Vreau un sfat...
Am 21 de ani aproape,am un servici bun,am familie aproape,dar ma simt un om foarte singur,în tot acest timp am incercat sa imi fac o prietena,sunt un tip destul de drăguț dar nu reusesc cu nimeni sa fiu împreună, cand ajung în lucrul in care le destainui sentimentele, fug de mine!
Sătul de singurate fiindca nici macar prieteni nu am, am incercat sa imi fac o iubita mai mare cu 10 decât mine fiindcă astea sunt mai directe si stiu ce vor,nici cu alea nu merge! Ma simt atât de singur,fac doar servici si vin si stau acasa la tv! Dar ma simt foarte nefericit. Nu am unde ma duce,nu am unde iesi,nu am prieteni,nu am o iubita,simt că îmi trece viata ca trenul prin haltă,de mult timp simt nevoia să mă duc la mânăstire, simt ca o chemare spre călugărie, sa scap de viata asta plină de oameni răi, macar acolo am frații alături! Dar dacă le spun asta părinților mă cred nebun sau psihopat! Nu stiu ce să mai fac fiindcă mă simt al naibii de singur! Mă înțelegeți? Va rog sa nu râdeți!

Ești încă tânăr ai toată viața înainte, trebuie chiar să fii sigur că ai darul celibatului, și la mănăstire sunt tot oammeni, sentimentul de a avea o vaiță cu sens nu îl pot da oamenii ci numai viața în conversație cu Mântuitorul Hristos, credința că sângele Lui ne curăță de toate păcatele și alegerea de a ne dărui Lui sufletul și vața noastră. Citește Noul Testament spunând înainte Creatorului să te ajute să înțelegi ce vrea să îți vorbească prin Cartea Lui.

Daca tu simti o chemare spre manastire ar trebui sa vorbesti cu parintele tau duhovnic.

Autistii de TPU n-o sa fie in stare sa-ti dea un sfat valoros.

Cel mai bine ai face daca te-ai duce la parintele tau duhovnic (sau daca n-ai, sa-ti gasesti unul) si vorbesti cu el despre asta.
El ar trebui sa te cunoasca duhovniceste mai bine decat noi.

Doar ca trebuie sa fii hotarat. Nu te duci la manastire doar fiindca esti disperat sau asa mai departe. Te duci fiindca ai o chemare. Si daca te duci atunci fii pregatit de razboi. La manastire nu e vacanta. Acolo te duci la razboi pana la moarte.
Gandeste-te ca monahii se duc la manastire ca sa fie ca îngerii in trup. E treaba serioasa acolo, dar si frumoasa daca esti serios si hotarat.

Doamne ajuta!

Poti sa te duci pentru experienta, vezi daca e de tine, daca nu este, te intorci in lume.Desi,daca nu esti sigur, mai bine stai acasa. Oricum, daca o faci, sa discuti cu staretul sau cu un duhovnic si sa-i spui toate gandurile tale si ei iti vor spune.Sa stii ca vei avea incercari si daca nu esti facut pentru asta nu o sa fii primit.Perioada de proba stiu ca dureaza vreo 3 ani.Dar calugaria trebuie sa fie o chemare catre Dumnezeu,acolo nu te duci ca nu ai avut relatii,ca e absurd.
Vezi ca daca in lume ai niste ispite omenesti,in monahie dai de ispite mult mai mari.Du-te,cauta-L pe Dumnezeu si El iti va spune care e rostul tau, ca e calugarie, ca e in lume, tu nu trebuie sa disperi, cu timpul ti se vor revela mai multe lucruri si o sa stii care e locul tau.

Stai linistit, ca nu esti de manastire La manastire nu se duc cei ce nu reusesc sa-si faca prietene/prieteni Ca daca te duci din motivul asta, nu rezisti nici o luna.

Singuratatea nu este rea, daca stii cum sa-ti folosesti timpul. Timpul oricum trece peste noi, fie ca facem ceva, fie ca nu. In acest sens, nu vad ce mare lucru ai reusi facandu-ti prietena. Tu probabil ai nevoie de o viitoare sotie. Mergi la biserica si cauta-ti, ca se gasesc. Cand iti propui sa atingi un obiectiv, muncesti pana il atingi, nu iti plangi de mila.

Salut,
Ești plictisitor, de aia nu se apropie de tine.
Fă un sport de performanță, sau fă-ți un hobby((gen sală) trebuie compensat cu devotament și perseverență). Te vor vedea mai interesant atunci, mai deștept/bun/responsabil.

Și niciodată să nu gândești că trebuie să câștigi o fată(să o 'agăți') ci că trebuie să fii suficient de bun pentru toate și să alegi una.