Am citit o multime de articole despre diverse boli mintale si nu stiu exact ce diagnostic sa-mi dau.

Am perioade in care boala mea se manifesta astfel: pierderi de memorie, pesimism, lipsa de concentrare, neliniste, stres, nu mai vreau sa vad pe nimeni, noaptea am impresia ca ma urmareste ceva, frica de intuneric, parca ma misc mai lent - totul trece repede, dar nu apuc sa fac mare lucru ( asta din cauza ca greu ma concentrez si nu am chef de nimic), ma simt inferioara - parca nu am nimic, nu mai stiu pretui nimic, am ganduri negre obsedante, nu mai stiu sa zambesc - arat rau, parca fata mi se strange, mi-am pierdut zambetul frumos de alta data, nu imi place sa fac poze pentru ca arat rau, imi apar in minte diverse lucruri care imi fac rau - imi provoaca frica, imi tremura mainile.
Totul a inceput acum 5 ani....cand in urma unei prietenii viata mea s-a schimbat radical. Aveam un amic care a inceput sa o ia pe un drum gresit, cred ca din cauza mamei sale care era o mare betiva.
Eu, sa-mi arat adevarata prietenie fata de acest baiat am vrut sa-l ajut prin a fi mai tot timpul cu el supravegandu-l, dandu-i cate un sfat. Dupa o vreme mi s-a intamplat ceva foarte ciudat : am inceput sa scriu urat si aproape ca nu mai stiam sa fac unele litere cum ar fi " r " il faceam ca litera " l ", am inceput sa am cosmaruri, visasem de cateva ori diavoli, a inceput sa-mi mearga din ce in ce mai rau, nu ma mai puteam concentra, eram tot timpul nelinistita, auzeam sunete ciudate care ma faceau sa-mi fie frica, a inceput sa-mi fie frica de intuneric, sa-mi fie urat sa stau singura.
Iar astazi sunt putin mai bine de cum am fost atunci, dar vreau sa imi rezolv aceasta problema.Am vrut sa merg la psiholog, dar am tot amanat din cauza ca ma simteam mai bine, am luat ceva medicamnte antistres.Deci cum v-am spus am perioade in care ma simt astfel, dar ceva declanseaza aceasta stare...

Anxietatea...

Frica, tremuratul mainilor se declanseaza din cauza gandurilor, iar frisoanele sunt exact un simptom, la felc a si hipocondria. Pierderi de memorie, aici tu stii si zic sa-ti faci o scurta evaluare a firii tale, a eului tau in sensul ca n-ar putea fi nimic altceva decat O IMPRESIE, generata tot de aceasta boala a sufletului.

Un psiholog cu antidepresivele sale nu ajuta la nimic. Ai nevoie de un nou grup social, de o itneractiune cat mai multe cu oamenii, de prilejuri de a -ti folosi imaginatia si creativitatea ( pentru a deveni o fire exuberanta care crede-ma ca joaca un rol foarte important acest lucru in privinta relatiei tale cu oamenii), si desigur o apropiere cat de cat de DUmnezeu, de spiritualitate, DAR IN MASURA PUTINTEI TALE, dezvoltandu-se usor pasiunea, iubirea
AM zis in limita putintei pentru a nu deveni un automatism. Orice ai face, SA NU CARE CUMVA SA TE INTERIORIZEZI si mai mult in tine, din contra.Plimbarile in natura, alimentatia joaca un rol important asupra sistemului nervos care ASIGURA legatura noastra cu mediul, si ulterior se va regenera si calmul, si psihicul tau. DOar odihneste-te si gandeste-te ca in cer exista un Dumnezeu, ca avem o tara cu bogatii demne de pretuit ale naturii, cu traditii pentru care s-au jertfit stramosii nostri SI ASTA AR TREBUI SA FIE UN MOTIV DE BUCURIE.

De ce am fi tristi? Suntem o tara ortodoxa, cu fericirea pe care o gasim in traditiile bunicilor si strabunicilor nostri. Acest impas din interiorul tau trebuie depasit si doar ai incredere in tine si in Dumnezeu

Si eu eram la felin urma cu ceva timp, anxietetic, cu frisoane ( tot din cauza unei vesti care brusc mi-a tulburat sistemul nervos incat ma simteam slabit, simteam ca nu aveam aer suficient in piept timp de o vara intreaga si asa am gasit eu aceasta comunitate ). Problemele se pot depasi, ne pot stimula, ne pot maturiza, insa aici depinde de increderea noastra si stima de sine. Incearca numai si spune-i acest lucur unui prieten foarte bun, parintilor dar si unui preot duhovnic