A trecut cineva printr-o depresie? Ce simteati? Cum v-ati vindecat? Povestiti.

Da, in urma unor probleme serioase familiale. Ma simteam extrem de obosita, vroiam mereu sa dorm dar aveam insomnii ingrozitoare, ma deranja lumina, zgomotul, imi doream doar liniste si intuneric. Mi-era mereu foame si in acelasi timp greata, o senzatie tampita, mancam si mi-era rau dar simteam mereu nevoia sa mananc mai mult. Plangeam mult, citeam la nesfarsit cateva poezii, umplema caiete intregi de ganduri triste.
A tinut vreo doua luni. Mentionez ca am avut puterea sa nu renunt la facultate, la invatat, dar ma simteam atat de epuizata incat uneori nu ma puteam da jos din autobuz la statia mea si mergeam cu el la capat si ma intorceam tot cu acelasi autobuz pana la statia mea.
La un moment dat am realizat ca nu pot continua asa, ca o sa ratez tot si mi-am impus un program draconic: ma trezeam la 5 si jumatate, spalam zilnic faianta, gresia, baia si bucataria, apoi plecam la facultate, veneam de la scoala, stergeam praful in toata casa, puneam aspiratorul (zilnic) si apoi mergeam la bunica unde ingrijeam gradina pana la ora 10 seara. Veneam acasa, faceam un dus, mancam ceva simplu si la ora 11 eram in pat. Sambata si duminica ma sculam la aceeasi ora si lucram toata ziua in curte si gradina. Apoi m-am apucat sa zugravesc apartamentul meu. Singura. Respectam cu strictete programul: sculat la 5.30, culcat la 23.00. Pentru nici un motiv nu leneveam nici 5 minute in pat in cursul zilei. Nu dadeam drumul la televizor sau calculator. Seara inainte de somn si in autobuz citeam cartile de filosofie ale lui Foucault. Nici un pic de tristete sau poezie acolo. In 4 luni eram perfect vindecata, citisem tot ce a aparut in romana de Foucault, varuisem tot apartamentul si il facusem curat ca un pahar, aveam cea mai frumoasa gradina de flori si cea mai ingrijita curte de pe strada bunicilor si terminasem sesiunea cu 10.

Da si eu am trecut acu cativa ani printr o depresie cand am depistat ca copilul meu sufera de o boala de rinichi, si m-au ajutat foarte mult parintii sotul si in special d zeu multa rugaciune si speranta moare ultima succes incontinuare.

Da. Ajunsesem in asa fel incat eram o leguma mergatoare, nu gasea de lucru, neintelegeri cu tata si culmea tot ce voiam sa fac nu iesea se stricau lucruri nu mai aveam nici o dorinta.Vindecarea la mine a fost ajutorul fratilor de credinta care nu m-au lasat sa fiu singur.Nu am folosit medicamente, am fost in compania oamenilor si in special rugacinea la IEHOVA, intr-adevar ca a trcut ceva timp sa pot sa trec de acest impas.

Despresie? Inca nu...prea copil.