Ai putea să te întrebi cât de fericită ești. Ai putea să te mai întrebi și cât de stresată ești. Ai putea să te întrebi foarte multe chestii și să rămâi doar cu întrebările sau ai putea să mergi la un medic și să vezi ce are și ăla de spus.
Sunt copii care stau afară până la miezul nopții sau chiar mai târziu. Părinții nu mai au mare lucru de spus, pentru că oricum nimeni nu-i ascultă. Și ăștia nu sunt perfect echilibrați, chiar dacă mănâncă mult, de câteva ori pe zi, în fiecare zi.
E mișto să fii echilibrat și să ai o viață echilibrată, însă pentru România, asta e un pic cam imposibil, chiar dacă tu chiar vrei să respecți anumite reguli, ca să fii mai bine și mai sănătoasă.
Nu cred că are mare legătură cu ora la care dormi. Cred că are legătură cu faptul că nu te mai bucură mare lucru. Și în afară de asta, cred că nu te obosești foarte mult fizic și psihic. Pentru că dacă ai face-o, sunt sigură că ți-ar veni pofta de mâncare.
Foarte mulți oameni mănâncă o dată în zi și chiar și atunci, ceva rapid și simplu. Și persoanele respective nu fac asta din lene, ci pentru că pur și simplu nu le vine să gătească, când nici măcar foarte foame nu le mai este.
Dacă ai avea ceva de făcut, care să te solicite un pic mai mult, cred că ai mânca un pic mai mult și un pic mai des.
Dacă stai în fața computerului de dimineață până seara, nu cred că îți va veni pofta de mâncare mai repede.
Nu știu exact ce motive ai și nici nu am să găsesc eu rezolvările în locul tău, dar știu foarte bine prin ce treci.
Dacă te îngrijorează și nu crezi că e doar o altă perioadă în care poate suferi de mai multe schimbări, eu spun să mergi la medicul de familie și să îi spui ce ai pe suflet.
Sau ai putea discuta cu părinții. Alege ceva care să te facă să te simți un pic mai bine. Și ia măsuri. Nu te juca, pentru că se poate agrava, chiar dacă acum nu poți să îți dai seama.
Eu când am probleme de astea, știu că e de la stres. Și dacă ar fi să se poată face ceva în ceea ce mă privește, știu că ar trebui să îmi caut prin suflet motivele care mă fac să merg înainte. Dacă toată pasiunea din tine moare și nu îți mai place nimic, ruginești. Asta poate să nu fie valabilă în cazul tău. Cred că tu știi mai bine. Fii deschisă cu tine.
Gândește-te bine și vezi ce ai de făcut. Și apucă-te să faci ceva. Nu sta așa.
S-a ajuns departe, cu amenintari pentru a manca si a dormi. Nu doar ca ma cheama de nu stiu cate ori pe ora.
Ei chiar nu inteleg ca eu nu pot adormi mecanic dupa mai putin de zece ore in care nu am facut nimic. Nu am cum. Ma uit pe pereti o noapte intreaga. Incerc sa le explic asta, ei spun ca eu mi-o induc, dar cum dracu' sa o faci cand pur si simplu nu ai cum?
La mancare e acelasi lucru. O fac din sila. Si nici asta nu e bine.
Intr-un fel, e ok. Am slabit peste 10 kilograme de la inceputul verii fara sa tin dieta. Si m-am „sedentarit" de tot. O sa reiau totusi sportul.
Am avut zile foarte bune si zile de agonie, asa, haotic, am trecut de la o extrema la alta. In principal, au fost zile frumoase. Asta in ultima vreme, ca am problema asta de mai mult timp.
Si pot sa stau treaza si 30 de ore fara sa imi fie somn, sa ma culc la o ora rezonabila si sa ma trezesc mai devreme de noua fara efort.
Zic asta pentru ca simt totusi ca e o legatura. Cand dormeam bine si la ore normale, nu aveam problemele astea.
Asta, iarasi, mi se pare ciudat.
Nu vreau sa bag inca medicii in chestia asta, si asa mama imi face capul calendar ca toti banii nostri pe asta se duc. Asta asa-i, dar se duc cu folos, doar ca ea imi spune ca repros.
Cred ca raman la varianta cu sportul. Ca sa imi rezolv astea doua probleme.
Măcar ai pe cineva căruia îi pasă de tine. Încearcă să privești și așa, dincolo de reproșuri.
Nu știu ce vârstă ai, dar indiferent de vârsta pe care o ai, mie nu mi se pare normal ca cineva să te amenințe ca să mănânci și să dormi.
Ar trebui să porți o discuție deschisă și să explici ceea ce e de explicat și ceea ce poți explica, iar dacă nu vrea nimeni să înțeleagă, încearcă să faci după capul tău, dar gândește toată situația la rece.
Am 16 ani. Aproape toate rudele mele sunt asa. Ma hiperprotejeaza, ceea ce e extrem de enervant. Nu m-au lasat sa fac lucruri singura niciodata cand a fost vremea. Acum s-a dus, nu mai vreau eu. Acum tot ei imi dau in cap ca nu fac nu stiu ce.
Le-am tot explicat. Si, cum mi-au raspuns? „Hai lasa tampeniile, nu ai dreptate, tu mereu incerci sa iti impui punctul de vedere, noi suntem trecuti prin viata, tu gandesti stramb etc". Bun, stiu si eu ca nu e bine ce fac. As vrea sa mananc si sa dorm regulat. Cu somnul am ajuns asa din cauza opririi unui tratament (slava domnului!), iar cu mancarea nu stiu, cred ca din aceeasi cauza, am revenit la obiceiurile mele din '97 incoace.
Da, prefer sa fie cineva sa aiba grija, dar nu cum o fac ei, asta e malitios de mult.
Da,este posibil si din cauza dereglarii somnului. Presupun asta, pentru ca si eu am patit la fel
In orice caz, fa putin sport. Sportul te obosesti si ti se face o foame de lup dupa ce transpiri putin de la efort . sau iesi mai mult prin paduri/fa drumetii/schimba putin aerul poluat de oras. ajuta si asta :*