Vreau sa-mi spuna si mie un ateu ce l-a determinat sa treaca de la crestinism la ateism?
Asa erau parintii tai, pur si simplu ai vrut o schimbare sau ai simtit a Dumnezeu nu te-a ajutat intr-un moment in care ai avut nevoie?

Logica si ratiunea m-a impins sa parasesc orice religie si orice zeu! Pe scurt, am pus stapanire pe creierul meu limbic (subconstient) care nu face legatura dintre realitate si basme, dar iti poate fi un ''prieten'' bun daca stii sa-l educi.

Eu ce raspuns mai formulez acum?

Când erai copil, ai crezut în Moș Crăciun?
Dacă ai crezut și nu mai crezi, ce te-a determinat să nu mai crezi?

Pot sa-ti spun parerea mea despre ceea ce mi-ai raspuns mai sus. Consider ca e gresit sa analizezi tot ceea ce se intampla in jurul tau, sentimentele, credintele pe care le ai si sa incerci sa le transformi pe toate in ceva ce poate fi definit. Cred ca exista multe lucruri in lumea asta ce nu pot fi definite si sunt reale. Eu cred in Dumnezeu pentru ca imi place sa cred in el si pentru ca am nevoie sa cred in el. Mi se pare extrem de normal sa crezi intr-un personaj ( fie el fizic sau mitic) care te invata numai la lucruri bune si care iti spune sa iubesti tot ceea ce este bun.

Suntem categorii de oameni cu evolutii mentale si spirituale diferite.

Daca mediul de viata este corespunzator, idei bine plantate in subconstient la varste fragede cand nu exista discernament si capacitate de intelegere de catre persoanele din jur sau diverse teorii religioase, Dumnezeu ajunge sa existe.
Intr-o mai mare sau mai mica masura, depinde cat de prielnic este mediul de viata.


Ateu devii cand realizezi ca reactionezi in functie de proprile prejudecati.
Prejudecati acumulate prin doctrina si interpretate de subconstient.


Ce sanse mai erau sa credem in zei daca nu erau teorii religioase, fie ei si abstracti?

Dumnezeu de care zici tu nu stiu ce lucruri bune te invata! Daca studiezi Vechiul Testament (Biblia) o sa-mi dai dreptate. Sa-l studiezi pe tot, nu doar unele versete pe care ti le da la scoala!

Am "trecut" la ateism (ceea ce e impropriu spus, ca nu e ca si cum as trece de la o religie la alta, ci reprezinta renuntarea la credinta) atunci cand am inceput sa-mi pun anumite intrebari si sa realizez cum sta treaba in legatura cu diverse lucruri. Parintii mei nu au avut nicio influenta in ceea ce priveste religia sau absenta ei. Sunt crestini ortodocsi, insa nu practicanti, ci doar respecta anumite idei, care, de fapt, sunt in mare parte provenite din superstitii, nu din credinta. Pana pe la 12-13 ani pot sa zic ca aveam oarecum credinta, deoarece asa fusesem invatata, insa eram totusi putin sceptica si pe atunci. Treptat, am inceput sa ma documentez din diferite surse in legatura cu subiectul si am tras anumite concluzii, intr-un mod rational. Mi se pare irational sa crezi in existenta unei puteri superioare si atotputernice care sta zi si noapte cu ochii pe toata populatia planetei (si banuiesc ca nu numai), neavand alta ocupatie decat sa tina evidenta a tot ceea ce facem, catalogandu-le drept "fapte bune" sau "pacate". In concluzie, sunt atee datorita concluziilor pe care le-am tras in urma documentarii pe acest subiect.

Fii sigur ca nu o sa-ti dau niciodata dreptate. Sunt sigura ca fiecare om de pa pamant cand se gandeste la Dumnezeu nu se gandeste la batai, vorbe urate, rautate...se gandeste la bunatate, milostenie, iubire si toate lucruruile bune in general.Prin acestea se identifica Dumnezeu. Nu trebuie sa studiez intregul Vechi Testament ca sa stiu ce lucruri bune ma invata Dumnezeu. Trebuie sa stiu doar cele 10 porunci prin care Dumnezeu spune sa nu ucidem, sa nu mintim, etc. Mie acestea mi se par lucruri bune care ma invata Dumnezeu. Tie nu?

Ei bine in Vechiul Testament Dumnezeu a ordonat niste genocide.

Ba trebuie sa studiezi toata Biblia inainte de a te declara judeo-crestin. Stii macar ce contine Biblia? Nu! Si atunci de ce comentezi? Te asigur ca o sa-mi dai dreptate, daca vei citii Biblia.

Nu e o trecere, e o realizare.

Niciodata baieti, niciodata. Dumnezeu inseamna prea mult pentru mine. Oricum mersi de raspunsuri, a fost interesant..Pacat ca nu am toata seara la dispozitie. As fi o colega de intrebari si raspunsuri foarte buna.

Nu-mi pot imagina ceva mai perfect decat mine cum este Dumnezeu.

Pur si simplu nu mai cred in d-zeu cum nu mai cred nici in mos craciun.

Ratiunea in primul rand
si apoi stiinta

Vrei sa vezi ce te invata dumnezeul tau?

"Iar tot cel ce nu va căuta pe Domnul Dumnezeul lui Israel să moară, ori mic de va fi, ori mare, ori bărbat de va fi, ori femeie." (II Cronici 15:13)

"şase zile să lucraţi, iar ziua a şaptea să fie sfântă pentru voi, zi de odihnă, odihna Domnului; tot cel ce va lucra în ziua aceea va fi omorât." (Exodul 35:2)

"De se va găsi cineva dormind cu femeie măritată, pe amândoi să-i daţi morţii" (Deuteronomul 22:22)

Si mai sunt multe porunci d-astea. Judeca tu cu mintea ta proprie si spune-mi daca astea sunt lucruri bune.

Intr-adevar, biblia contine si indemnuri laudabile, dar ele sunt date de niste oameni. Indemnuri catre bine gasesti peste tot, in interiorul sau in afara religiilor. Si cel mai bine e sa iti alegi din toate ce e mai bun, nu doar un singur set pe care sa-l pui pe seama unei fiinte invizibile pe care n-ai vazut-o niciodata.

Tarile cu cel mai ridicat nivel de trai sunt culmea, tarile cu cei mai multi necredinciosi. Ei cum stiu sa traiasca asa de bine fara sa le spuna biserica ce sa faca?

Faptul ca iti place sa crezi nu inseamna ca si exista, iar cand spui ca AI NEVOIE sa crezi, cred ca e mai mult rodul a ceea ce ai fost invatata (crestinismul e ffffoarte persistent in a se lauda ca fara el nu se poate, iar oamenilor le intra in cap asta cand aud atat de des si de la tipi atat de siguri pe ei).

Cat de mult imi place aceasta fraza : Am nevoie sa cred in el.
Deci din egoism crezi in el.
Contrazice-ma.

Iar ineptie mai mare ca asta nu am auzit : Te invata numai lucruri bune!
Adica lipsa moralitatii este lipsa credintei in Dumnezeu!?
Binele si raul sunt doar iluzii, extreme intre care tu crezi ca oscilezi armonios si iti dau senzatia ca esti importanta.

Iar daca tu crezi ca nu este nimic gresit in a crede in ceva mitic esti responsabila, dai putere corporatiilor.

Nu ai intels absolut nimic din mesajul meu.
Trist.

La 12 ani am inceput sa realizez ca anumite lucruri chiar nu se leaga, daca dumnezeu este bun atunci de ce exista raul sau daca banul e ochiul dracului atunci de ce trebuie sa pui bani in cutia milei sau sa-i dai unui preot...

Este esenţial să fie făcută diferenţa între,,iniţiativa omului" şi,, iniţiativa lui Dumnezeu", între,, mesajul subiectiv al omului" şi,, mesajul obiectiv al divinităţii". În Vechiul Testament avem într-o foarte mică măsură intervenţia lui Dumnezeu şi într-o foarte mare măsură intervenţia omului (lideri ai poporului, bătrâni, oameni simpli, profeţi, etc...). Aşa se explică "genocidele" de care spui. Altfel., nu văd cum…

Au fost puţine cazurile în care Dumnezeu a intervenit direct, putându-i-se astfel asocia Lui, afirmaţiile, cerinţele sau sfaturile... În rest a fost misiunea profetului, făcută şi exprimată, mai mult sau mai puţin corect,, în numele lui Dumnezeu

- Este important să se disocieze naţionalismul brutal, intoleranţa violentă, puritanismul etnic specific evreilor de mesajul obiectiv, general valabil şi neinterpretat al lui Dumnezeu (nu este uşor, pentru că poporul evreu a grefat deasupra mesajului divin, propriul lor naţionalism subiectiv, interpretându-l după voia lor şi alterându-l astfel parţial).

Deosebind mesajul lui Dumnezeu de cel al oamenilor, se observă cu claritate faptul că şi în cazul Vechiului Testament (chiar dacă nu cuprinde,, religia iubirii"- creştinismul), din contextul integral, reiese tot un Dumnezeu al iubirii, iertării, purtării de grijă, corect în egală măsură cu toate popoarele…

...realizarea faptului că oportunismul a învins, trăiască ignoranţa!

Într-adevăr, este esenţial să fie făcută diferenţa între,,iniţiativa omului" şi,,iniţiativa lui Dumnezeu", între,, mesajul subiectiv al omului" şi,, mesajul obiectiv al divinităţii". În Vechiul Testament avem într-o foarte mică măsură intervenţia lui Dumnezeu şi într-o foarte mare măsură intervenţia omului (lideri ai poporului, bătrâni, oameni simpli, profeţi, etc...

Omul are la dispoziţie şi poate accesa: libertatea, influenţa, forţa, energiile sale pozitive şi negative şi chiar blestemul, ca în exemplul pe care tu l-ai dat, cel cu bătrânul şi ursul. Blestemul este o forţă, o legătură care acţionează independent, ca şi libertatea de a face bine sau de a face rău... Astfel nu este normal ca actele noastre bune sau rele, mângâierile sau loviturile, date de noi în virtutea libertăţii noastre, să le atribuim lui Dumnezeu. Această regulă se aplică în fiecare dintre cazurile prezentate de tine...

De multe ori, profeţii, Moise, Elisei sau alţii, afirmau cu de la sine putere indicaţii pentru păstrarea unităţii şi tradiţiilor evreieşti (indicaţii mai inspirate sau mai puţin inspirate),,, împrumutând" incorect autoritatea lui Dumnezeu atribuindu-le indirect Acestuia şi ieşind astfel mai mult sau mai puţin din liniile misiunii lor specifice de,, profeţi". ...Au fost momentele în care,, naţionalismul" a avut pentru ei întâietate în faţa sarcinilor spirituale...

De unde scotii tu regulile astea generale nu-mi dau seama.
Si nu cred ca exista altii mai perfecti ca mine? Mai degraba cred in exstenta Lui Dumnezeu decat sa cred in asa ceva.

Scoti

Ce-mi place atitudinea crestina. Tu esti in varf si privesti la amaratii de jos. Asta-i mai rasarit, asta nu cu toate ca situatia este exact invers. Exact ca si cum un vierme priveste un fazan si isi da cu parerea:"Frumusica pasare, mai frumusica decat restul." O atitudine regeasca. Bravo, am de invatat de la crestini mai mult decat credeam. Am incercat sa-mi dezvolt pe cat pot de mult ipocrizia, dar crestinii ma intrec cu desavarsire. Aceste calitati sunt intriseci la crestini pe cand eu trebuie sa le dobandesc cu greu. Diferenta intre mine si tine este ca eu sunt perfect in teorie nu in practica pe cand tu este perfect in practica nu in teorie. Si este mai rau sa-ti pui in practica "perfectiunea" decat sa crezi in ea.
Nu pot sa cred in ceva ce nu inteleg. Crestinii ma intrec si aici, ei pot face asta.

"Insa faptul ca detin unele adevaruri ma face puternic!"
adevarul inseamna putere, dar tu nu prea l-ai gasit, imi pare rau ca-ti spun.
"Am spus ca te vad mai rasarit pentru ca esti dispus sa vezi dincolo de aparente ceea ce altii refuza!"
Tu din ipostaza cui ma caracterizezi? Din ipostaza unui om superior mie ce a gasit adevarul sau din ipostaza unui om inferior?
Si te anunt ca e imposibil sa caracterizezi pe cineva corect, daca ii esti inferior.
Am raspuns la intrebarea ta in raspunsul aterior.

Nu pot nega existenta a ceva ce nu inteleg.

A defini inseamna a limita. Nu pot sa sufar toate aceste impartiri ale credintei.
Ateu, teist, agnostic, panteist, deist.
Agnosticismul este prea nepasator pentru a ma considera un membru al lor.
Agnosticismul spune ca nu se poate stii daca exista sau nu Dumnezeu ceva gen: Putin imi pasa nu se stie.

Deci nu il crezi pe Moise cand porunceste genocid in numele Domnului, dar il crezi cand iti porunceste tot felul de reguli de comportament in numele Domnului? Esti un om care judeca folosind doua masuri. Trecand peste asta, este o explicatie ad hoc pentru a scapa de explicatii pe care ar fi greu sa le dai.

Daca Moise se tinea de brasoave, nu mai ramane mult din Biblie, nici macar din Noul Testament, pentru a carui acuratete ar garanta tot... Moise si profetii.

Mihaita tu esti o iluzie ma ca om esti doar o iluzie si asa vei trece si prin viata asta tot ca o iluzie esti ridicol needucat si cu pretentii de doctor in teologie habar nu ai de nimim te bagi in seama ca sa treaca timpul trezeste-te si da iti scrie analfabetul ai sufletul plin de ura imi imaginez ce educatie ai primit nici nu vreau sa ma gandesc ma daca cineva nu rezoneaza cu tine de ce jignesti fara sa fijignit o sa platesti scump stai linistit