Vreau sa stiu si eu cine a crezut ca adevarul e o curva care se ofera tuturor si toti il merita?

"toti credem ca stim adevarul, ca stim cum e mai bine sa fie, ca noi si doar noi detinem adevarul absolut cand el nu exista la fel pentru toata lumea!"

Dar ar trebui sa fie la fel pentru toata lumea.

"E interpretabil.Nu exista adevar absolut in lume pentru ca e interpretabil, cati oameni sunt atatea pareri exista, totul e subiectiv."

Intr-adevar nu exista adevar absolut, el este dependent de fiinte si de realitatea lor, dar adevarul poate fi cel mult relativ, in nici-un caz nu poate fi subiectiv. Adevarul trebuie sa corespunda realitatii, sa fie logic, el trebuie sa fie sustinut de rezultate.

Da. Dar chiar si atunci cand e sustinut de rezultate si este logic, oamenii tind sa nu-l perceapa ca apartinand realitatii majoritatii pentru ca in interiorul lor unii vad altfel lumea in care traim.
La suprafata sunt de acord cu "regulile" societatii, vietii.dar in interior cauta alt adevar, cel pe care sa-l perceapa ca facand parte din ei insisi si nu ceva impus.

Asta cred eu.e doar parerea mea, nu se aplica tuturor persoanelor bineinteles, e aparte.

Adevarul(in esenta) nu poate fi impus, el trebuie sa fie sustinut de dovezi si argumente, de rezultate, sa corespunda realitatii, el este independent de persoana.

Dupa parerea mea candva o fi existat ceva legat de religie dar adevarul despre cea ce a existat a fost distrus si sters

Nu am vazut ca intrebarea e postata la categoria Religie (eu am gasit-o la populare). Imi pare rau daca nu o sa raspund "in ton" cu categoria.

Eu, am crezut ca merit sa stiu adevarul, ca totul e adevarat, ca oamenii sunt capabili sa fie sinceri, ca eu sunt sincer, ca lumea e sincera, ca religia e adevarata (fiecare religie in felul ei).

Cu totii credem asta, insa timpul isi lasa amprenta asupra noastra, iar cu trecerea lui invatam ca lumea nu e inocenta, ca oamenii ascund si manipuleaza.
Religia a fost folosita pentru a manipula inca de la inventarea ei. Tot timpul au fost oameni care au stiut sa profite si sa exploateze situatia/credibilitatea oamenilor, pentru a face averi si pentru a fii ei mai sus.

Isotria e plina de astfel de exemple, asta daca ii dam crezare.

Nu e bine sa te increzi in nimeni si nimic strain si pana la urma singura persoana pe care o cunosti cu adevarat esti tu.
Problema, e ca nu putem trai in paranoie si suntem nevoiti sa ne punem increderea in altii.

Era o vorba (nu o mai stiu bine, dar incerc): Se spune ca un secret intre 2 persoane e in siguranta doar daca una dintre persoane e moarta.

Suna drastic, suna crud si cel mai uimitor, suna adevarat.

Am incetat sa cred in adevarul altora, in momentul in care eu am incetat sa fiu sincer. (viata asta te invata)
Daca esti sincer (complet), te lasi descoperit, oamenii te pun la zid. Pana la urma, cui ii palce adevarul complet?

Dar, am invatat sa spunem un alt adevar, un adevar care place si care atrage. Am invatat sa spune "da", unde trebuia sa spunem "nu", am invatat sa spunem "imi place", cand ne displace.
Toate astea doar pentru a fii acceptati, doar pentru ca suntem lasi.
Nu zic ca nu sunt exceptii, dar sunt putine.

Eu, am invatat sa cred in adevar, in adevarul pe care doar eu il vad.
E mai simplu sa te prefaci ca iti place ce auzi, ce citesti, ce vezi, ce simti, ce crezi, e mai simplu sa vezi o lume roz, o lume lipsita de suferinta si de agonie. Suntem lasi, preferem sa ne prefacem si sa ignoram.

Pana la urma: Adevarul e in gura celui care il spune si in mintea celui care il crede si il accepta.

Nu stiu cat, din ce am scris se si intelege. Stiu ca m-am mai repetat. (1-2 fraze, 1-2 idei)
Sper, doar sa se inteleaga ideea de baza: Nimeni nu e sincer, decat daca tu vrei sa-l vezi asa.

Adevarul biblic e inteles doar de oamenii meritosi si nu oricine il intelege.

"Dar, am invatat sa spunem un alt adevar, un adevar care place si care atrage. Am invatat sa spune "da", unde trebuia sa spunem "nu", am invatat sa spunem "imi place", cand ne displace.
Toate astea doar pentru a fii acceptati, doar pentru ca suntem lasi.
Nu zic ca nu sunt exceptii, dar sunt putine."

Trebuie sa cauti in tine, daca si tu simti asa, daca ai spus asta, macar inconstient.

Si daca nu are argumente se ofera oricui crede in el? Adica daca te saturi sa nu fi crezut, acceptat, sustinut, a fi-ul tau se da cui se ofera, la disperare?

In fiecare e a fi-ul, care nu poate fi impus. Pur si simplu, iata s-a insufletit, exista. Daca nu e acoperit lucrurile sunt exact ce par. Daca e acoperit lucrurile nu sunt ce par. Nu acoperirea te face inaccesibil, asta e doar minciuna.Acoperitii, nu sunt sfintii care nu se dau oricui, ca nu merita. Mint doar.Si vor sa le respecti minciuna, ca nu sunt curve. Adica de asta stau in intuneric, sa nu-i vezi, cica nu sunt curve ca altii, la vedere, :}

A fi-ul fiecaruia, din moment ce e samanta de insufletire, nu se stie cand, dupa embriogeneza, ar trebui sa fie rational. Dar uneori e doar impostor.

Adevarul: a fi-ul, trairile lui, scopul lui, etc. Restul e natura si ereditatea, uneori mai mult ereditate.De exemplu a fi-ul sufera si are nevoie de aliati. Nu oricine e un aliat bun, poate nici nu stii cand te batjocoreste ca ii ceri ajutorul si zice ca iti va trata adevarul, suferinta, ca pe o curva, de la care scoti ce vrei, contra alianta. Cunosc o persoana: prietenul la nevoie se cunoaste, ii zic.A fi-ul lui, trairile lui stau in intuneric, virgine:} Tiranice.

A fi ul nostru, insufletirea aia, adevarul nostru, care nu se stie cand apare, la cate luni in uter, sau poate la nastere, are si o parte religioasa. Da! Sau nu.

Adevarul nu are treaba cu a fi-ul. Adevarul este in rezultate. A fi-ul este o adunatura de sentimente care influenteaza ratiunea, iar atat ratiunea cat si sentimentele sunt diferite de la om la om in intensitate, rezultand rationamente diferite.