cunoasterea gandiri umane, iar tu ai sugerat ca se ocupa cu forte oculte (in opinia mea cand vorbesti de ocultism, vorbesti in necunostiinta de cauza, deoarece nu ai studiat in genre ce admit acele curente de gandire).
Mda. "Cunoasterea gandiri"... 
Prietene, tu chiar nu ai teme de facut?
Nu ma identific ca fiind crestin, totusi, tin sa precizez ca acea "constiinta" de care vorbesti o are orice fiinta care este constienta de princiupiul cauzei si efectului si care are o oarecare idee despre idea de "bine" si "rau". Desigur, acestea sunt subiective, deci depind de adevarul cunoscut fiecarui individ.
Ca sa-ti raspund la intrebare(desi nu sunt un individ apartinand grupului tinta): Unele invataturi spun ca organele sunt legate de suflet prin campuri energetice, astfel sufletul este legat de organul specific indiferent de cat de cat afectat este de diverse afectiuni fizice.
Nimic ce nu apartine lumii fizice nu traieste fiindca termenul se refera strict la tipul de eistenta materiala.
TRĂÍ, trăiesc, vb. IV. 1. Intranz. A se afla în viață; a exista, a viețui.
Sufletul este dincolo de ceea ce numim viata. O parte din sursa, daca vrei.
Constiinta este o acumulare de ganduri(deci n-are treaba cu sufletul).
Ca sa-ti fac o diferenta:
Presupunand ca diverse invataturi sunt adevarate, exista 2 ipostaze ale finite: corpul fizic si corpul eteric, format la randul sau din suflet si spirit.
Tu pui la indoiala existenta celui de-a doua ipostaze, deci implicit si existenta spiritului.
Nu stiu sa-ti raspund mai departe. Personal, consider ca si corpul fizic poate sustine toate procesele atribuite corpului eteric. Deci fie ca-l avem, fie ca nu-l avem, tot fiinte suntem.
Buna. Dupa parerea mea, tu faci o confuzie si anume constiinta nu este sufletul omului. Omul se imparte simplist in 3 corpuri: fizic, mental si spiritual. Constiinta este doar o subcategorie a corpului mental. Pe langa constiinta, corpul mental mai are subconstientul si inconstientul. Sufletul omului este considerat corpul spiritual si acesta e caracterizat prin imortalitate.
Prin aceasta clasificare pot fi explicate toate nedumeririle tale.
,, Din ce în ce mai multe dovezi sugerează că toate aspectele minţii şi personalităţii umane sunt dependente la un anumit nivel de creier."
Nu, toate aspectele omului sunt dependente intre ele. De exemplu, daca stai in frig(problema a corpului fizic) te imbolnavesti si capacitatea de a efectua efort psihic se diminueaza(problema a corpului mental). Daca cineva te insulta in public(problema a corpului emotional) rosesti(reactie a corpului fizic).
,, Cu toate acestea, alcoolul este o substanţă fizică; dacă mintea noastră depinde de un suflet non-material, de ce ar fi atât de schimbată de o anumită moleculă de carbon, hidrogen şi oxigen? "
Starea normala a corpului este aceea de sanatate. Orice problema a corpului fizic apare din cauza unei probleme emotionale. Mintea nu e schimbata, ci in starea de ebrietate activitatea ei e diminuata. Omul consuma bauturi alcoolice dintr-un anumit motiv care isi are originea in corpul emotional, asadar mintea e afectata din cauza corpului emotional.
,, De altfel, chiar şi nivelul de apă din organism ne poate afecta personalitatea. " Nivelul de apa din organism nu afecteaza personalitatea, caci consolidarea personalitatii este un proces indelungat. Crezi ca poti sa-ti schimbi personalitatea pe care ti-ai creat-o in 30 de ani din cauza ca n-ai baut suficienta apa? Nu, se afecteaza doar modul in care ne manifestam fata de lumea exterioara pe moment.
Cred ca ar trebui sa iti revizuiesti definitia asupra unor notiuni, observ ca faci mici confuzii.
Da, totul se rezuma la problema duala a "Creierului generator de Constienta (viziunea naturalista)" si/sau "Constienta generatoare de "material", inclusiv de creier (supranaturalism)" caz in care acesta (creierul ca organ) devine un simplu receptor pentru Constienta si inclusiv pentru "sursa" activitatii electrochimice a acestuia, tradusa prin activitatea mentala.
Este o problema de varf in Neurostiinte (si stiinte in general). Pe de-o parte, Neurostiintele nu detin instrumentele necesare, precum nici Metoda Stiintifica nu detine epistemologia necesara pentru adresarea acestei probleme: Cum de este creierul capabil sa genereze Constienta, experienta directa de "eu"? Care zone ale creierului sunt direct responsabile si cum de este posibil acest fenomen, daca ar fi sa-l explicam in termeni neurobiologici? Care este corelarea directa intre activitatea neurotransmitatorilor de un anumit tip, transferului ionic dintre neuroni, engrame neurale si ansamblul de efecte denumit Qualia, printre care se numara inclusiv Constienta, posibilitatea generarii de ego (si chiar anihilarea acestuia)? Care este acel mecanism care permite activitatii electrochimice a creierul sa fie "ajustata" in functie de stimuli externi sau inclusiv cei interni (de pilda, devin constient de ceva, realizez ceva, activitatea mea mentala este ajustata si modelata in consecinta (masurabil prin EEG sau RMNf) cu toate ca nu am stimuli externi directi)? Daca ar fi consideram, prin analogie, foarte simplificat, activitatea electrica (aferenta mentalului) drept un circuit electric inchis, in care componentele (rezistorii/condensatorii/bobinele/etc.) sunt neuronii (Soma-corpurile neuronale), iar cablajul, dentritele, axonii, glialele, etc. oricum ai lua-o, circuitul are nevoie de un "intrerupator" de "ceva" care in prima instanta sa-l "aprinda" (indiferent cum va functiona dupa aprindere). Care este acesta si de ce natura este, tine de directia de abordare. Metoda Stiintifica este, din punctul de meu de vedere, intr-un impas aici, un impas generat de problema unui "Eu" care-si doreste sa studieze "Eul" (dorinta de unde vine? si ce corelari neurobiologice i se pot gasi?), un cerc vicios care incearca sa-si depisteze sursa.
Complet alte perspective asupra Constientei exista in sfera spirituala orientala, in Veda, Budism, Advaita, Yoga, chiar si in Crestinism etc. insa aceste "cai" folosesc fiecare limbaje specifice, extrem de complexe si particularizate la practica lor, ceea ce le face neasimilabile in mod direct cu stiinta, (impreuna cu "caracterul" doctrinar, foarte ridicat). Fara indoiala in aceste areale, limbaje, exista notiuni si terminologii care fac referire la un "Ceva" (nondual), generator inclusiv de Constienta. Posibil ca acesta sa fie un "punct terminus" comun cu notiunea de "suflet" din Crestinism, dar corelarea este extrem de greu de facut.
Si totusi, chiar daca vorbim de un generator extern (desi sansele sunt slabe, deoarece omul nu e o specie unica pe Terra, dar constienta sa, da) tot nu raspunde la urmatoarea intrebare
e ce cand un nerv (de exemplu cel optic) nu mai functioneaza, nu mai exista ceva care sa il inlocuiasca? Simturile s-au dezvoltat ca viata sa aiba legatura cu mediul, insa daca moare creierul deci implicit si organele de simt, in lipsa lor nu exista simturi, deoarece eu este o entitate enegico-informatica (informatia care circula sub forma de impuls electric, care e energie) desi poate fi teoretic conservata, pe langa dilema faptului ca conservaria memorie nu asigura conservaria personalitati, daca ajungem sa adimitem ca exista viata dupa moarte, intrebarea e cum vom capta noi informatii in lipsa simturilor?
Da, asa este. Din perspectiva rationala si stiintifica nu vad cum s-ar putea raspunde intr-un mod non-fragmentar si complet la aceste probleme, deoarece suntem izbiti de paradoxul pe care l-am mentionat (Ceva ce este capabil de cunoastere, doreste prin cunoastere sa studieze cunoasterea si originea ei, urmarind sa obtina tot cunoastere). Cat despre nervul optic, este aproape aceeasi situatie cu, de exemplu, cazurile de amputare a unui membru. Adaptarea la mediu tot are loc (pentru ca individul continua sa subziste, n-are importanta cum si cat de eficient - prin intarirea musculaturii generale, carje, reducerea vitezei de deplasare, etc.), insa asemenea cazuri de "accidentare" pe plan fizic ar fi putin cam ideal sa poata fi inlocuite sau "regenerate" cu maxima eficienta. Daca un nerv optic este avariat sau lezat, acest caz coincide cu o "semi-orbire". Bun, stim ce se intampla in cazul orbilor. Multe alte zone ale creierul se restructureaza in consecinta pentru a putea compensa (prin celelalte simturi si facultati) lipsa simtului vizual. De pilda, auzul si simtul tactil se amplifica considerabil (Zonele Brodmann aferente vazului si a asocierilor vizuale fiind reconvertite functional in zone care sa deserveasca celelalte simturi), asta atragand dupa sine si dezvoltarea peste normal a Hipocampului (pentru a putea sustine o orientare spatiala extrem de precisa si detaliata precum si o memorie spatiala/harta mentala), etc. etc. Un mecanism general de adaptare si compensare exista, sub forma unei "programari" intrinseci, la nivelul creierului.
Viata dupa moarte e crucial de abordat dintr-o perspectiva bine prestabilita si convenita in prealabil, altfel discutiile vor intra in contradictoriu. Trebuie convenit asupra unei viziuni si intelegeri asupra naturii "Constientei/sufletului generator de materie/energie/informatie (inclusiv de creier capabil de a procesa informatie)". Daca se convine asupra acestei imagini (intr-un context adecvat) atunci pe cale logica se deduce ca "Sursa suprema", Constienta, este starea implicita, e firescul, iar materia/energia/informatia/spatiul/timpul sunt doar manifestari care au loc pe "fundalul" Constientei Supreme, nonlocale, absolute. Fiind cea care genereaza inclusiv posibilitatea existentei unui mecanism capabil de a asimila informatie (creierul/mentalul/intelectul), trebuie sa-i fie implicit superior acestuia (inclusiv in materie de "senzorialitate" sau "metasenzorialitate"/informatie), lucru confirmat in diferite practici si traditii, insa complet absurd, stupid si imposibil daca este vazut prin prisma stiintifica/rationala, deoarece metoda stiintifica si ratiunea nu pot patrunde si extrage dovezi dincolo de arealul material al retelelor si engramelor neurale, deci va considera problema "Constientei Supreme generatoare de... univers pana la urma" fie stupida si non-stiintifica, fie o problema ce tine de "necunoscut" de "nu stim INCA, dar lucram la asta...", insa cei mai multi materialisti vor prefera pozitia "Constienta este in sine generata de creier (de materie) la fel ca toate celelalte simturi/fenomene, nu stim cum si nu suntem siguri de asta, n-avem un tablou general, dar asta preferam sa credem (in timp ce cercetam) - deci viata dupa moarte tine de psihopatologie". Stiinta ne poate duce pana in punctul acesta, mai departe, fiecare e pe cont propriu si merge unde se simte mai "atras".
Conștiința nu este independenta, fără alte părți/funcții ale corpului, ea nu ar putea exista.
Conștiința este ceva material, nu spiritual, oricate reactii de bio-chimie sunt acolo.
Presupunand ca "sufletul" (constiinta) exista si continua dupa moarte, cum ar putea primi informatie si transmite comenzi fara ajutorul unui sistem nervos?
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
