Ai unele probleme pe care trebuie sa le invingi cu ajutorul doctorilor.Este bine sa ai aproape familia si prietenii.Cu ce te ocupi?
Poti sa iti imbunatatesti parerea despre tine daca iti iei viata sub control. Fa-ti un plan de viata. Gandeste-te cum ai vrea sa arate viata ta la, sa zicem, 40 de ani. Pe baza planului general, stabileste-ti niste obiective de etapa. Esti la liceu, sa zicem ca ai vrea sa intri la o facultate anume, sa inveti o limba straina, sa ai medii peste un anumit nivel - ceva care sa te bucure daca se va intampla. Apoi stabileste-ti obiective pe termen scurt - de exemplu pana la sfarsitul anului. Ai grija ca aceste obiective sa poata fi atinse. Apuca-te de treaba, cu pasi mici. Spre exemplu pana la sfarsitul lui Septembrie vrei sa faci ceva anume. Ai grija sa realizezi ceea ce ti-ai propus, iar cand ai ajuns acolo bucura-te de succesul tau si ofera-ti un premiu. Cu pasi mici iti vei recladi increderea in tine si parerea buna despre tine.
Buna ti-am citit toata postarea si as vrea sa te ajut cu niste sfaturi despre problema ta de sanatate.Si eu sufar de aceeasi problema ca tine trahicardie+aritmie cardica.In primul rand cand nu trebuie sa iti mai incarci sufletul cu tot felul de prostii ca asa facea si eu si imi crestea pulsul si tensiunea si cand simti cand nu te simti bine incearca sa asculti o melodie care iti place mult si sa te gandesti la o persoana apropiata tie si asta te va linisti.Pe mine m-a luat salvarea din cauza pulsului ridicat si am fost de doua ori internat cu aceeasi problema ca tine. Daca mai vrei niste sfaturi poti sa ma contactezi.
Multumesc foarte mult pentru sfaturi! Nu pot sa dau nimanui funta pentru ca toate raspunsurile sunt de ajutor. O sa iau sfaturile in considerare. Mama spune ca si din cauza varstei am aceste simptome (schimbare hormonala) si sper sa aiba dreptate desi cred ca am trecut peste partea aia. Sper sa fie doar o perioada aiurea din viata si sa trec peste ea, sa imi continui viata. Mi-au mai trecut palpitatiile dar tot am o stare aiurea, nu ma simt in apele mele. Dupa ce am iesit din spital mi-am dat seama cat de vulnerabili suntem noi, ca oameni, si am mai realizat ca toti vom murii la un moment dat si eu sunt super panicoasa si parintii mei ne-au facut tarziu si deja tata are aproape 55 de ani si mama 48 si mai am un frate mai mic de 10 ani si, nu stiu m-am panicat. Am foarte putini prieteni, nu sunt foarte sociabila si sunt si pretentioasa, nu accept pe oricine sa imi fie alaturi. I-as spune mamei sa ma duca la un psiholog sar nu vreau sa-o speii si nu vreau sa cred ca am nevoie de unul. Vreau sa invat singura sa imi controlez gandurile si sintimentele.
Carmen133 întreabă: