Yahweh sau Iehova este numele Dumnezeului Bibliei, al Dumnezeului Atotputernic.
Ca cineva să vorbească despre Dumnezeu trebuie să cunoască unul din aceste 2 lucruri: ori Biblia ori limba ebraică; altfel să tacă.
Divinităţii, creştinii nu-i spuneau Domine Deii, la plural, ci Domine Deus (la singular), un singur Dumnezeu.
Şi nu a existat nici un genocid în istoria acelor secole.
Divinitatea poartă nume diferite în cadrul diferitelor religii? Nu e demirare.
Islmiştii îi spun Alah, nu? Dar lucrurile stau foarte diferit...
Zeus era cunoscut la Roma ca Iupiter (la nominativ), respectiv Iovis (in declinari). Nu sunt la curent cu vreun text clasic care sa il numeasca pe el "Domnus Dei".
De altfel, "Dumnezeu" vine, in mod evident, de la "Dominus Deus" (la singular), ceea ce ma face sa cred ca cei care l-au numit astfel pastrasera monoteismul.
Prin urmare, gasesc nesustenabil ca YHWH sa fi fost echivalent ebraic al lui Zeus. Alte atribute. Alta cultura. Si, mai ales, una anterioara in timp. De altfel, atat Teogonia cat si Homericele ne spun clar de unde provie Zeus: de la culturile anterioare tracice si proto-grecesti, de la Uranous si Cronos. Deci, Iupiter este pe filiera ariana (= indoeuropeana), pe cand Yahweh este pe filiera semita.
"Prin urmare, gasesc nesustenabil ca YHWH sa fi fost echivalent ebraic al lui Zeus. Alte atribute. Alta cultura. Si, mai ales, una anterioara in timp. De altfel, atat Teogonia cat si Homericele ne spun clar de unde provie Zeus: de la culturile anterioare tracice si proto-grecesti, de la Uranous si Cronos. Deci, Iupiter este pe filiera ariana (= indoeuropeana), pe cand Yahweh este pe filiera semita."
Un raspuns inteligent şi la obiect! Chiar ai citit Teogonia?
Numele folosit de "martori" NU este o pronunţie SCRIPTURISTICĂ (deoarece EVREII N-AU PRONUNŢAT NICIODATĂ "Iehova".
Este important a nu se confunda iniţialele YHWH întâlnite în Vechiul Testament (pe lângă alte 5000 de expresii referitoare la Dumnezeu) cu pronunţia greşită "Iehova" ("Iehova" fiind o variantă ciudată de vocalizare în engleză, inventată arbitrar prin îmbinarea dintre consoanele ale unui nume pierdut (Y-H-W-H) şi vocalele(!) altui nume (Adonai) - o compoziţie deci, cel puţin inventată...).
"Iahve" – o altă variantă de pronunţie, rămâne totuşi un compromis forţat!
Pronunţia propusă la voia întâmplării (puteau fi alese oricare alte vocale, din oricare alt nume din cele aproape 5000), "Iehova", nu este acceptată de niciunul dintre rabinii istoriei poporului evreu (SPECIALIŞTI în domeniul ebraicii natale şi a pronunţiei ei).
În consecinţă, "Iehova" nu este un nume, ci doar o variantă greşită de "pronunţie", o CREAŢIE UMANĂ ALEATORIE, obţinută prin îmbinarea abuzivă şi arbitrară dintre consoanele unui nume şi cu vocalele(!) altui nume... (a două dintre cele aproape 5000 de "nume divine": Yhwh şi Adonai.)
Să nu facem o confuzie de neiertat!
Dacă anumite culte promovează inovaţiile şi "inventivitatea artistică", asta nu înseamnă că cineva poate inventa un nume plecând de la vreuna din cele peste 5000 DE NUME ATRIBUITE DIVINITĂŢII.
Nu se poate "omologa" o invenţie, un nume ce NU A APĂRUT NICIODATĂ ÎN BIBLIE!
Ei bine, în mod inacceptabil, această "invenţie" lexicală a fost ridicată astfel jenant la nivelul de învăţătură pricipală a unui anumit cult!
În consecinţă inventarea unui nume compozit, un fel de "struţo-cămilă", şi atribuirea lui pentru divinitate, ca şi când ar fi "numele" lui Dumnezeu, este de departe culmea aroganţei şi sfidării umane!
Păi de la început Dumnezeu a spus că sunt mai mulţi dumnezei falşi!
şi nu sunt de acord!