Cand eram mica, de la 13 ani pana acum 2 -3 ani am avut aceleasi probleme ca tine. Am acceptat intr-un final ca adult ca cel mai bine nu trebuie sa iti pese de nimeni. Pe primul loc trebuie sa fi tu. Degeaba ceri sfaturi in colo si in coace, ca cel mai bine este sa te intrebi pe tine insuti. Sa duci o lupta cu propria persoana, sa te ridici mereu cand simti ca esti pe ultimul drum, la fundul prapastiei, gata sa iti iei zilele. Am avut ani de zile depresii, ascultam zilnic rapp, plangeam, si sufeream. Pana in ziua cand am implinit 17 ani si am observat ca nimanui nu ii pasa de mine, ziua mea, sau ce insemn eu. E greu sa decizi ce este bine sau ce este rau, ce trebuie sa faci sau nu, ca sa te accepti, si sa te iubesti. Dar totul are un inceput. Regasestete pe tine, iartate pentru ce ai facut, sau ce nu ai fost in stare sa faci. Si iartai pe toti care ti-au gresit. Ca sa nu mai porti chinurile gandurilor care iti dau navala cand esti singur, sa te amagesti mai tare decat esti. Este greu dar nu imposibil. Din cauza tristetii ne imbolnavim. Ne doare capul, muschii, oasele. Suntem slabi la propriu si la figurat. Apar probleme fizice, cu inima, imunitatea, etc. Fa un exercitiu, in fiecare dimineata cand te trezesti, uita-te in oglinda, spuneti ca va fi cea mai buna zi din viata ta, dar sa crezi in ce zici. Degeaba zici daca nu crezi. Iar cu timpul vei vedea ca vei avea doar zile placute. Spuneti ca "astazi imi doresc sa fac asta " puneti pe o foaie ideile care vrei sa le duci la indeplinire, fa-ti planul vietii, sa ai un tel care sa il urmaresti pana la capat.
Te-ar ajuta o vizita la doctorul psihiatru, pentru ca niste medicamente in genul antidepresivelor sau o medicatie psihotropa te-ar putea ajuta sa te simti mult mai bine alaturi de o psihoterapie buna facuta de un psiholog.Curaj.Astea 2 combinate dau rezultate foarte bune din cate stiu.
Multumesc de raspuns din pacate gradul meu de junior nu-mi da posibilitatea de ati evalua raspunsul ca fiind folositor si inteligent insa iti multumesc! chiar voi face tot posibilul sa merg la un psihiatru
Mai, toti traim intr-o lume alerta, toti suntem predispusi la stres, agitatie, nervi, ura, mandrie, orgoliu si toate tampeniile astea rele pe care le bagam si le lasam sa intre in inimile noastre. Toate aceste defecte, duc catre multe boli psihice si fizice. Din cauza gandurilor pe care le ai va fi un colaps psihic, urmat de colaps fizic. Ceea ce trebuie ca tu sa faci e sa incerci sa te deconectezi de la viata asta alerta, lasa-ti gandul limpede, nu mai fi agitat, incearca sa te gandesti ca nu are rost sa te grabesti pentru ca iti pui corpul si trupul in pericol, ia-ti o saptamana concediu si du-te singur sau cu prietena sau cu cineva cu care te intelegi bine la munte, fa niste trasee, admira pomii, natura, sunetul pasarelelor, admira si bucura-te de natura si lasa viata cotidiana in urma, nu te mai gandi la ea, relaxeaza-te si fa in acelasi timp si sport si citeste atunci cand iti vin gandurile astea. Si nu mai da asa mare importanta gandurilor negative si vorbelor ce vin spre tine. Stiu ca tu ai constiinta si din cauza asta gandurile tale se bat cap in cap, aici intervine divinitatea. Stiu ca tu nu prea crezi, dar incearca macar ca atunci cand ai ajuns la limita puterii sa zici un Doamne ajuta-ma, si iti zic ca te vei mai linisti. Si eu am trecut prin multe si stiu acum ca Dumnezeu este calea. nu te fortez, dar macar incearca, nu te costa nimic.
Dumnezeu nu are nimic de a face cu starea ta de spirit ) totul depinde de tine
Pe mine m-a ajutat cand am fost si eu cu o boala destul de nasoala. Si eram facut vraiste din punct de vedere spiritual. Dar ca veni vorba de starea de spirit? ce este spiritul? Nu este spiritul oare ceva Dumnezeiesc, de care ar trebui ca Domnul sa aiba grija de el?
Bun venit în lumea mea? găsit cu tahicardia asta de la 16 ani în prezent 23, am tot încercat sa ma fac ca nu îmi pasa ca sunt normal, ca etc, stări de depresie, teama și n am rezolvat nimic, am vrut sa cred ca nu sunt bolnav dar uite ca stările proaste, palpitațiile și multe altele ma fac intr-un final după 7 ani sa cred ca da, iar zilele astea o sa duc iar la un control la inima sa ma împac de tot cu ideea, oricât ai vrea sa fugi nu ai cum te minți singur asa ca încearcă sa te împaci cu ideea și asta este viata, știu ce simți, poate în perioada asta ai scăpat de problema sau poate nu dar nu fugii de ea cum am făcut eu, ca după 7 ani nu s-a rezolvat nimic