Din start trebuie sa iti spun ca cei mai frumosi si mai de caracter oameni pe care i-am cunoscut pana acum, si au fost multi oameni cunoscuti de mine, au fost oameni care au avut de suferit mult in viata. Asa cum cuptorul curata metalul de impuritati, asa si suferinta formeaza omul facindu-l mi bun ca inainte. Nu doresc nimanui viata ce o aveam pana la 27 de ani, cand nu am prea avut de suferit. Fara sa suferi, dai dovada, daca nu mental, dar emotional, de superficialitate in viata. La mine, dupa 27 de ani, o boala urita avea sa imi schimbe perspectiva. Am ajuns pana in pragul sinuciderii din cauza durerilor, dar, azi daca ma intrebi daca a meritat, daca nu am suferit pe degeaba, nu iti voi spune doar ca a meritat, ci si ca a fost perioada cea mai buna din viata, in care am invatat enorm de multe lucruri care acum ma ajuta sa inteleg viata si pe cei ce trec prin ea mult mai bine.
Nu e de dorit sa suferi, insa, Dumnezeu, mai devreme sau mai tirziu, va sti sa scoata ceva bun din acea suferinta. Cit de mult va fi acel bun, depinde si de raspunsul celui ce sufera, daca accepta suferinta ca fiind parte din viata, va trage si foloase de pe urma ei, daca i se impotriveste avand amaraciune si resentimente fata de ea, ii va fi si mai greu.
Si inca ceva: nu exista om care sa nu sufere in vreun fel. Patriarhul Iov in Biblie spune atit de frumos "omul se naste ca sa sufere precum scanteia se naste ca sa zboare". Unii sufera mai mult, altii mai putin, insa toti au de suferit. Cei ce par a nu suferi doar ca nu arata ca au de suferit.
Deci, capul sus. Prin orice treci, sau vei avea de trecut inca, daca nu poti schimba nimic in bine, accepta situatia asa cum e, si iti va fi mai usor. Iar daca vei reusi sa te calmezi si sa te linistesti acolo, in mijlocul furtunii, sa stii ca Dumnezeu nu e departe de tine, multi in asemenea situatie L-au gasit, L-au intilnit acolo, si viata ta nu va mai fi aceeasi, fie va lua suferinta de la tine, fie iti va da puterea sa o infrunti, incit dincolo de ea sa poti face lucruri pe care inainte nici nu visai ca le puteai face.
Ma bucur mult ca raspunsul ti-a fost de folos. Eu cand l-am scris simteam efectiv ca ai nevoie de el, si ma bucur ca si-a atins tinta.
E un pic mai dificil de explicat treaba cu liberul arbitru in rai.
Acolo nu prea mai ai liber arbitru. In crestinism, omul, sau mai bine zis eul sau, trebuie sa moara, cu toate dorintele, aspiratiile, scopurile sale. De aceea a murit Hristos, ca omul sa poata muri, sa renunte la propriul liber arbitru, sa poata muri acea parte din el care ii e impotriva lui Dumnezeu. Daca esti mort, nu mai vrei nimic, esti mort, si gata. Si asa vei intra in rai, pentru ca Hristos nu doar a murit, dar a si inviat, si a facut posibila si invierea noastra pentru rai. Liberul arbitru, pe de alta parte, si din viata asta o pot spune, va fi mult mai pregnant in rai, caci aici e lucrurl cel mai interesant, cu cit renunti mai mult la tine inca de pe acum, cu atit mai mult, in loc sa ajungi la frustrare, dezamagire si tristete, iti dai seama ca de fapt traiesti mai mult, esti mai liber, si poti lua in consecinta de cauza cele mai bune decizii, e paradoxul invierii lui Hristos, mori, ca sa invii mai apoi, dar la altfel de viata, insa acel liber arbitru nu iti mai apartine, caci Hristos este parte din tine, si deciziile ii apartin. E trist insa ca foarte putini crestini ajung la acest nivel, dar asta tocmai din cauza ca e atit de greu sa mori fata de tine, sa renunti la tine pentru ceilalti. Accentul de fapt pe asta si cade in Noul Testament, "Hristos in voi", "nu mai traiesc eu, ci Hristos traieste in mine", si asta va fi in rai pe deplin, Hristos va fi "totul in toti" Daca ai observat cumva deja, e departe de ce propaga majoritatea bisericilor, acel "fa aia, nu fa cealalata" (desi cu asta incepe crestinismul)
Nu trebuie sa intri in niciun joc de ateu, cine a zis ca sunt ateu?
Giulgiul din Torino este un fals, si asta in primul rand nu a spus-o stiinta ca sa zici ca fac propaganda ateista, ci a spus-o pentru prima data chiar un episcop catolic. Oamenii din topul crestinismului au stiut dintotdeauna ca este o religie falsa. Si in al doilea rand vine toata evidenta stiintifica care dovedeste ca giulgiul este un fals. De fapt, se pare ca prima relatare documentata despre giulgiu a aparut chiar de la episcopul respectiv care i-a comunicat lui Papa Clement al 7-lea ca a fost o facatura, asta s-a intamplat a aproape un mileniu si jumatate de la pretinsul eveniment, suna a naibii de autentic.
"Parti din crucea Lui Iisus"
De asta n-am auzit. Poti dezvolta daca vrei.
Ce legatura are religia cu cariera profesionala? Nimeni din cei mentionati de tine nici macar nu si-au facut o cariera din religie. Si logic ca au fost indoctrinati cu crestinismul ortodox daca ei au fost nascuti intr-o tara unde domina crestinismul ortodox?
In comparatie cu Simona Halep, Serena Williams este martora a lui Yehova, Radwanska este catolica. Si ele femei din topul tenisului mondial, ce diferenta fac sectele crestine aici? Oricat de mare ai ajunge, ce legatura are ca tu ai fost indoctrinat de la nastere sa crezi in zeul evreiesc?
Da o bucata din cruce sa afla chiar in Romania din 6 septembrie 2004! Documenteaza-te ca nu am timp de tine acum
A naibii ca giulgiul ar fi ramas intreg dar crucea nu. Eu am si alte lucruri de facut, nu sa caut povesti cu zeitati evreiesti. Tu esti ala care trebuie sa dovedeasca ceva, tu trebuie sa vii cu dovezile pertinente, nu sa-mi zici mie sa le caut.
Ce bucata din cruce omule, tu crezi ca romani au pastrat crucea unui nebun care se credea rege si ca are i imparatie acolo sus
Uneori si oamenii care nu au pacatuit atat de mult sunt incercati de suferinte mari pentru ca Satana vrea sa ii faca sa isi piarda credinta si sa se lepede de Dumnezeu.
Hmmm, asta zice si karma. Cum adica, daca nu suferi in viata esti catalogat automat superficial? Nu este cam superficiala parerea asta?
Si de ce trebuie sa aiba legatura zeii cu destinul pe care ti-l croiesti singur?
Nu neaparat esti catalogat superficial. E ca tigara si cancerul la plamini, e o strinsa legatura intre cele doua, desi foarte bine poti fuma toata viata si sa mori de altceva. De regula cei ce sufera devin profunzi in gindire, pentru ca suferinta te pune sa cauti o solutie la problema ta, si uneori nu e usor de gasit, si asta te determina sa intelegi ca lucrurile nu sunt atit de simple pe cit credeai ca sunt. Rar am intilnit pe cineva care sa nu fi suferit si sa fii fost profund, era intotdeauna o minune pentru mine. Dar, desigur, poti fi profund si fara sa fi suferit.
Destinul ti-l croiesti singur? Ore de cate ori nu ti s-a intimplat sa vrei ceva, sa faci ceva, si sa nu poti datorita imprejurarilor, oamenilor, sau a altor cauze? Ti-l croiesti cel mai adesea constrins de situatie. Eu puteam sa fiu doctor, si inca unul bun, imi placea medicina de mic, cand altii citeau carti de dragoste si politiste, eu citeam carti de medicina , insa totul s-a rezumat la atit, am fost constrins de lenea ce o aveam cu privire la scoala, nu aveam chef sa invat, desi ai mei mereu imi spuneau ca sunt capabil. Si uite asa s-a pierdut un mare doctor, si a iesit un meserias oarecare . Si de aceea destinul e mai mult decat ce poti face tu cu viata ta, si are legatura cu mina nevazuta care conduce intregul Univers.
Ai fost constrans de propriul ego si propria mentalitate. Daca ai fi invatat, sa zicem, ai fi ajuns medica. Deci, prin urmare, destinul ni-l croim singur. Numai tu poti fi responsabil pentru asta.
Daca eu n-as trage 12-14 ore pe zi tot ce am construit s-ar darama.
"Destin" este un cuvant gresit. Are implicatii grecesti, poate si divinatorii. As zice ca iti faci viitorul singur. Prin decizii, munca, responsabilitate.
Nu cred ca exista o mana nevazuta care conduce Universul. Sunt prea multe care nu se leaga. Nu doar stiintific si fizic, ci si la nivel de teorie.
OK? Si ce ma putea determina sa invat? Daca la 10 ani aveam mintea de acum, fii sigur ca invatam. Insa alor mei nu le-a prea pasat de mine, ce sa ma mai motiveze si sa imi explice ca trebuie sa imi croiesc singur un drum in viata! Si unui copil, daca nu il motivezi, ii sta mintea doar la joaca, asa a fost si in cazul meu. Cind am realizat cum stau lucrurile, a fost prea tirziu. Ma bucur insa ca am putut invata o meserie frumoasa, banoasa, si cautata, dar nici pe aceea nu am vrut-o, dar de cand m-am angajat am realizat ca a meritat, acum si mai mult, am vrut sa fiu strungar, facusem in a X-a practica la liceu pe strung si mi-a placut mult, cand am mers la profesionala am optat pentru strungar, dar, fiind prea multi care au optat ca mine, locurile au fost ocupate, si eu am fost pus la clasa de sudori. Am comentat eu cu inca citiva, dar nu prea puteai comenta pe vremea comunistilor. Si am mers pe meseria asta. Azi zimbesc cand ma gindesc, ca strungar, in viata de zi cu zi nu imi ajuta, dar ca sudor, cu amaritul de transformator ce il am, pot face multe chestii, fie sa repar cate ceva, fie sa imi fac vreo scula de care am nevoie. Si, daca azi lucrez (si) in constructii, e pentru ca am ramas in urma, din nou din cauza destinului! Citiva ani nu am putut lucra, si intre timp lucrurile s-au schimbat in meseria mea, au aparut proceduri noi de sudare, eu stiind sa sudez doar electric. M-am dus sa ma angajez, am dat proba de lucru, si am picat-o! Am fost in stare de soc, pentru ca imi stiu meseria bine, doi ani de zile am stat in fabrica linga un meserias bun si batrin, insa procedura noua, fiind diferita oarecum, m-a facut sa sudez ca un amator. Am zis ca a fost un accident, am mers si pentru alt post, si tot am picat la proba de lucru . Mai tirziu am realizat ca am nevoie sa lucrez o zi-doua ca sa ma obisnuiesc cu noile metode de sudare. Si, mama lui de destin!, inca nu am gasit unde sa pot face asta, si cum ca sudor electric nu se prea mai gaseste de lucru, axtrebuit sa ma reprofilez. Dar nu imi pare rau! Insa nu e chiar ce visam sa fac cand eram copil, insa asta e alta poveste.
Poate la nivel de teorie pare ca lucrurile nu se leaga, insa practic, lucrurile sunt bine inchegate, cel putin in viata mea vad mina nevazuta care actioneaza.