In primul rand, cauta ajutor de specialitate. Depresia este o boala si, ca orice boala, trebuie tratata. Depresia inseamna un dezechilbiru chimic la nivel neuronal.
Apoi, datorita combinatiei de psihoterapie si tratamentului psihiatric, poti sa urmezi ceilalti pasi.
Faci fata depresiei, antrenandu-te pentru o gandire mai pozitiva asupra lucrurilor. Incearca sa elimini negativitatea din orice, mai ales cand are de-a face cu subcontientul tau si e nejustificata.
Sportul, de orice fel, ajuta la eliberarea endorfinelor..., un punct in plus sa fi si activ.
Mananca sanatos, citeste carti motivationale, asculta muzica mai vesela, fii sociabil - prin aceasta ma refer la a-i tine aproape pe oamenii care te fac sa te simti bine, sa te simti tu insuti.
Asculta pareri despre lupta cu depresia, citeste despre cum poti lupta impotriva ei. Daca chiar ai episoade de depresie si nu doar anxietate generalizata, trebuie sa intelegi ca episoadele de depresie sunt ciclice. Se vor reintoarce. Insa existe multe moduri sa le faci fata. Depresia nu e tratabila in sine, insa se poate trai cu aceasta boala daca tu esti stapanul gandurilor tale.
In general, elimina negativismul de orice natura din viata ta. Negativism exista, trebuie sa fi constient de asta. Depresia e dureroasa. Existenta in sine e dureroasa. Insa DOAR TU poti alege SA SUFERI SAU NU. Lupta cu ea. Nu e tratabila, insa e monstruletul cu care te lupti si poti invinge de cele mai multe ori. Ah, si incearca sa modifici sau sa elimini factorii care iti creeaza stres.
Incearca sa fi o persoana mai organizata in viata si ganduri.
Iti recomand o carte foarte buna in legatura cu toate aspectele depresiei, vazute prin prisma unui om care a avut cateva episoade critice si a facut fata cu succes. A castigat si premiul Pulitzer parca.
'Demonul Amiezii" - Andrew Solomon
Răspunde
''Nu e tratabila''. Atunci de ce ai pomenit de medicatie?
''Trebuie sa te lupti cu ea'' De ce? Este o stare fireasca omului si oricarui animal,de cand lumea. La sedintele de psihoterapie inveti sa ti intelegi starea si sa-ti ''manipulezi'' gandirea in favoarea ta.
''Existenta in sine e dureroasa'', asta poti spune doar daca ai depresie.
''Se poate trai cu depresie'', da, normal ca se poate trai insa se poate si vindeca si daca nu e vazuta ca o boala, o poti considera o stare obisnuita care trece la un moment dat.
Teoria dezechilibrului chimic la nivel cerebral este doar o teorie caci nu a fost demonstrata. Sunt psihiatrii care nu o sustin.
Răspunde
Reborn, prin lupta, ne referim la toate tacticile de a iesi din starea de depresie. Mai, starea de depresie nu e o stare de tristete. Depresia e chiar o boala. In momentul in care esti depresiv, nu mai ai nici un control. Si cam la asta se reduce regulile vietii: ceea ce poti controla, fa-o. Ceea ce nu poti controla..las-o in plata domnului.
Cred ca tu vorbesti de mindfull meditation. Si asta e o tactica buna. Si un sistem de credinte e o startegie buna in lupta contra depresiei. Orice e bun atata timp cat iti accepti starea si inveti ca nu poti sa fi perfect, ca nu detii controlul lucrurilor exterioare tie. Nu poti schimba lumea din exteriorul tau, dar poti sa schimbi modul in care privesti aceste lucruri. Plesu si Liiceanu? Excuse me! Nu se aplica la toata lumea. Cei doi imi creeaza stare de depresie chiar daca nu am depresie. O afirmatie neesentiala. Nimeni nu poate urma instructiuni cand vine vorba de depresie, raspunsul e in fiecare.
Si ce te faci daca eu am iesit din starea de depresie DOAR prin schimbarea exclusiva a sistemului de gandire, de la negativism la pozitivism? O sa-mi negi vindecarea? O sa-mi negi starea? O sa-mi negi boala prin care am trecut?
Iti dau insa dreptate afirmatiei despre medicamente. Trebuie folosite in situatii extreme.
''Depresia e chiar o boala. In momentul in care esti depresiv, nu mai ai nici un control''
Ai trait asa ceva? Te intreb pentru ca atunci nu pot comenta. Eu unul nu cred asa ceva in primul rand pentru ca nu am trait si in al doilea rand pentru ca nu a enuntat nimeni pana acum ca exista posibilitatea de a ti pierde controlul complet atunci cand esti inconstient. Cand esti inconstient din punct de vedere neurologic,nu psihologic,adica atunci cand in creier predomina undele gamma, omul isi pierde remporar functiile si isi revine,neavand afectata starea mintala dupa aceea si nici inainte,cel putin nu astfel incat sa se considere in depresie.
Da, mediul inconjurator ne poate si in general ne influenteaza, mai mult decat am crede. Totusi, liberul arbitru nu este absent in cazul nimanui. Nu este ca si cand atunci cand ai innebuni tu traiesti in coma din punct de vedere mental si corpul este controlat de stimulii externi sau interni. Inca te poti controla, chiar daca ce se intampla in mediu nu este in favoarea ta si asta iti ingreuneaza starea psihica.
Ma bucur ca ai ramas neutru. Depresia este singura tortura pe care nu i-as dori-o nici dusmanului meu. Tu sti partea teoretica care nu suna deloc impertinent. Eu am cunoscut si partea practica. Nu a fost depresie crunta. A fost un inceput de depresie, daca se poate spune asa, pentru ca am apelat la ajutor destul de rapid. Depresia, in situatii ca ale mele, apare cand astepti prea mult. La mine a inceput cu un deranjant burn out, apoi, evitand sa acord importanta si crezand ca sunt doar stresata, s-a transformat in anxietate generalizata. De acolo, pasul a fost destul de mic sa cad in depresie. Dar da, mi-am facut-o si cu "mana" mea.
Anyway, ca sa empatizezi mai bine cu aceasta boala, iti pot descrie doar putin din ce am trait in abisul mintii: Imi veneau in cap doar ganduri negre. Probabil nu ai gandit niciodata fara vointa. Mereu a fost un act de vointa. Sau macar instinctual. Ceea ce se intampla in mintea mea era depasit de efortul meu de a-mi da doar shut-down. Vroiam doar sa dorm si macar pentru 1 ora completa. Tot ce se intampla era sa vegetez si sa mi se elibereze toate gandurile negre. Dupa o luna de anxietate generalizata, cand s-a instalat inceputul depresiei, m-am trezit gandindiu-ma cum sa... fara a-mi dori asta! stiam ca sunt atatea lucruri pentru care trai, dar nu mai detineam controlul faptelor mele. Probabil tot instinctual am pus mana pe telefon si am cerut ajutor. Se inampla ca in momentele de depresie sa apara o stare de "dematerializare". Nu am avut episoade psihotice sau chestii complicate. Insa erau momente cand nu ma mai simteam...in corpul meu. Cand am ajuns sa aflu mai multe despre ce mi s-a intamplat atunci, am aflat ca nu eram singura care a experimentat snetimentul de dematerializare.
Uite, pentru un nivel de empatie si mai mare care as vrea sa-l ai, gandeste-te ca ai putea sa-mi fi cel mai de temut dusman in momentul asta si tot sa NU-MI doresc sa treci printr-o depresie.
Lectie de viata: evita factorii stresanti sau modifica-i pe masura si suportabilitatea corpului si mintii tale. Filtreaza tot ce-i mai bun de la viata.
Trezeste-te zambind, mereu cu o motivatie puternica. Stiintific, creierul nostru e ca un cutzu: il dresezi in directia in care vrei sa o ia. Stiintific nu pot explica, dar personal, da-i sa pape orez si va manca ca un chinez. Da-i sa manance kebab, si va manca ca un arab. Modificarile la nivelul neuronilor vor aparea in timp. Totul e un proces prin care te reinventezi.
Nu trebuie sa crezi in dematerializare si pierderea completa a controlului asupra mintii, Donsavas.
Si nu, nu sunt tocmai persoana care sa creada in fantome. Poate fantomenele nedeslusite ale mintii...
Mai exista o "teorie" care ajunge sa ia amploare in legatura cu cauza depresiei. 'Luminatii" domeniului spun ca depresia ar fi o metoda naturala de protectie a organismului la factori externi inca necunoscuti. Adica, iti dai un restart.
Propria mea teorie este ca ne-am indepartat foarte mult de natura noastra umila de specie umana care trebuie sa ia in considerare faptul ca se poate perfectiona, dar nu este perfecta. Spre exemplu: multa tehnologie, multa viteza, asteptari mult prea mari de la sefi, stres, frici, dorinta de a fi perfect, cel mai bun etc. In schimb, am uitat cum este sa ne cataram in copaci, sa mergem la munte, sa ne bucuram de un rasarit, sa citim o carte in loc de a citi feed-uri inutile pe FB, sa fim concentrati pe un singur task, sa ne bucuram de lucruri simple. Am uitat ca specie cum e sa nu te ingrijorezi atat de mult si doar sa intri in contact cu natura, cu chestii palpabile.
Ordonare:
După relevanţă
O consider o stare de moment,ceva trecator, chiar daca uneori dureaza mai mult si nu o iau in seama. De multe ori se naste din plictiseala, lipsa de ocupatie. Creierul are nevoie de activitate, sa faca ceva nou. II dau de lucru si trece cand nu te astepti. Nu iau decizii prea mari cand sunt in stari proaste. E ca si cand ai conduce cand esti beat. Risti foarte mult, pentru o stare de moment.
Răspunde
Ceea ce dezvolti acolo, Donsavas, se numeste stigmatizare. Daca ai avut depresie, sti foarte bine ca e o boala. Atat. prin expresia "a te lupta cu ea" am vrut sa spun ca trebuie sa faci fata starilor. Existenta este dureroasa. Dar a suferi datorita acestui fapt, e o alegere. Si imi pare rau ca iau aceasta boala extrem de in serios. Si nu iau atitudinea de plictis, asa cum faci tu. Eu am avut depresie. Am luptat cu ea. Si nu poti fi atat de "light" cand cineva are o boala care in acel moment detine total controlul asupra lui. Te faci responsabil/a pentru o sinucidere?
Teoria dezechilibrului chimic nu e o teorie. E ca si cum ai spune ca organul cerebral nu e un mecanism, e doar o flegma.
Inca nu se cunosc toate pattern-urile prin care chimia creierului se modifica dupa medicatie, insa asta nu inseamna ca din acei 100%, mai mult de jumatate au luptat impotriva starilor de depresie doar cu medicatie. E ca si cum refuzi sa vezi rezultatele bune.
Eu sunt impotriva medicatiei, dar asta nu inseamna ca neg ramura cercetarii si rezultatele. Vino cu ceva care sa denatureze stiintific "teoria" dezechilibrului chimic la nivel neuronal si o sa te vad ca pe St. Hawking. Pana atunci, vorbesti despre credinta, nu despre stiinta.
Depresia nu este o stare de moment. Sau poate tu definesti momentul si prin 2 ani ca durata. Depresia nu se naste din plictiseala. Da faq? M-am gandit eu asa ca ma plictisesc si bum, am facut depresie.
Spunand ca este o stare fireasca a omului, esti in contradictie cu toate simptomele depresiei. Majoritatea persoanelor din jurul meu nu se confrunta cu aceasta stare "obisnuita", dar poate tu esti inconjurata de ele. Nu stiu ce sa spun.
A invata sa iti manipulezi starea si sa apelezi la psihoterapie, inseamna o lupta. Nu oricine e dispus sa o faca, nu oricine are curajul, nu oricine e nascut sa faca asta. Trebuie sa inveti cu pasi de bebelus sa ceri ajutor, sa primesti ajutor si sa-ti oferi ajutor. Daca nu ar fi o lupta, inseamna ca tot in mod extreeeeem de firesc, poti sa iesi din starea de depresie.
Prin afirmatia "Existenta in sine e dureroasa" ma refeream la faptul ca daca existenta ar fi in mare parte "invelita in petale roz", ce motiv am mai avea sa traim si sa ne modificam aceasta existenta? O facem zilnic. Suntem incurajati si descurajati. Cautam perceptia fericirii in fiecare zi. Ne luptam cu boli mentale. Nu e deloc o afirmatie venita de la o persoana cu depresie, este o afirmatie venita de la o persoana care accepta lucrurile asa cum sunt si incearca sa le imbunatateasca pentru sine. Si acesta e unul dintre pasii importanti in lupta cu depresia: accepta ca starea ta e de rahat. Si accepta ca poti s-o schimbi. Daca te minti, monstrii devin din ce in ce mai mari pe zi ce trece. Emotiile sunt facute sa fie eliberate, nu refulate.
Inca ceva, stiu ca e un replay lung: daca nu accepti teoria dezechilibrului chimic, atunci cum se face ca sunt cazuri de persoane depresive care isi au originea in bagajul genetic si nicidecum in mediu, modul de gandire etc?
Stefan, singura regula: fa orice te face pe tine fericit si iti creeaza multumire. Atat. Daca e boala, trece. Daca e stare, o poti schimba. Orice ar fi, esti destul de puternic sa treci peste.
Hei,nu intentionez sa te stigmatizez. ''Ceea ce dezvolti acolo, Donsavas, se numeste stigmatizare. Daca ai avut depresie, sti foarte bine ca e o boala. Atat. prin expresia "a te lupta cu ea" am vrut sa spun ca trebuie sa faci fata starilor. Existenta este dureroasa. Dar a suferi datorita acestui fapt, e o alegere.'' A suferi datorita faptului ca traiesti este o alegere? In continuare nu scrie despre ce fapt este vorba. Teoria dezechilibrului chimic nu a fost confirmata si nici infirmata pana acum. Desi vorbim de stiinta, nu se cunosc cauzele bolilor mintale cu exactitate. Eu i am citit cartile lui Peter Breggin. Intr-adevar, nu poti schimba ceva ce nu accepti si impulsurile trebuie eliberate, atat cat ni se permite.
Existenta e dureroasa - fact. A suferi e un proces prin care ALEGI sa traiesti durerea existentei. Ex: Cioran stia ca existenta e dureroasa; Schopenhauer stia asta, insa amandoi au raspuns diferit fact-ului. Unul a suferit, celalalt s-a amuzat. Suferinta ESTE o alegere. Eu detin o informatie. Insa aleg daca o folosesc in termenii ei reali sau o modific pe placul meu. Hm... poate de aceea exista si sado-masochismul. Despre asta ce spui? 
Tot nu crezi ca suferinta este o alegere?
Cum adica suferinta este o alegere? Cred ca nu isi doreste nimeni sa sufere. explica-mi ce ai vrut sa zici te rog, Lostlyric.
Mai incerc o data: Existenta poate fi dureroasa. Dar suferinta este o alegere. Unii aleg sa sufere datorita existentei, altii aleg sa isi modifice existenta, altii se bucura de ea. Insa nimeni nu se naste intr-o lume perfecta care ii asigura totul. Asta nu inseamna ca trebuie sa suferi. Poti sa alegi daca vrei sa traiesti o stare anume pana la sfarsitul zilelor. Prin alegere, nu ma refeream la dorinta. Alegi sa suferi sau nu. Evident ca nimeni nu-si doreste sa sufere.
Prin modul in care iti exercitii alegerile personale, suferi sau nu. Iar alegerile pe care le faci tu la un moment-dat, iti definesc starile. Nimeni nu e obligat sa faca o alegere anume, dar numai tu stii daca alegerea facuta e cea corecta pentru tine. In momentul in care ai facut o alegere, ai decis daca vei suporta consecinte dureroase ale alegerii sau daca te vor bucura aceste decizii. Asa, iti modifici existenta si asa iti modifici starea. Pot sa fiu mai exacta: poti alege sa fumezi pentru ca iti place la nebunie, sau poti sa alegi sa faci sport. Alegerea e a ta. Doar ca un obicei te va face sa suferi, iar altul iti va creea placere.
Therefore, suferinta este o alegere.
P.S.: Sunt fumatoare. Nu loviti pianistul.
Te ajuta sa vorbesti cu cineva despre problemele si temerile tale. dar nu Online. Membrii din familie, prieteni... cunostinte... orice, doar Online, Nu.
Da eu, am asta cam de un an, dar rezist bine, rezist, m-am obișnuit cu asta, ba chiar pot spune că a devenit parte din mine! Dacă nu vă supărați... aveți Whatsapp? Dacă da, îmi puteți lăsa numărul in privat?
Buna da am avut drepresie de 2 ori am inceput o pe prima iar dupa ce am terminato a aparut cea lanta am rezistat cat am putut dar pe urma am fost la un medic si mi-a recomandat sa incerc sa vorbesc cu familia sau cu cine sunt eu apropiata si sa incerc sa fac plimbari cu prieteni sa ma distrez sau sa fac ceva sa fiu fericita si sa nu mai fiu nervoasa in stare de depresie sa fiu activa sa fac multe lucruri astfel sa ma relaxez sa imi dispara si a reusit doar daca vrei tu si ai puterea
Nu te cunosc, dar nu orice stare de tristețe înseamnă depresie; depresia e mult mai mult de atât. A devenit așa o modă ca toți oamenii să aibă depresie, când de fapt sunt doar triști.
Eu ma lupt de ceva timp cu depresia. Am niste stari de oboseala, neliniste, lipsa de motivatie si altele.
De multe ori nu inteleg ce se intampla, parca sunt doua persoane in acelasi timp.
Pe mine m-a bătut o fată la piatră, hârtie, foarfecă.
Am zis ca meciul ăsta este decisiv si acum nu vrea să imi mai acorde o nouă sansă. Ce ar trebui să fac? Ar trebui sa nu ma mai joc nicioadată sau sa o provoc la sah!
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
