| Lili182jsu88 a întrebat:

Am ganduri obsesive! Nu îmi pot desfășura activitățile pentru ca încontinuu ma gândesc doar la lucruri negative. Am încercat sa nu ma mai gândesc și parcă mai rău îmi este. Încerc sa le iocuiesc cu ganduri pozitive și degeaba. Este foarte enervant și deranjant. A mai fost cineva în situația asta?

Atenţie! Problemele de natură medicală sunt probleme serioase care necesită asistenţă/consult specializat. Sugestiile date de utilizatorii TPU au doar o valoare orientativă şi în nici un caz nu exclud consultul profesional medical. Prin urmare vă recomandăm să apelaţi la personal medical specializat atât pentru diagnosticare, cât şi pentru tratament.
16 răspunsuri:
| dullcat a răspuns:

Buna.Toti am trecut prin aceasta situatie. Iti poate fi util sa mergi la psiholog.

| sammie a răspuns (pentru dullcat):

Bună! Nu vreau să mă cert sau ceva dar nu cred că psiholog-ul trebuie să ne ajute la toate problemele. Când o să învățăm să luptăm singuri cu aceste problemele sau când o să avem încredere în sine dacă mereu vizităm psihologul?

| dullcat a răspuns (pentru sammie):

Psihologul are capacitatea de a judeca la rece si a oferi o perspectiva din exterior, atat rationala cat si obiectiva, ceea ce tu, sau prietenii, familia etc nu o puteti face. O persoana nu poate apela la introspectie obiectiva, ci mereu va fi subiectiva, iar daca altii incearca sa ajute vor oferi tot perspective partinitoare (biased), fiind implicati mai mult sau mai putin indirect cu persoana in cauza.

| sammie a răspuns (pentru dullcat):

Ceea ce vreau eu să spun este că trebuie să avem încredere în sine și să trecem peste probleme singuri pentru că noi ne cunoaștem cel mai bine.
Psihologul te ajută puțin mai mult decât prietenii sau familia. Plus că psihologul e și el o persoană și nu poți să-i spui chiar tot ce simți sau ce ți se întâmplă. Te poate judeca, câte școli o avea el, repet ca mai sus este doar un om. Acum eu nu descurajez chestia cu psihologul dar... Eu cred că pentru tine este cam ca un '' dumnezeu ''. Însă asta este total greșit.

| dullcat a răspuns (pentru sammie):

Nu stiu de unde tragi aceasta concluzie. Daca pentru mine e D-zeu, pentru altii aparent e celalalt cu coarne, din moment ce fug de el, de parca o vizita ar fi o insulta. In tarile civilizate oamenii nu reactioneaza asa urat cand aud de psiholog, iar bunastarea generala si traiul este mult mai bun si datorita atitudinii deschise pentru a vizita un specialist, pe langa multe alte aspecte pe care nu le voi mentiona aici deoarece nu are sens. Romanii habar nu au de preventie, nu au aceasta cultura. Ajung la psiholog cand se aduna tone de probleme, care evident ca nu pot fi rezolvate intr-o sedinta, iar la medic merg odata la nu stiu cati ani, unii in faze terminale.Asta spune destul de multe despre noi ca popor.

| dullcat a răspuns (pentru sammie):

Mai mult de atat, nu stiu ce ai inteles, insa comparatia este deplasata.Eu incurajez si vizitele la medic, la stomatolog etc, incurajez oamenii sa mearga cu animalele la veterinari, deci asta nu inseamna ca acesti oameni reprezinta dumnezei pentru mine. Sunt oameni la care romanii nu apeleaza, preferand sa intrebe pe net, ca e mai ieftin. Ce rezulta nu cred ca e dragut.

Repet, psihologul te ajuta sa urci mai repede pe scara vindecarii, doar dupa ce tu urci deja primele trepte.

| sammie a răspuns (pentru dullcat):

Mi-am făcut impresia asta uitându-mă la răspunsurile tale. Am observat că orice problemă ar avea cineva tu zici '' Du-te la psiholog! ''.

| sammie a răspuns (pentru dullcat):

În primul rând dacă erai româncă nu cred că era okay să spui că nu avem habar de '' prevenție '' de parcă tu nu ai fi sau să spui lucruri urâte despre poporul nostru, și că noi căutăm căi mai ieftine. Normal! Ne plătești tu spitalizările și vizitele la medic? Plus, ce problemă ai tu dacă noi românii mergem la medic pe ultima sută de metrii? Ar trebui prima oară să ne uităm la noi și după aceea la ceilalți...

| dullcat a răspuns (pentru sammie):

Spun asta atunci cand consider, in functie de context. In situatia de fata, utilizatorul a dat de inteles ca a incercat si nu i-a reusit. Tu daca ai fi in postura lui, ti-ar placea sa zica cineva: E ok, mai incearca pana vei reusi sa scapi de ganduri? Poate persoana aceasta nu mai doreste asta, sa se chinuie, altfel ar mai fi postat aici?

Modul asta de a gandi nu e departe de situatiile tragice in care parintii nu asculta de adolescenti,, Nu ai nimic'',,, Esti doar trisst, iti va trece maine'' etc, si apoi se intreaba plangand de ce copilul a apelat la sinucidere.

Care crezi ca este limita intre posibilitatea cand iti permiti sa mai incerci din proprie initiativa, fara consecinte, si posibilitatea cand se poate ajunge la o situatie grava?

| dullcat a răspuns (pentru sammie):

Sunt romanca.Acestea sunt probleme care trebuie discutate, indiferent ca ne place sau nu. Stai linistita, ca eu nu vorbesc negativ despre Romania asa cum fac altii plecati in strainatate, sau pe internet la videoclipurile de promovare a turismului, in fata strainilor etc. In cazul de fata am considerat ca pot aduce acest argument, pentru o discutie productiva. Se pare ca nu.

Iar despre preventie cauta statistici, acestea vorbesc de la sine.

| sammie a răspuns (pentru dullcat):

Destul de adevărat, și eu când aveam gânduri negative și eram în depresie nu-mi plăcea când persoanele rădeau pe tema asta sau ziceau: '' Îți va trece. '' sau '' Mâine o să te simți mai bine. ''. Sincer chiar e enervant.
La chestia cu sinuciderea sunt
puține șanse să se întâmple.

Oricum, să ai o seară bună!

| Caro34 a răspuns:

Bună! Știi că gândurile obsesive sunt uneori super când sunt îndreptate cu iubire și respect spre: a ajuta, a îndruma, a fi aproape de diferiți oameni etc? Du-te și plimbă-te în aer liber, mănâncă o înghețată cu prietenii, citește o carte frumoasă, vezi un film de suflet etc., bea lichide suficiente, mănâncă sănătos și bucură-te că ești unică în Universul ăsta mare. Ca tine nu mai este nimeni, iar asta e cool! Gândește-te la asta! Numai bine!

| sammie a răspuns:

1. Fă activități care să te distragă de la ele.

2. Acceptă-le și luptă-te cu ele și după aceea fă activități care să le alunge cum am spus și mai sus.

| Smmo a răspuns:

Buna, e adevarat ca trecem prin asta uneori, nu putem sa ne concentram sa ne facem treaba sau a invatam pentru ca suntem stresati sau ne-a parasit prietenul sau nu stiu ce ni s-a intamplat. Depinde insa si de ce activitate avem in general si de amploarea, impactul si durata acestor ganduri. Sunt asociate si cu probleme de sanatate? Ne dai un exemplu-doua de activitati pe care nu le poti desfasura si ce ganduri te-au impiedicat?

| IonelaIasmina a răspuns:

Eu nu am fost în această situație, dar.te-aș sfătui să faci cât mai multe activități și să te gândești la lucruri pozitive (chiar dacă ai făcut asta..nu te da bătut/ă și gândește-te în continuare!).
Poate ai trecut printr-o perioadă grea din viața ta?! Și acum ai rămas cu un fel de,, depresie,,/,, anxietate,,.
Încă o soluție ar fi..RUGA.
Roagă-te la Dumnezeu să te ajute, spune rugăciuni, mergi la biserică sau la Mănăstire..etc.
Știu cazuri dintre prietenii părinților mei care au avut și cancer, iar medicii nu le dădea șanse de viață.ei bine.s-au rugat, și au scăpat.
Poate fi și aceasta o metodă EXTREM DE BUNĂ!
Numai bine!

| likealwayss00 a răspuns:

Spune unei persoane dragi ce ai pe suflet și te deranjează și asa o sa uiți
Cu timpul. Încearcă sa petreci mult timp alături de prietenii tai /colegi/ familie și creeaza-ti amintiri plăcute încât sa uiți de cele care te deranjează