Am o prietena, care are o prietena, care vrea sa stie daca are cineva sau a avut vreodata un iubit cu o usoara >depresie!?-)...de fapt ea vrea sa stie daca si-a revenit, nu neaparat in totalitate, macar un picut(cu terapie)...Si mai zice ca: .

Nu am avut un iubit cu depresie, dar am avut eu... o usoara depresie o perioada de timp la vreun an si ceva de la casatorie. Totusi nu am reusit sa ma tratez medicamentos, pentru ca medicamentele erau prea tari si nepotrivite cu organismul meu, care reactiona aiurea, ci am avut stari de panica, de plans si m-am tratat singura citind (afundandu-ma in lumea cartilor) si prin autosugetie. In fiecare zi ziceam ca ma simt mai bine, ca afara e cald, sau ca din fericire ploua ca sa ude pamantul... genul asta de ganduri pozitive. Incercam sa gasesc intotdeauna ceva bun in tot raul care mi se intamplase... Ce sa zic. Acum lumea zice ca sunt cea mai optimista persoana in viata... Si ca gasesc in tot raul un bine. M-am antrenat mult timp. Oricum depinde de stadiul de depresie si de tipul de persoana. Eu am fost intotdeauna foarte puternica si am iesit singura din rahat... Dar nu toata lumea poate. Pe vremea aceea nu era moda cu psihologul. Acum sunt psihologi si poti merge si la preot... Mai sunt si prieteniii. Dar oricand e buna o carte si un film bun. Familia si prietenii ar fi bine sa-i fie aproape, dar sa nu-l sufoce si nici sa nu-l forteze. E bine sa-l atraga incet, dandu-i ceva de facut, responsabilitati... ceva sa-l scoata din starea in care este. Sfatul unui medic, mai ales al unuia care il cunoaste bine, ar fi util. In rest spre ca prietenul prietenei prietenei sa se faca bine.