Am 17 ani. Sunt nebuna? Schizofrenica? Prefer sa fiu cat mai mult timp singura. Si vorbesc cu tot felul de perosane, imi imaginez diferite scenarii, rad, zambesc, ma distrez, le simt ca si cum ar fi reale. Acest lucru il fac cand sunt singura. Cand sunt cu alte persoane, parinti, sunt normala. Am rezultate excelente la scoala, conversez normal cu persoanele(sunt cam timida), nu dau semne sa am nici o problema. Uneori, fug de lumea reala, chiar daca ies cu prietenii afara, prefer sa vin acasa, sau intr-un loc in care sunt singura, sa vorbesc cu personajele mele. Faza e ca nici nu vorbesc cu voce tare, ci in gand. Insa rad, si sar, ma bucur, ca si cum ar fi reale. Oare am ceva probleme? In rest, am mentionat sun o persoana extrem de normala, visez sa imi fac o cariera poate, sunt frumoasa, am o viata inainte. Dar oare e normal cum ma manifest? Am probleme grave? Mersi

Adreseaza-te totusi unui psiholog(eventual cel al scolii). Spune-le si parintilor ce simti.Chiar si medicul de familie te poate ajuta.Ai dat putine detalii.

In primul rand cred ca ar trebui sa incerci sa comunici mai mult cu cei din jurul tau si mai putin cu personajele imaginare.Viata de zi cu zi e dura si de cele mai multe ori este de rahat dar asta nu inseamna ca trebuie sa ne inchidem in lumea noastra, nu trebuie sa fugi intr-o lume imaginara, daca iti permiti incearca sa stai de vorba cu un psiholog te va ajuta mult. Oricum eu nu cred ca esti nebuna si nici schzofrenica, cred doar ca ti-ai creeat prietenii perfecti intr-o lume perfecta, ceea ce nu este foarte normal si trebuie sa incerci sa revii printre noi, chiar daca totul pare urat. Fa-ti mai multi prieteni reali si vb cu ei, petrece mult timp impreuna cu cei dragi si gaseste-ti mereu lucruri frumoase de facut, mai frumoase decat sa vb cu prietenii imaginari.Ai grija ca nu cumva sa pierzi notiunea intre real si ireal.

Nu e vorba ca esti schizofrenica sau nebuna ci pur si simplu ai o imaginatie bogata.

Foarte posibil, depinde cat de "sanatoasa" este lumea fanteziei in care traiesti.Numai sa nu ramai doar cu visatul, ca iti faci o cariera, ca esti normala, ca esti frumoasa...Sa te trezesti la realitate ar fi mai bine, nu esti obisnuita sa comunici si sa te adaptezi, poate fi si educatia de acasa, ti-au interzis prea multe si acum iti este frica sa scoti capul. sa te lovesti de greutatile vietii.Ai sa traiesti multe deceptii cand ai sa vezi ca totul este doar un vis, pe care nimeni nu te-a obligat sa-l visezi, ci doar tu l-ai creat.

Human Oid, din contra, schizofrenia e o boala latenta, foarte greu de recunoscut in faze incipiente pana si de medicii specialisti.Se recunoaste cu usurinta cand se sjunge in gradul 3- sau 4.Mania intra in faza incipienta, si pana nu se instaleaza o criza sau o rutina zilnica, este foarte greu de observat comportamentul unui schizofrenic.

Dar acele personaje doar tu ti le imaginezi, nu le vezi decat in gand. Nu esti deloc bolnava. Ai doar o imaginatie bogata.

Schizofrenia este o boala foarte grava, simptomele ei fiind foarte profunde si usor de recunoscut, dar din ceea ce imi spui tu nu ai simptomele acestei boli, desi argumentele tale se bat cap in cap. Exmeplu: "Uneori, fug de lumea reala...prefer sa vin acasa, sau intr-un loc in care sunt singura.", dar in acelasi timp, "sunt normala, conversez normal cu persoanele, ies cu prietenii afara..." Sunt doua lucruri care se bat cat in cao si doar un psiholog ar putea intelege ce se intampla cu tine din punct de vedere psihic, si iti sfatuiesc sa mergi la un astfel de consult. Sa stii ca daca mergi la un psiholog asta nu inseamna ca esti nebuna. Conceptia romanilor e foarte eronata cu privire la acest aspect. Psihologul te poate ajuta sa intelegi mai bine starile prin care treci si sa le depasesti pe cele dificile. Ai inceput bine. "Am 17 ani." Iar de aici poti sa stii ca adolescentii sunt labili din punct de vedere psihic, cautandu-si identitatea si incercand sa se identifice cu orice ce ii iese in cale, adeseori incearca sa se detaseze de lucrurile palpabile,(cum spui tu, prieteni, familie) si sa se izoleze intr-o lume perfecta pentru el. Cel putin perfecta in imaginatia lui. De ce fugi de lumea reala? Pentru ca in lumea reala nu gasesti ceea ce cu adevarat iti doresti: poate un prieten adevarat din toate punctele de vedere, poate un parinte intelegator care sa fie alaturi de tine in orice moment al evolutiei tale, poate acea stare emotionala pe care mereu ti-ai dorit-o, insa nu ai atins-o in realitate. Astfel, instinctiv, te izolezi. Te izolezi intr-o lume a ta, insa nu intr-un sens rau, distructiv, ci intr-unul benefic pentru tine. Un sfat de-al meu este sa iesi din casa cat mai mult timp, sa iti faci mereu si mereu prieteni noi, sa iti invingi timiditatea, chiar daca e greu, insa ai sa vezi ca va fi cel mai bine pentru tine.
Ai grija de tine si... o a fie bine!
Sper ca ti-am putut fi de ajutor.
Luci

Nu e nimic rau. e doar imaginatia ta.ca sa te convingi du-te la un psiholog

Felicitari.esti o fiinta reala nu o marioneta a zilelor noastre.incearca o cariera artistica.scrie carti, fa scenari.

Haha))))) eu fac la fel mergem impreuna la doctor?

Glumesc))) Asta e fantezie. Daca vrei cumva sa ascunzi asta sau sa nu-ti para asa straniu, fa-ti un jurnal in care sa scrii tot ce faci, sau ia-ti un caietel si scrie scenariile pe care ti le imaginezi. Eu asa fac si se primeste o povestioara destul de interesanta. Nu cred ca ai vreo boala. Asta se numeste fantezie bogata.

Important e sa nu razi sau sa incepi sa vorbesti in prezenta altora))))))

HaHaHa... exact asa fac si eu. Cred ca nu e ceva anormal.

Trag un semnal de alarma,pentru acesti,, visatori cu ochi deschisi''! Am trecut si eu prin chestia asta ani de zile, de mic copil pana acum nu demult.Cu timpu,ai sa te izolezi complet fara sa mai doresti sa comunici cu cineva, totodata iti vei pierde interesul vis-a-vis de orice(chiar si de lucruri/activitati, care mai demult iti placeau).Asa ca treziti-va pana nu e prea tarziu

Am impresia ca m-ai descris pe mineSerios! De multe ori ma intreaba lumea de ce ma apuc sa rad din senin...cum ar fi sa le spun ca in mintea mea s-a intamplat ceva amuzant?
Stai linistita, nu avem nimic! Suntem doar visatoare

Nu esti deloc nebuna, si eu sunt la fel, m-am gandit sa scriu o carte dar am inceput vreo 2-3 despre scenariile imaginare si nici nu le-am terminat. ce sa-i facem? in orice caz, nu e nimic in neregula cu tine...este exact cum au spus ceilalti, imaginatie foarte bogata

...Si eu sunt la fel ca tine. Diferenta e ca eu am doar 15 ani jumate. Dar sunt la fel ca tine. Cand sunt singura, vb, singura cu cineva.imi imaginez scenarii peste scenarii.Pana si acum vreo 5 minute vb singura in gand cu cineva. si apoi am inceput sa sar, si sa bat din palme de parca ar fi fost ceva feriicit. sunt constienta de ce fac cand sunt singura, dar, cand sunt cu alte persoane sunt perfect normala!

Ce te sfatuiesc eu in nici un caz sa nu te adresezi unui psiholog caci te judeca pentru orice si nu stiu ei cum sa-ti ia banii.In general daca spui cuiva ca ai o problema toata lumea te judeca sau te va judeca(in gand), poate nu ti-o spune dar o face.Asta pentru-ca oamenii se bucura cand cineva are necaz sau o problema, semn ca nu-i lui chiar ata de rau sau te judeca pentru a se simti mai bine(mai bun decat time), ceeea ce nu-l face mai bun, ci un ratat. E in firea oamenilor sa judece, sa fie prefacuti.murdari,goi.Si ex iti dau persoana care a comentat mai jos; du-te la un psiholog,. pe bune ce sfat bun, cu siguranta ca te-a incurajat(sunt ironic). Ai incredere in tine si nu te lua dupa nimeni si nu nu exista o definitie o normalitatii si daca cineva iti spune ca esti nebuna pentru felul cum gandesti cu siguranta e ignorant, n-are creier si nu gandeste. Ti-as recomanda sa scrii o carte(asta in cazul in care chiar ai o imaginatie bogata) si ai nevoie, Succces.

La fel patesc si eu. La inceput am crezut ca e ok, ca sunt o persoana cu multa imaginatie...pentru. ca de fapt asta fac, imi imaginez cum o sa cresc si o sa fiu o persoana importanta, o sa am o familie fericita, o sa fiu inconjurata de prietenii etc. Nu am mers inca la doctor dar intentioze sa merg, deoarece am observat ca si mama mea face la fel, dar ea a inceupt sa gandeasca cu voce tare si m-am cam ambata, o sa cer si sfatul medicului fie ce o fi si asa te safatuiesc si pe tine. Intre timp exact ca si ceilalti care au raspuns la intrebare, iti raspun si eu, faptul sa scrii undeva ceea ce simti, sa scrii ce iti imaginezi sau chiar sa scrii ce ai facut in ziua precedenta catea-o data ajuta.
Mult succes!

Aoleu, cine ti-a bagat tampeniile astea in cap ti-a distrus viata din start. In loc sa fi libera sa observi viata, tu esti prea ocupata sa te gandesti la toate lucrurile astea despre tine, au devenit reguli in care traiesti. Ti s-a vorbit asa cand erai mica, si tu chiar ai "invatat despre tine" din modu in care ti s-a vorbit. Parerea buna care o ai despre tine insuti, nu caracterizeaza deloc persoanele care iti fac raul asta. Dar cuvintele astea ale lor, probabil.

Si eu sunt la fel. Imi imaginez cum as vrea sa se intample în viitor si niciodată nu se întampla asa si raman doar cu dorinta fiind dezamagita si ranita

Parca mi-ai povesti viata de zi cu zi. Si eu la fel ca tine simt nevoia sa ma inchid in baie sau sa ma duc in camera mea ca sa vorbesc cu personajele mele.eu dau vina pe faptul ca nu am prieteni si intru fel sau altu mi i-am creat eu.rad,ma inevez si asa mai departe.Si mie mi-e frica la fel ca tine sa nu fiu nebuna sau sa am ceva mai grav...am incercat si sa scriu tot ce fac cu personajele mele pe un caiet, dar nu as putea sa scriu 24 de ore pe 24.Si eu la fel ca tine cand sunt cu cineva vorbesc cu acea persoana si stiu mereu ca vorbesc singura si cand efectul acela de companie dispare.ma speriu ingrozitor cand in fata mea vad un perete sau vad ca ma uit in oglinda si vorbesc singura... dar macar acum stiu ca nu sunt singura daca vreodata ai sa reusesti sa te vindeci sa-mi ziic si mie cum ai facut.

Buna! Cum esti? Ai trecut peste probleme? (^.^)

Buna,tocmai am intrat sa văd ce scrie despre asta.e prima data când vb cu cineva despre asta.e rușinos lumea ar crede ca sunt nebuna ..eu dintotdeauna am trăit intr o lume imaginara..cum sa ma explic..cu prietenii sunt super sociabilă f normala la școala am fost olimpică n am dat niciodată vreun semn de întrebare despre asta.dar abia ramân singura oriunde as fi încep sa mi imaginez diferite persoane chiar si care nu cunosc si diferite locuri efectiv o întreaga poveste, acțiune discuții totul in gândul meu si după multe ore când termin si văd un perete in fata mea si ma văd singura ma ia o depresie cumplita gândindu ma ca S nebuna si ca S de închis la spitalul de nebuni..am 29 de ani ..nu știu dc se produce in mintea mea si dc nu trece.E ciudat sa citesc ca mai exista lume cu problema mea.Repet din exterior sunt cea mai drăguța si sociabilă persoana. Visez si eu o familie cariera etc dar nu știu sa denumesc "lumea " in care trăiesc atât de des.cea imaginara.