Din cele descrise ai tahicardie
Conceptul de tahicardie se referă la prezența unui ritm cardiac mai rapid decât cel considerat normal. Modul în care se definește „pulsul mărit" depinde de vârsta, starea generală de sănătate și condiția fizică a fiecăruia. Însă, în general, pentru adulți, o frecvență cardiacă de 65–75 bpm (bătăi pe minut) este considerată normală, iar una de peste 100 de bpm este considerată prea rapidă. Dacă nu există o cauză evidentă pentru un puls mărit, precum activitatea fizică sau stresul, atunci acesta poate indica o tahicardie.
Principalii factori declanșatori sunt:
- o reacție la anumite medicamente;
- malformații congenitale ale inimii;
- consum excesiv de alcool sau cofeină;
- consum de cocaină sau alte droguri;
- un dezechilibru electrolitic;
- aprovizionare slabă cu sânge sau leziuni ale țesuturilor cardiace generate de diverse boli specifice, de boli coronariene, de boli ale valvelor cardiace, de insuficiență cardiacă, de boli ale miocardului, de tumore sau infecții;
- hipertensiune arterială;
- fumat;
- anumite afecțiuni pulmonare sau tiroidiene;
- anemie;
- oboseală;
- sângerare severă;
- stres fizic și psihic, inclusiv anxietate;
- intervenție chirurgicală anterioară pe inim
Tahicardia poate fi diagnosticată folosind următoarele metode:
-Electrocardiograma (ECG) – Ea înregistrează activitatea electrică din inimă și ajută medicul să observe dacă ceva nu funcționează normal. Este posibil ca persoana să trebuiască să poarte un monitor (Holter ECG), un aparat portabil care înregistrează semnalele ECG pe parcursul a 24 de ore.
-Ecografia cardiacă – Ajută la identificarea unor zone ale inimii care nu funcționează corespunzător, la depistarea unor probleme sau malformații la nivelul mușchiului cardiac.
-RMN sau tomografie – Acestea contribuie la observarea detaliată a structurilor inimii și sângelui.
-Testul de stres la efort – Se realizează cu ajutorul unei benzi de alergare pe care persoana trebuie să se deplaseze cu viteze diferite, în timp ce medicul monitorizează activitatea inimii.
- Imagistică prin rezonanță magnetică – Aceasta măsoară câmpurile magnetice ale mușchiului inimii și caută punctele slabe.
- Coronarografia – Presupune introducerea unei substanțe de contrast în artere, prin intermediul unui cateter, pentru a se depista eventuale blocaje sau anomalii ale vaselor de sânge.
Opțiunile de tratament pentru tahicardie depind de mai mulți factori: cauza tahicardiei, vârsta persoanei, sănătatea ei generală. Tratamentul presupune medicamente, dar există și situații când medicul poate lua în calcul și alte variante:
-Cardioversia – Este o soluție de moment, care implică aplicarea unui șoc electric la nivelul inimii, cu un defibrilator, pentru a restabili pulsul normal.
-Ablația – Ajută la prevenirea formării cheagurilor de sânge sau a accidentelor vasculare și se realizează cu ajutorul unor catetere flexibile, introduse în vasele de sânge. Cel mai adesea, se optează pentru vena jugulară internă, vena subclavie sau vena femurală, împingând cateterele către inimă, unde țesutul responsabil de producerea anormalităților este îndepărtat.
-Pacemaker-ul – Este un dispozitiv mic ce se inserează sub piele, deasupra inimii, și care produce mici șocuri electrice atunci când detectează un puls anormal.
- Defibrilator implantabil – Presupune introducerea unui dispozitiv ce monitorizează activitatea inimii și controlează ritmurile anormal de rapide prin șocuri electrice puternice.
-Operație pe cord deschis – Metodă chirurgicală maxim invazivă, utilizată în situațiile cele mai grave.
-Persoana poate învăța, și este chiar recomandat, să-și monitorizeze singură, acasă, pulsul, utilizând un tensiometru sau să facă manevre vagale, în cazul unui episod de tahicardie. Aceste manevre pot afecta nervul vag, ajutând la încetinirea bătăilor inimii.
Astfel de tehnici includ:
- Tușitul (expir forțat cu glota închisă);
-Adoptarea rapidă a poziției ghemuite (pe vine);
-Aplicarea unei presiuni abdominale;
- Scufundarea feței în apă rece;
-Aplicarea unui cub de gheață în partea de jos a cefei;
-Consumarea unei băuturi reci;
-Inspirație profundă pentru a creşte presiunea abdominală;
- Provocarea vărsăturilor;
- Presarea globilor oculari, ţinând ochii închişi;
- Aplicarea unei presiuni ușoare în zona gâtului, unde se află artera carotidă etc.
Principalele moduri prin care o persoană poate preveni apariția unor tahicardii sunt:
Evitarea tutunului și drogurilor recreative;
Limitarea consumului de alcool și cofeină;
Reducerea stresului, în măsura posibilului;
Utilizarea cu precauție și rezerve a medicamentelor fără prescripție;
Odihna suficientă;
Dietă sănătoasă;
Exerciții fizice regulate;
Controale medicale periodice.
Surse:
https://www.mayoclinic.org/......c-20355127
https://www.heart.org/......heart-rate
https://www.webmd.com/......achycardia
https://www.medicalnewstoday.com/articles/175241#symptoms
https://www.hopkinsmedicine.org/......achycardia
Aceleași probleme le-am avut și eu când am fost copil și am fost diagnosticat cu Tahicardie, nimic grav. Dar cel mai recomandat este sa faci un consult cardiologic, problemele de genul nu își găsesc rezolvarea online
In primul rand vorbeste cu parintii tai.Medicul de familie va da o trimitere catre un cardiolog.