Am o intrebare serioase si rog seriozitate. Cred ca sufar de anxietate sau altceva nu prea stiu oricum as dori sa stiu si cauzele. O sa va spun cam ce mi se intampla si de ce cred ca sufer de anxietate:
1. Adorm foarte greu si daca reusesc sa adorm am un somn agitat si a doua zi sunt praf.
2. la meditatii daca ma duc si pe la sfarsitul ei (fac 2 ore) imi vine sa rup o bucata de hartie si sa o fac bucatele mici asta o fac mai mereu.
3. sunt foarte agitata mai mereu si obosesc repede.
4. imi tremura cateodata mainile sau picioarele
5. uneori ma ingrasi mult sau slabesc mult.
6. uneori mi se face greata la unele mancaruri pe care acum ceva timp le mancam.
7. uneori imi e foarte greu sa fac decizii.
8. imi e teama sa ies in public pe strada, sau sa-mi fac prieteni noi.
9. nu ma pot concentra aproape deloc.
10. cand ma agit in bate inima super tare
11. transpir exesiv fara sa fac nimic

Va rog sa o luati in serios nu stiu exact ce am dar simt ca nu am un scop in viata.

Salutare! Din ce scrii probabil că ai un anumit tip de anxietate. Poate că e generalizată și se manifestă pe mai multe planuri sau e de alt fel, numai un specialist îți poate spune mai bine (deși, dacă faci rost de DSM 5, îți poți face o idee cam unde te încadrezi). Sfatul meu principal este să mergi măcar o dată la un psiholog (bun!) pentru diagnostic exact, iar dacă ai bani să faci psihoterapie vreo câteva luni. Alt sfat este să nu te duci la medicul psihiatru decât dacă te-a trimis un psiholog, fiindcă îți dă pastile care cel mai probabil nu te ajută și te fac o legumă (vezi pastile cu quetiapină, la noi sub denumirea de Uniquet). Deci, găsește un psiholog bun și mergi la el/ea. Dacă îmi permiți, îți las și eu niște idei despre cum să te gândești la anxietatea ta:
1. Partea din creier care declanșează anxietatea este amigdala. Aceasta este o parte mai veche în evoluția creierului(deci o au si animalele) și se ocupa cu reacția de fugă/luptă/îngheț. Dacă ea se activează prea mult și în contexte care ar trebui să fie normale ("imi e teama sa ies in public pe strada, sau sa-mi fac prieteni noi") atunci înseamnă că într-adevăr există o problemă de anxietate.
2. "la meditatii daca ma duc si pe la sfarsitul ei (fac 2 ore) imi vine sa rup o bucata de hartie si sa o fac bucatele mici asta o fac mai mereu." - >Dat fiind că noi facem parte tot din natură, grija principală a creierului nostru este supraviețuirea. Din ce spui aici și în alte puncte s-ar putea ca în subconștient să ai grija aceasta a supraviețuirii, tradus în limbajul nostru "eu ce skill am pentru ca să fac bani?" Să spunem că înveți la un liceu sau profil slab sau în care nu te regăsești și simți că ceea ce faci e degeaba. Dacă simți așa, atunci cel mai probabil așa este. Iar în cazul acesta sfatul meu ar fi să pui școala pe planul 2 și să cauți să îți oferi educație singură pentru domeniul pe care îl consideri potrivit.
3. "dar simt ca nu am un scop in viata." Știu prin ce treci, și eu am trecut prin asta (și încă mai trec într-o anumită măsură). Până la urmă cine știe exact ce scop are viața lui/ei? Petru Trîmbițaș spunea foarte fain într-un live, că, lucrând cu mulți oameni, cu vârste de la 14 ani până la 50, a observat că scopurile acestora diferă foarte mult în funcție de vârstă. Însă ce rămâne constant este cariera. Deci cel mai important lucru este să ai o carieră de succes, apoi poți să îți îndeplinești și celelalte scopuri. Cum am spus, și eu am trecut prin aceeași situație, să nu știu ce să fac cu viața mea, până când mi-am dat seama că, de fapt, totul depinde de bani. Dacă ai bani, poți face orice altceva. Și m-am gândit, la fel ca muli alții, care e domeniul în care se câștigă cel mai bine, în funcție strict de abilități și în care mă pot pregăti în afara sistemului clasic de mulți ani de facultate + master? Răspunsul e clar, acela e informatica. Pentru cine chiar e super inteligent, cred că poate învăța și singur(ă). Pentru restul e nevoie să învețe cu cineva. Eu îți recomand să te gândești la posibilitatea asta de a învăța informatică pentru că e un domeniu sigur, bine plătit, de viitor și în care îți dezvolți mintea încontinuu(inclusiv, sau mai ales, partea emoțională). Iar dacă alegi drumul ăsta, un loc foarte bun de a învăța informatică e programul de mentorat al celor de la Wellcode. Dacă ți-l permiți, e cea mai bună alegere în educație, de departe, pentru informatică. Dacă chiar nu poți momentan, urmează, cred că în toamna asta, să apara platforma celor de la Tutoriale pe net, Platformadeinfo, care e aproape gratuită, și făcută cu mult interes de niște oameni deosebiți. Și pbinfo e o sursă bună, auxiliară. Însă indiferent ce te gândești să faci, nu te lăsa în baza școlii, dacă nu intenționezi să te faci medic/magistrat/ polițist etc. deci să intri în sistem.
4. "uneori imi e foarte greu sa fac decizii." - > Sam Harris are o carte și niște prezentări pe You Tube (și nu doar el) în care prezintă perspectiva științei asupra liberului arbitru, anume că acesta este doar o iluzie. Toate deciziile pe care le facem sunt produsul determinismului, cauzele întinzându-se înapoi foarte mult, și al întâmplării. Mai bine ascultă prezentarea, pe mine m-a ajutat https://www.youtube.com/watch?v=pCofmZlC72g
5. "uneori imi e foarte greu sa fac decizii." Punctul acesta împreună cu altele prin care creierul îți semnalează un pericol s-ar putea să fie semnul unui mediu de viață toxic. S-ar putea să mă înjure lumea, dar îți spun ce cred în această privință. Dificultatea de a lua decizii e un red flag foarte mare care arată către religie. Dr. Marlene Winell, scria în 2006 cartea "Leaving the Fold" prin care introducea un nou termen în psihologie, acela de Religious Trauma Syndrome. E șocant cât de mult rău poate face o religie care are un tătuc, mai bine zis un "Fratele cel Mare" care stă cu ochii pe tine și care îți spune tot timpul ce trebuie să faci. Tu ești incapabil să iei vreo decizie, iar reprezentanții "Lui" știu mai bine. Iar dacă te miști cu un milimetru în afara liniei trasate de "Fratele cel Mare", el te va pedepsi imediat cu cruzime. Deci, creierul unei persoane trăite într-o religie de acest tip normal că va avea dificultăți foarte mari de a decide și va avea anxietatea la maxim și pe alte planuri. Uite de exemplu tipa asta, prin ce a trecut și cum explică dificultatea ei de a lua decizii, până ce și-a învățat creierul să ia decizii singur https://www.youtube.com/watch?v=VY8j5Bd4Gkc&ab_channel=AngelDeSantis
6. În continuare la punctul precedent, cel mai bun predictor pentru sănătatea mintală este locusul de control intern, iar cel mai bun predictor pentru anxietate sau depresie este locusul de control extern. Ghici ce face religia?
7. E strict treaba ta ce filosofie de viață ai, eu am zis de RTS doar ca să iei în vedere posibilitatea de a fi ceva și de acolo. Cum zicea și tipa din videoclipul de mai sus, cel mai important lucru în a combate anxietatea este să îți asiguri supraviețuirea, ceea ce duce la ce zicea Petru Trîmbițaș, cel mai important lucru e cariera. Deci pune-te la punct cu ce carieră vrei să ai și muncește mult în direcția aia și acolo va fi un pilon solid în combaterea anxietății.
8. Dacă poți este foarte bine să faci un sport. Mai ales ceva "empowering", cum e o artă marțială, mai ales o disciplină de grappling. Eu îți recomand Jiu Jitsu Brazilian fiindcă are atât de multe aspecte care ajută oamenii să treacă peste problemele de viață, inclusiv anxietatea. Acolo nu înveți doar să te aperi eficient, ci efectiv vei ieși fericită de acolo după un antrenament și în timp anxietatea va dispărea. Combinat și cu psihoterapia, n-are cum să nu dispară după câteva luni. Dar și singur BJJ face mult bine. Încearcă și să vezi ce fain e.
Ok, scuze pentru mesajul acesta lung, vreau ca să îți fie de folos. Numai bine!