Acum două luni m-am angajat undeva și sunt mult mai fericit cu un loc de muncă decât fără. Credeți că este normal? Părinții să-ți spună că nu este nevoie să muncești, iar tu să te duci la muncă...
Voi ce ziceți?

De ce toti aveti nevoie de parerea altuia sau de validarea altuia ? Ar trebui sa te doara in pl de ce cred eu ca e viata ta, alegerile tale. Daca ai loc de munca inseamna ca probabil ai peste 18 ani corect? La ce dracu mai stai cu ai tai daca ai 18? Deci ai job ai putea lejer sa-ti iei si o chirie, cand o sa vrei sa vi cu una acasa ce faci? Le spui mami, tati nu intrati in casa stati afara dracu nu?

Felicitări, dacă chiar îți place locul de muncă atunci simți că îți trece timpul într-un mod nu numai plăcut, dar și util (util ție, nu societății, că muncești pentru tine, nu pentru oameni sau pentru societate)
E normal să-ți placă dar e ceva destul de rar, mulți merg la muncă de nevoie și o fac în silă, fără nicio tragere de inimă...
Păi probabil părinții tăi se gândesc că ar fi mai indicat să faci facultatea fără a te concentra și pe altceva, pentru a o putea termina cu bine și pentru a avea șanse mai mari de a munci mai cu plăcere (și mai cu spor) apoi, dacă îți vei găsi un job în domeniul dorit.
Tu pot să-i condamn, dar nici pe tine nu te condamn, îți înțeleg dorința de a avea banii tăi și de a-i cheltui pe ce dorești (mă gândesc cred că se poate pune problema încă de independență financiară), până la urmă e și asta (munca în timpul facultății) o experiență utilă și îți va prinde bine mai târziu.
Personal nu am nici experiență și nici dorință de a munci și nici de face sex, dar pot să-ți înțeleg dorințele și curiozitățile. Tot înainte și ține ștacheta cât mai sus, în special la facultate!

Păi locuiesc singur. Oricum, nu era despre asta întrebarea, ci despre cum e să ai un loc de muncă și de a nu a avea un loc de muncă. Cel puțin, cum îți afectează starea de spirit.

Pai depinde ce lucrezi nu? Daca ai cariera pe care ai visat-o gen sa fi fotbalist, actor sau alte joburi de astea itnereasnte logic ca ai o stare de spirit high, daca ai ajuns un parlit care munceste pe 2000 de lei si mai mult de jumate din bani se duc pe chirie normal ca te simti ultimu rahat.In asta consta toata starea de spirit.Cred ca mai corecta era intrebarea cum se simt astia care in viata lor n-au realizat nimic, astia care toata viata au muncit 8 ore doar ca sa nu moara de foame.

Ai și tu dreptatea ta, n-am cum să te contrazic. Dar ce să facă: Lumea cu un loc prost de muncă să se spânzure? Fiecare dintre noi avem locul lui sub soare.

Locuiești singur, lucrezi dar te duci la mare cu mami. Bună gluma. Trollule.
Parcă aveai contul suspendat. Te-ai dus cu mami de mânuță la adminii TPU și ți l-ai deblocat?

Mă duc la plajă cu mama și cu prietena ei din copilărie care e o bunăciune.

Ahaaa. Bunăciune de 60 de ani.

Probabil parintii vor sa mai copilaresti sa stai mai mult cu ei, alte prioritati, etc. Da, este o situatie destul de frecventa.

Nu ai mai auzit de persoane ce nu locuiesc cu parintii dar merg cu ei in calatorii, excursii, la mare, etc? Sau chiar care nu locuiesc cu parinții dar totuși acestea le impun restricții?

O fi genu ala de ROMANACHE caruia ii e rusine cu parintii lui ca ce zice x sau y, dar de obicei x sau y aia care rad daca ai face o chestie cu ai tai sunt aia ori care nu au parinti, ori aia care sunt niste idioti si nu se inteleg cu ai lor si in sinea lor ar vrea si ei sa aiba niste parinti deschisi cu care sa faca chestii.

Daca iti place un loc de munca, atunci nici nu prea conteaza cat esti platit pentru ea.