Si mie mi l-a prescris doctorul psihiatru si nu l-am luat. Am anxietate, m-am luptat cu ea, am dat-o de pamant, m-a dat si ea pe mine de multe ori, in momentul de fata e jos si ma ataca mult mai rar, aproape deloc. Nu prea mai are cum. Inainte aveam atacuri de panica zilnic, de 3-4 ori pe zi, o stare de neliniste continua, nu ma puteam duce pana la piata si sa nu mi se para ca mor, nu puteam vorbi cu cineva si sa privesc acea persoana in ochi, sa ma bucur de ploaie, de soare, de nimic. Crede-ma, poti sa iei pastile, am vorbit cu multi care s-au luptat cu anxietatea ani de zile, efectul pastilelor e pe moment, dupa ce le intrerupi starea revine, pentru ca cel cu problema esti tu, anxietatea nu e decat fuga atentiei din momentul prezent in trecut, mai exact iti accesezi memoria, momentul in care ai avut primul atac de panica sau gandurile negative, apoi le duci in imaginatie, te gandesti ca ele se vor repeta, si apare frica, iar ele se manifesta in prezent pentru ca inca nu s-a putut nimeni teleporta in viitor. Anxietatii, cu cat ii aloci mai multa atentie, cu atat se bucura de ea. Si de tine. Practic e un aspirator al atentiei, iar in momentele de anxietate iti e imposibil sa te concentrezi in momentul prezent, unicul valabil.
Parerea mea, decat sa te lupti cu pastilele si sa nu stii pe care sa le mai iei, nu lua niciuna, oricum au efect 0. Sa fim seriosi, la cat de complex e creierul, ce rol ar avea o pastila in afara de faptul ca te amorteste si te face zombie? Psihiatrii..cu tot respectul, nu prea stiu altceva decat asta cand te duci la ei, sa bage-n tine antidepresive. Daca iti permite bugetul, niste sedinte de psihoterapie cu un psiholog bun te-ar putea ajuta de n ori mai mult decat oricare dintre pastilele pe care ti le-ar recomanda un psihiatru. Nu le-am incercat nici pe astea, dar din experientele multora, sunt mult mai benefice.
Ai incredere in tine si nu abandona lupta cu anxietatea, nu te da deloc batut in fata ei, pana la urma, tu o ai pe ea, nu ea te are pe tine. O poti controla, tine cont de asta, la cat de chinuit am fost eu de anxietate, acum zambesc cand ma gandesc cate faze de-a dreptul penibile am patit, nu puteam sta in oras cu prietena, ameteam, nod in gat, palpitatii, senzatie de lesin, slabiciune, vai, mor, mergeam acasa, nu mai aveam nimic. Ieseam iar, nu stateam locului, ba la baie, ba afara, eram vai de mine, acum..ma simt liber fara anxietate. E un sentiment profund de liniste si multumire, nu-l paraliza cu pastile. Numai bine!
anonim_4396 întreabă:
IonBadita1 întreabă: