Am dureri de cap continue, ele se manifestă printr-o apăsare, o presiune continuă pe creier, uneori chiar și de la frunte până toată partea stângă a creierului. Am pierderi de memorie, tulburări de concentrare, simt că nu mai pot să învăț nimic, am o oboseală nejustificată și un chef de nimic (oboseala se întinde cumva de la creier către toată coloana, nu știu cum să explic, dar nu este plăcută), parcă nu mai pot să fac legături în creier bine, am un țiuit ușor în ureche și este alternativ, dinspre stânga spre dreapta se mută (rareori se întâmplă să fie extrem de profund încât să-mi acopere auzul pentru câteva secunde, un zgomot acut și puternic). Am avut convulsii (tresăriri ale mâinilor și picioarelor sub stare de conștiență, ochii ținuți închiși când mă pregăteam să dorm), insomnii, anxietate, depresie (mai sunt, dar rar). Am fost la medic, am făcut EEG, medicul mi-a spus că este bine, însă legat de simptome, mi-ar fi spus că este un edem cerebral (nici el nu era sigur cred, îmi dăduse doar un tratament, adică același tratament pe care l-am făcut anterior dar care n-a dat roade, mi-a îmbunătățit somnul).
Seara simt presiunea mai puternic decât ziua. Nu mai sunt stăpân pe mine, confuzie uneori, când m-am dus la cabinet de unul singur aveam impresia că nu știu ce-i cu mine. Mă tot căutam prin buzunare să văd dacă mi-am luat lucrurile, dar în mod repetitiv (o faci odată și gata, știi că le ai, nu de 5-6 ori). Fac trăsnăi pentru că mi se dezactivează creierul, privesc în gol cumva câteodată, uneori exista și probleme de orientare, de răspuns care e mai lent. Am avut deseori dejavu.
Eu cred că nu e nici edem cerebral ăsta, eu cred că e o tumoare cerebrală grosolană și sunt suficienți factori care ar fi putut declanșa-o, pentru că am avut un traumatism cranio-cerebral la vârsta de 3 ani, o alta lovitură puternică la cap atenuată și încă una prin ciocnire ochi-ochi, contact direct cu un individ, era să-mi sparg arcada, dar impactul a fost atât de puternic încât, parca mi-a zdruncinat creierul.

Se merită să fac acum un RMN, să mă conving că e medic bun sau că n-a fost în stare să-mi dea diagnosticul corect. Mie teamă, credeți-mă, să fac orice. Mi-e teamă să învăț orice că o dau in bară, că nu am atenție distributivă. S-a instalat o teamă care nu exista și nu cred că o să știu nici cum să o înlătur. Poate se înlătură de la sine după ce creierul e sănătos.
Toți îmi spun că este numai în mintea mea, eu le simt lucrurile astea, presiunea e intensă seara. Nu inventez nimic, uneori cred că și medicul crede că inventez. Tiuiala, pierderea memoriei de scurtă durată și de lungă durată (îmi aduc aminte mai greu sau creierul procesează mai greu informațiile stocate) și presiunea sunt cât se poate de reale și mă chinuie mai rău decât un șoc electric. Tind să cred că afectează nu numai creierul, dar tot sistemul nervos central. Fac mișcare, alerg, dar parcă observ că, corpul meu răspunde prea repede la schimbări, adică dacă timp de o lună am făcut zilnic mișcare și exerciții fizice, dacă o zi sau două nu mai fac, deja corpul slăbește foarte repede.
Aș da orice să știu ce am fără să evite cineva să-mi spună. Tare și răspicat, e tumoare(ce fel de), e edem (ce fel de), asta-i realitatea, o înfrunt dacă trebuie. Doar să știu că există tratament și fără intervenție chirurgicală.

Simt că trăiesc într-o lume care deja crede că joc teatru, nu știu de ce. Când ți-e mai greu, nu-ți este nimeni aproape, nici măcar părinții.

Pentru a răspunde la o întrebare trebuie să ai cont pe TPU.ro

Logare cu email şi parolă

Creare de cont nou

Logare cu Facebook